Minori și familie - ordin de protecție - legea nr. 217/2003
| Comentarii |
|
Judecătoria CĂLĂRAŞI Sentinţă civilă nr. 356 din data de 20.07.2017
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI
MINORI ȘI FAMILIE - Ordin de protecție - Legea nr. 217/2003
SENTINȚA CIVILA Nr. 356/20 Iulie 2017
Emiterea unui ordin de protecție reprezintă o măsură luată pentru protejarea drepturilor unei persoane, dar totodată constituie și o ingerință în dreptul la viața privată a persoanei împotriva căreia s-a dispus, ingerință care trebuie justificată și proporțională cu gravitatea faptelor săvârșite.
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe, reclamanta A L, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M N emiterea unui ordin de protecție împotriva pârâtului prin care instanța să dispună obligarea pârâtului să părăsească imobilul, proprietatea ei, interzicerea oricărui contact al agresorului cu aceasta si membrii familiei, inclusiv telefonic, prin corespondenta sau in orice alt mod, obligarea agresorului la păstrarea unei distante minime determinate fata de ea, de 10 metri, precum si de locuința acesteia
În motivarea cererii, reclamanta a arătat, în esență, că a trăit in concubinaj cu pârâtul, acesta locuind in casa proprietate a ei, iar, în urma hotărârii de a se despărți de acesta, din cauza consumului de alcool, paratul a început să devina violent atât fizic cat si verbal.
Mai precizează ca in noaptea de 10/11.06.2017, in timp ce se afla in imobilul proprietate personala, a fost agresata de către paratul M N, agresiune in urma căreia a suferit leziuni ce au necesitat 1-2 zile de îngrijiri medicale, așa cum rezulta din copia certificatului medico-legal nr…..
În drept: Legea nr. 217/2003
În dovedirea cererii au fost depuse la dosar înscrisuri.
Pârâtul nu a formulat întâmpinare și nici nu s-a prezentat în instanța.
Examinând conținutul dispozițiilor Legii nr. 217/2003, se constată că situația de fapt dedusă judecății se încadrează formal situațiilor reglementate, care se dedică exclusiv protecției și promovării intereselor victimelor violenței în familie.
La soluționarea prezentei cauze, instanța va avea în vedere, în egală măsură, dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului, practica Curții Europene a drepturilor Omului, instituții ce abordează într-o manieră generală protejarea drepturilor omului la nivelul întregii Europe, ca făcând parte din dreptul nostru intern întrucât, potrivit Constituției României, tratatele ratificate de Parlament, conform legii, fac parte din dreptul intern.
Raportând la situația de fapt descrisă în cererea de chemare în judecată, instanța constată incidente pentru protejarea drepturilor acesteia dispozițiile art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care protejează dreptul la viața privată a persoanei.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat anterior, în diverse contexte, că noțiunea de viață privată include integritatea fizică și psihică a unei persoane și că statele, prin intermediul structurilor sale, inclusiv al autorității judecătorești, au o obligația pozitivă de a preveni nerespectarea de către alte persoane a integrității fizice si morale a unui individ atunci când autoritățile știu sau ar fi trebuit sa știe despre aceste nerespectări (a se vedea, Costello-Roberts impotriva Regatului Unit, nr. 38.719/97, pct. 118, 10 octombrie 2002, si M.C. impotriva Bulgariei, nr. 39.272/98, pct. 73 si 149, CEDO 2003-XII).
În cauza de față, în mod concret, nu există suficiente indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că au existat acte de amenințare, de agresiune verbală cu consecința afectării integrității psihice a reclamantei și a minorilor, a vieții intime a acestora, precum și acte de agresiune fizică de natură să provoace temere oricărei persoane și să creeze convingerea producerii în viitor a unor consecințe negative, săvârșite recent de către pârât.
Instanța apreciază că susținerile reclamantei din cererea de chemare în judecată sunt confirmate doar parțial de concluziile certificatelor medico-legale.
Trebuie arătat că emiterea unui ordin de protecție reprezintă o măsură luată pentru protejarea drepturilor unei persoane, dar totodată constituie și o ingerință în dreptul la viața privată a persoanei împotriva căreia s-a dispus, ingerință care trebuie justificată și proporțională cu gravitatea faptelor săvârșite.
Reglementarea procedurii emiterii ordinului de protecție are drept scop înlăturarea imediată a unei stări de pericol ce riscă să escaladeze, consecințele emiterii ordinului de protecție fiind, în cazul de față, limitarea libertății precum și a exercitării dreptului de a lua legătura cu famlia. Or, restrângerea drepturilor fundamentale ale unei persoane trebuie să urmărească un scop legitim și să fie proporțională cu acest scop legitim și cu situația care a determinat-o, condiție care nu este îndeplinită în cauză, în opinia instanței, nefiind dovedită violența constantă a pârâtului, chiar reclamanta arătând că nu are alte probe ale amenințărilor și violențelor pârâtului, decât cele cu înscrisuri, cele trei certificate medico-legale, din anul 2017. De asemenea, reclamanta nu a precizat că pârâtul o hărțuiește și o urmărește, astfel că nu se justifică obligarea acestuia la păstrarea unei distanțe minime față de reclamantă, iar motivarea reclamantei - că solicită ordin de protecție, în condițiile în care pârâtul nu mai stă în domiciliu de două zile, pe considerentul că pârâtul a violentat-o pe fondul consumului de alcool, acestea fiind incidente izolate, în raport de probele pe care le-a administrat reclamanta nu îndeplinește condițiile de urgență și nu are caracterul unui pericol iminent pentru reclamantă la acest moment.
Pentru aceste considerente, apreciază că prezenta cerere este neîntemeiată.
| ← Minori și famile - ordonanță președințială – suplinire... | Drept civil - evacuare art. 1034 cpc ş.u.. Jurisprudență → |
|---|
