Drept de retenţie. Excepţie. Contestaţie Ia executare. Principiul dublului grad de jurisdicţie
| Comentarii |
|
C.civ., art. 494
Criticile legate de dreptul de retenţie nu pot fi invocate, pentru prima dată, într-o contestaţie la executarea hotărârii prin care să oblige constructorul unui imobil să lase acel imobil în posesia proprietarului.
C.A. Bucureşti, secţia a IlI-a, decizia nr. 200 din 22 decembrie 1883 (C. Hamangiu, N. Georgean, op. cit., voi. I, p. 604)
Dreptul de retenţiune trebuie propus şi dezbătut odată cu fondul, iar nu când se face contestare la punerea în posesiune a proprietarului asupra imobilului; căci dacă s-ar admite acest sistem, s-ar viola dreptul ce avea partea de a se apăra pe căile ordinare, obligând-o să facă aceasta pe tărâmul excepţiei. O chestiune aşa de importantă, un cap de cerere nou, pe care părţile nu l-au formulat şi nu l-au avut în vedere, şi pe care judecată nu l-a atins, nu se poate rezolva pe cale de contestaţie la executarea hotărârii prin care să oblige constructorul a lăsa imobilul pe care a construit în posesia proprietarului, fără a se viola principiul celor două grade de jurisdicţie.
Uzucapiunea
| ← Constructor de bună-credinţă. Drept de retenţie. Soluţie negativă | Prescripţie achizitivă în regim de carte funciară. Principiul → |
|---|
