Dfrept civil: plângere contravenţională - art. 41 al. 1 din oug 195/2002
| Comentarii |
|
Judecătoria CĂLĂRAŞI Sentinţă civilă nr. 268 din data de 02.02.2017
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI
DFREPT CIVIL: Plângere contravențională - art. 41 al. 1 din OUG 195/2002
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 268/02 Februarie 2017
Având în vedere motivele expuse, precum și rolul preventiv-educativ al sancțiunilor contravenționale, instanța consideră că scopul aplicării acestor sancțiuni, respectiv responsabilizarea conducătorului auto cu privire la necesitatea respectării regulilor de circulație rutieră, poate fi atins fără aplicarea sancțiunii complementare restrictive de drepturi.
Prin plângerea formulată, contravenienta U A R a solicitat anularea procesului verbal de contravenție seria …. nr. …. dresat de IGPR-Biroul A 2, la data de 22.03.2016.
În motivarea plângerii, a arătat că a fost sancționată cu 630 lei amendă și i-a fost suspendat dreptul de a conduce autovehicule pe o perioadă de 60 de zile , pe motiv că aflându-se la volanul autoturismului înmatriculat sub nr. …., pe autostrada A2 ,a circulat pe sens opus, în direcția București -Constanța, aproximativ 1 km,pe banda de urgență,generând pericol de accident pentru ceilalți participanți la traficul rutier. A mai menționat că cele reținute în sarcina sa nu corespund realității întrucât a suferit la mașină o avarie , astfel că nu avea cum să circule pe sens opus, iar în plus banda de urgență pe care se afla nu intră în numerotarea benzilor de circulație .
Plângerea nu a fost întemeiată în drept , fiind legal timbrată.
În dovedirea plângerii sale contravenienta a solicitat ca agentul constatator să depună CD cu înregistrarea faptei contravenționale, precum și audierea unui martor .
Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea plângerii ca fiind neîntemeiată și menținerea procesului verbal ca fiind legal și temeinic întocmit.
În motivare a arătat că procesul verbal de contravenție este legal întocmit, fapta săvârșită fiind prevăzută de dispozițiile art. 41 al.1 din OUG 195/2002 și sancționată în conformitate cu prevederile art. 109 alin. 1, având în vedere că sancțiunea principală a amenzii a atras în mod corelativ și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe drumurile publice pe o perioadă de 60 de zile,fiind indicate în mod corect atât fapta săvârșită, cât și actul normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția . A mai menționat că procesul-verbal atacat, îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. l6 alin. (l) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor cât și pe cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
În susținerea acesteia a depus la dosarul cauzei raportul agentului constatator,iar în drept a invocat prev. art. 41 din OUG 195/2002 R, art. 16, 17 din OG 2/2001 .
Analizând conform prevederilor art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, legalitatea procesului-verbal de contravenție, prin prisma cazurilor de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu conform art. 17 din OG 2/2001, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor mai sus menționate .
Pe fond s-a reținut următoarea situație de fapt:prin procesul verbal de contravenție seria …, nr. … dresat de IGPR-Biroul A 2, la data de 22.03.2016 ,contravenienta a fost sancționată cu 630 lei amendă și i-a fost suspendat dreptul de a conduce autovehicule pe o perioadă de 60 de zile , pe motiv că aflându-se la volanul autoturismului înmatriculat sub nr. …, pe autostrada A2 ,a circulat pe sens opus, în direcția București -Constanța, aproximativ 1 km,pe banda de urgență,generând pericol de accident pentru ceilalți participanți la traficul rutier prin procesul verbal de contravenție, faptă ce constituie contravenție conform art. 41 al. 1din OUG 195/2002.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că acesta se bucură se bucură de forță probantă până la proba contrarie, probă care este în sarcina contravenientei și care în cauză nu a fost făcută. Este adevărat că martorul audiat la cererea ei respectiv soțul acesteia a încercat să acrediteze ideea că în momentul în care au fost surprinși pe banda de urgență se aflau pe același sens de mers cu mașina poliției, respectiv sensul către București și că opriseră doar câteva minute , întrucît se încadraseră în mod greșit , ei dorind de fapt să se încadreze pe sensul de mers către Constanța .
Instanța a apreciat că aceste susțineri sunt nereale în contextul în care în cuprinsul procesului verbal de contravenție s-a reținut că mașina circula pe banda de urgență,însă în sens opus celui de mers, iar contravenienta l-a semnat fără a face nici un fel de obiecțiuni . Pe de altă parte declarația soțului acesteia este în mod evident făcută cu scopul de a o exonera pe contravenientă de răspunderea contravențională pentru fapta comisă , în contextul în care în cuprinsul plângerii contravenționale nu se face nici o referire la acest aspect , ci la faptul că mașina era staționată pentru că avea o defecțiune .
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31 - art. 36 din O.G. nr. 2/2001), în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Având în vedere aceste principii, instanța constată că prezentul proces-verbal conține constatări personale ale agentului constatator aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, care nu avea obligația legală de a înregistra cu mijloace video fapta reținută în sarcina contravenientului. Dat fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, instanța apreciază că fapta reținută este suficientă pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările stabilite corespund adevărului.
Ca atare,în mod corect a fost sancționată contravențional cu amendă,ea făcându-se vinovată de contravenția reținută în sarcina sa .
În ceea ce privește sancțiunea complementară instanța reține că petentei i s-a aplicat măsura tehnico-administrativă a suspendării dreptului de a conduce pe o durată de 60 de zile.
Deși este indubitabil că petenta a încălcat prevederile legale indicate de agentul constatator, și că prin fapta sa, aceasta a produs o stare de pericol potențial pentru ceilalți participanți la traficul rutier, totuși acest pericol nu a fost atât de grav încât să justifice menținerea și a unei sancțiuni complementare restrictive de drepturi,în contextul în care fapta a fost comisă la o oră la care circulația era foarte redusă , respectiv 00:45 și a circulat în aceste condiții aproximativ câteva sute de metri .
Având în vedere motivele expuse, precum și rolul preventiv-educativ al sancțiunilor contravenționale, instanța consideră că scopul aplicării acestor sancțiuni, respectiv responsabilizarea conducătorului auto cu privire la necesitatea respectării regulilor de circulație rutieră, poate fi atins fără aplicarea sancțiunii complementare restrictive de drepturi.
Ca atare, conform art. 34 din OG 2/2001 , văzând și disp. legale mai sus menționate , instanța urmează a admite în parte plângerea formulată și a anula procesul verbal mai sus menționat ,doar în ceea ce privește sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce autovehicule menținând celelalte dispoziții ale acestuia, ca fiind legale și temeinice.
| ← Drept civil- contestație la executare. Jurisprudență... | Drept civil- cerere de valoare redusă – contract de credit de... → |
|---|
