Drept civil- cerere de valoare redusă – contract de credit de nevoie personale
| Comentarii |
|
Judecătoria CĂLĂRAŞI Hotărâre nr. 170 din data de 16.01.2017
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI
DREPT CIVIL- Cerere de valoare redusă - contract de credit de nevoie personale
HOTĂRÂRE CAMERĂ CONSILIU Nr. 170/2017
Conform art. 8 din O.G. nr. 85/2004 privind protecția consumatorilor la încheierea și executarea contractelor la distanță privind serviciile financiare, dacă părțile nu au convenit altfel, momentul încheierii contractului la distanță privind serviciile financiare îl constituie momentul primirii mesajului de confirmare de către consumator, referitor la comanda sa
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 16.01.2017, reclamanta O C IFN S.A. a chemat în judecată pe pârâtul T D L, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 1542,4 lei reprezentând: 600 lei - credit de nevoi personale, 774 lei - dobânda penalizatoare conform contractului încheiat între părți și 168,4 lei - comision de administrare, conform contractului.
În motivarea cererii reclamanta relevă faptul că, în baza contractului de credit nr. … încheiat cu pârâtul, i-a acordat acestuia un credit de 600 lei, credit fără dobândă remuneratorie, cu obligația de rambursare în 30 zile de la acordare, respectiv scadent la 18.08.2016. Potrivit contractului, pârâtul avea obligația de a achita comision de administrare în sumă de 168,4 lei la data rambursării creditului.
Conform art. 1.9 și art. 6.1. din contract, s-a convenit o dobândă penalizatoare de 1,5% pentru fiecare zi de întârziere aplicată la capitalul restant de 600 lei.
În drept sunt invocate dispozițiile art. 1270 C. civil.
În dovedire a fost propusă spre administrare proba cu înscrisuri.
Pârâtul, cu toate că i-au fost comunicate cererea, formularul de răspuns și înscrisurile depuse de reclamantă, nu a completat acest formulat și nici nu s-a prezentat în instanță, deși a fost legal citat.
Prin contractul de credit pentru nevoi personale nr. … reclamanta O C IFN SA, în calitate de creditor, a acordat pârâtului D L T, în calitate de Împrumutat un credit de 600 lei, fără dobânda remuneratorie, cu obligația de rambursare în 30 de zile de la data debitării contului bancar al Împrumutatului, cu obligația de a restitui suma de 768,40 lei.
Contractul de credit pentru nevoi personale nu conține semnătura persoanei împrumutate, menționându-se că este " semnat electronic";.
În susținerea cererii sale reclamanta a atașat copie Ordin de plată nr… având ca beneficiar T D L, reprezentând "plata contract credit …";.
În drept, O.G. nr. 85/2004 privind protecția consumatorilor la încheierea și executarea contractelor la distanță privind serviciile financiare reglementează contractele de credit încheiate la distanță și că potrivit acesteia, daca părțile nu au convenit altfel, momentul încheierii contractului la distanță privind serviciile financiare îl constituie momentul primirii mesajului de confirmare de către consumator, referitor la comanda sa (art. 8), iar sarcina probei existenței consimțământului consumatorului la încheierea contractului și, după caz, la executarea acestuia cade în sarcina furnizorului (art. 24).
Potrivit art. 1240 alin. 1 C. civil, voința de a contracta poate fi exprimată verbal sau în scris, iar conform alin. 2 al aceluiași articol voința poate fi manifestată și printr-un comportament care, potrivit legii, convenției părților, practicilor statornicite între acestea sau uzanțelor, nu lasă nicio îndoială asupra intenției de a produce efectele juridice corespunzătoare.
Întrucât în cauză se invocă încheierea contractului în mod electronic în cauză sunt aplicabile și dispozițiile Legii nr.365/2002 privind comerțul electronic ce stipulează prin art.7 alin.1 și 3 că aceste contracte încheiate prin mijloace electronice produc toate efectele pe care legea le recunoaște contractelor, atunci când sunt întrunite condițiile cerute de lege pentru validitatea acestora și că proba încheierii contractelor prin mijloace electronice și a obligațiilor care rezultă din aceste contracte este supusă dispozițiilor dreptului comun în materie de probă și prevederilor Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică.
Or, potrivit prevederilor art.7 din Legea nr.455/2001 un înscris în formă electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii, fiind sarcina reclamantei, potrivit art. 9 alin.1din Lege nr. 455/2001 să probeze că aceasta îndeplinește condițiile prevăzute la art. 4 pct. 4.
În cauză, instanța reține că deși contractul poartă mențiunea "semnat electronic"; în fapt întrucât nu are atașată sau asociată logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat nesuspendat sau nerevocat la momentul respectiv și generată cu ajutorul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii electronice, conform art. 4 pct. 3 din Legea nr. 455/2001, nu face dovada existenței contractului de credit încheiat de o instituție financiară nebancară, respectiv a însușirii de către pârât a obligațiilor asumate prin acesta
Pe de altă parte, conform art.8 din O.G. nr. 85/2004 privind protecția consumatorilor la încheierea și executarea contractelor la distanță privind serviciile financiare, dacă părțile nu au convenit altfel, momentul încheierii contractului la distanță privind serviciile financiare îl constituie momentul primirii mesajului de confirmare de către consumator, referitor la comanda sa.
În cauză nu s-a făcut nici dovada comenzii pârâtului, nici a primirii mesajului de confirmare de către acesta, toate înscrisurile depuse emanând exclusiv de la reclamant.
Instanța reține că ordinul de plată nu este suficient pentru a considera că pârâtul datorează reclamantei suma pretinsă. Mai mult decât atât nici extrasul de cont al reclamantei nu atestă și debitarea contului reclamantei și respectiv ridicarea sumei de bani de către pârât.
În concluzie, instanța constată că reclamanta, căreia îi revenea sarcina probei, nu a dovedit prin înscrisurile depuse la dosar decât manifestarea sa de voință și nu asumarea de către pârât a obligației de plată în condițiile art. 1240 C. civil., astfel că nu s-a făcut dovada realizării acordului de voințe și, în consecință, a contractului, astfel că va respinge acțiunea formulată.
| ← Dfrept civil: plângere contravenţională - art. 41 al. 1 din... | Fond funciar - plângere împotriva încheierii de carte... → |
|---|
