CONTRACT DE CREDIT BANCAR - Garantare ipotecară - înstrăinare de către debitori a apartamentului bun comun - Acţiune pauliană - Admisibilitate - Ari 975 C.civ.
| Comentarii |
|
SC “Bankcoop” SA Botoşani a chemat în judecată pe pârâţii NA, NL, MT şi Ml pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună revocarea contractului de vânzare-cumpărare intervenit între primii doi pârâţi, în calitate de vânzători, si ceilalţi doi pârâţi, în calitate de cumpărători, contract autentificat sub nr. 1273 din 29 martie 1996.
în motivarea acţiunii, s-a arătat că pârâţii NA si NL sunt debitorii reclamantei, ca urmare a unui contract de credit, în baza căruia datorează 162.107.447 lei, apartamentul înstrăinat fiind adus drept garanţie pentru creditul acordat; înstrăinarea apartamentului cu tot cu bunurile din acesta s-a făcut în dauna ei, cumpărătorii cunoscând faptul că vânzătorii sunt urmăriţi pentru neplata ratelor scadente din cadrul împrumutului. în dovedirea acţiunii, reclamanta a depus la dosar copia contractului de vânzare-cumpărare, copia contractului de credit, şi a solicitat interogatoriul pârâţilor.
Judecătoria Botoşani a admis acţiunea faţă de pârâţii NA, NL si MF, a dispus revocarea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1273 din 29 martie 1996 şi a respins acţiunea faţă de pârâtul Ml. în motivarea sentinţei, s-a arătat că pârâţii sunt debitorii reclamantei în baza unui contract de credit bancar, datorie care se ridică la suma de 162.107.447 lei la data introducerii acţiunii, situaţie în care pârâţii, pentru a-şi mări starea de insolvabilitate au înstrăinat imobilul proprietatea lor, cu care garantaseră împrumutul luat de la reclamantă. Intenţia pârâţilor de a-l prejudicia pe creditor rezultă din preţul derizoriu cu care au înstrăinat apartamentul şi bunurile mobile din acesta.
Pârâţii NA si NL au intentat apel cu motivarea că apartamentul înstrăinat nu face obiectul ipotecii, că nu s-a precizat în hotărârea instanţei de fond în ce constă prejudiciul produs reclamantei creditoare, că preţul cu care s-a vândut apartamentul nu a fost derizoriu, d un preţ echitabil faţă de valoarea pieţei. De asemenea, cei doi pârâţi au mai arătat că nu s-a făcut dovada complidtăţii la fraudă a cumpărătorilor apartamentului.
Tribunalul Botoşani a respins ca nefondat apelul, astfel că pârâţii au introdus recurs, reiterând, în esenţă, motivele din apel: că apartamentul vândut nu face obiedul ipotedi, impunându-se respingerea acţiunii, şi că în condiţiile în care se apredază că acţiunea pauliană este admisibilă, în mod greşit s-a respins acţiunea faţă de Ml.
învestită cu judecarea recursului, Curtea de Apel Suceava l-a admis şi a casat parţial dedzia instanţei de apel şi sentinţa judecătoriei, în sensul că a admis acţiunea redamantei “BANKCOOP “ SA şi faţă de pârâtul Ml.
Pentru -a pronunţa această soluţie, instanţa de recurs a reţinut că, potrivit art. 30 din Codul familiei, bunurile devin comune dacă sunt dobândite în timpul căsătoriei, fără a deosebi dacă în adul de achiziţie au fost trecuţi ambii soţi sau numai unul dintre ei.
în speţă, deşi contradul de vânzare-cumpărare a fost încheiat de recurenţi numai cu MT, la acea dată aceasta era căsătorită cu Ml, iar apartamentul ce a făcut obiedul cumpărării a devenit bun comun. (C.Ap. Suceava, s.civ., dec. 255/1998).
Dedzia instanţei, aşa cum a fost redată mai sus este discutabilă sub aspedul admiterii adiunii pauliene şi nelegală sub aspedul admiterii recursului pârâţilor împotriva copârâtului Ml, atâta timp cât titulara dreptului la acţiune, redamanta “BANKCOOP” SA Botoşani nu a exerdtat calea apelului şi nia a recursului împotriva sentinţei Judecătoriei.
Astfel, în ceea ce priveşte acţiunea pauliană, în practica judecătorească si doctrina la zi, s-a statuat că, potrivit art. 975 C.civ., creditorii pot, în numele lor personal, să atace actele viclene făcute de debitor în prejudiciul drepturilor lor.
Printr-o astfel de acţiune poate fi cerută desfiinţarea oricărui act juridic, cu titlu oneros sau gratuit, prin care debitorul încearcă să micşoreze gajul general al creditorilor.
Pentru ca o astfel de acţiune să poată fi admisă, se impune ca, creanţa celui care exercită acţiunea pauliană trebuie să fie certă, lichidă şi exigibilă, actul respectiv să fi fost încheiat în frauda creditorilor, adică să-i fi creat acestuia din urmă un prejudiciu, să existe o fraudă din partea debitorului şi să se fi dovedit complicitatea terţului dobânditor.
Acţiunea pauliană nu va putea fi admisă până când creditorul nu a pornit executarea silită împotriva debitorului, şi până când nu a stabilit în mod legal starea de insolvabilitate a debitorului.
Recomand la speţa adusă în discuţie, (în ceea ce priveşte speţa adusă în discuţie) este de observat că nici una din instanţe nu a cerut reclamantei să facă dovada insolvabilităţii debitorilor, nici că creanţa ei este certă, lichidă şi exigibilă, aşa cum prevede textul art. 975 C.civ.
De asemeni (asemenea), nu s-a făcut dovada nici a faptului dacă (nu s-a făcut nici dovada faptului că) apartamentul ce a făcut obiectul înstrăinării a fost sau nu gajat (ipotecat) în favoarea reclamantei, cu ocazia încheierii contractului de credit bancar.
Cum nu au făcut aceste dovezi, greşit instanţa de recurs a respins recursul pârâţilor.
Soluţia este nelegală sub cel de-al doilea aspect, cel al admiterii recursului faţă de pârâtul Ml.
în cauză, reclamanta este creditoarea SC BANKCOOP SA Botoşani si pârâţii NA, NL, MT şi Ml, iar Judecătoria Botoşani a respins acţiunea faţă de pârâtul Ml, soţul pârâtei MT, deoarece acesta nu era parte în contractul de vânzare-cumpărare.
în apelul lor, pârâţii NA şi NL au criticat sentinţa judecătoriei, arătând că, în mod greşit, s-a revocat contractul de vânzare-cumpărare a apartamentului, că reclamanta nu a fost prejudiciată cu nimic, iar apartamentul nu a fost gajat (ipotecat) în favoarea reclamantei pentru garantarea creditului şi nu au făcut nici un fel de vorbire cu referire la pârâtul Ml.
Din coroborarea prevederilor art. 299 cu cele ale art. 377 din C.pr.dv., rezultă că hotărârile date în primă instanţă, şi care nu au fost atacate cu apel, nu pot fi atacate cu recurs, altfel spus recursul nu poate fi exercitat trecând peste apel, omisso medio.
Mai mult decât atât, prin admiterea recursului faţă de pârâtul Ml, instanţa a încălcat prevederile art. 48 al. 1 C.pr.dv., care arată că recursul poate fi dedarat numai pentru apărarea intereselor proprii de către partidpanţii la proces.
în cauză, pârâţii NA şi NL nu puteau solidta modificarea soluţiei instanţei de fond în defavoarea pârâtului Ml, atâta timp cât reclamanta care l-a chemat în judecată a fost de acord cu soluţia primei instanţe, acord rezultat din faptul că aceasta nu a atacat soluţia cu apel sau recurs.
| ← DIVORŢ - Divorţ pronunţat în 1959 - Necomunicare a... | BUNURI COMUNE ALE SOŢILOR - Divorţ - Admiterea acţiunii din... → |
|---|
