BUNURI COMUNE ALE SOŢILOR - Divorţ - Admiterea acţiunii din vina ambilor soţi
| Comentarii |
|
Apartament bun comun dobândit în timpul căsătoriei - Atribuire unuia din soţi în cadrul procesului de divorţ - Evacuarea necondiţionată a celuilalt soţ - Admisibilitate
Judecătoria a admis acţiunea de divorţ introdusă de reclamantă împotriva pârâtului şi a declarat desfăcută căsătoria din culpa exclusivă a ultimului, a încredinţat reclamantei spre creştere şi educare cei 3 copii, pârâtul fiind obligat la plata unei pensii de întreţinere începând cu data introducerii acţiunii, a atribuit reclamantei folosinţa apartamentului bun comun dobândit în timpul căsătoriei şi a dispus evacuarea necondiţionată a pârâtului.
împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică întrucât divorţul trebuia pronunţat din vina ambelor părţi şi în mod greşit s-a dispus evacuarea lui din apartament atâta timp cât nu s-a solicitat partajul bunurilor comune şi nu s-a făcut dovada imposibilităţii folosirii în comun a apartamentului până la clarificarea situaţiei privind bunurile comune.
Apelul pârâtului a fost parţial admis, în sensul că s-a dispus desfacerea căsătoriei din vina ambelor părţi, reclamanta având o culpă în destrămarea relaţiilor de căsătorie, dovedindu-se lipsită de spirit gospodăresc şi de ataşament faţă de familie, încât stările conflictuale dintre soţi au dus în final la despărţire.
Pârâtul a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, declarându-se nemulţumit de modul în care s-a judecat pricina, arătând că în mod greşit s-a dispus evacuarea lui din apartament, după cum tot greşit au fost încredinţaţi reclamantei spre creştere şi educare cei trei minori. Recursul a fost respins de Curtea de Apel Suceava, cu motivarea că din probele dosarului rezultă că de destrămarea relaţiilor de căsătorie se fac vinovate ambele părţi, că reclamantei fiindu-i încredinţaţi cei trei copii, în mod just i s-a atribuit acesteia folosinţa apartamentului dobândit în timpul căsătoriei. (CAp. Suceava, s.civ., dec. 55/1998).
Considerăm soluţiile pronunţate de cele trei instanţe greşite în privinţa modului de soluţionare a capătului de cerere privind atribuirea folosinţei apartamentului bun comun, bun dobândit în timpul căsătoriei de cei doi soţi.
Cu toate că reclamanta nu a solicitat partajul bunurilor comune, instanţele, prin atribuirea folosinţei apartamentului către aceasta şi dispunerea evacuării necondiţionate a pârâtului au purces la prejudecarea unei acţiuni de partaj, cu care nu au fost sesizate. în principiu s-a dispus în practică şi doctrină că în cazul în care divorţul a fost pronunţat din culpa ambilor soţi, iar din motivarea soluţiei rezultă un grad de vinovăţie în sarcina pârâtului (consum frecvent de băuturi alcoolice, violenţe exercitate de pârât asupra reclamantei şi copiilor), se justifică atribuirea temporară a locuinţei bun comun reclamantei şi evacuarea pârâtului.
Pentru a se ajunge la această măsură extremă în cazul locuinţelor dobândite în timpul căsătoriei ca bun comun, este obligatoriu ca cel care solicită atribuirea să facă dovada în faţa instanţei - până la soluţionarea procesului de partaj a bunurilor comune - că pârâtul prin modul lui violent de comportare face imposibilă convieţuirea pentru sine şi familia sa.
Or, aşa cum rezultă din modul de redactare a deciziei instanţei de recurs, reclamanta nu a făcut dovada imposibilităţii convieţuirii în acelaşi apartament, iar instanţele nu s-au preocupat să aprofundeze cererea pârâtului şi nici nu au făcut vreo verificare mai amănunţită, pentru a se vedea dacă, până la soluţionarea procesului de împărţeală, nu ar fi fost posibil un partaj temporar de folosinţă, astfel încât prin evacuare pârâtul să nu fi fost prejudiciat cu folosinţa părţii ce i se cuvine din bunurile comune.
| ← CONTRACT DE CREDIT BANCAR - Garantare ipotecară - înstrăinare... | ÎMPRUMUT DE CONSUMAŢIE - Creditor gajist - Neplată la... → |
|---|
