Drept funciar. Cetăţenia română  - condiţie esenţială pentru reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor în baza legii fondului funciar nr. 18/1991 republicată şi cu modificările ulterioare( art . 48 )

Comentarii

0

Tribunalul CĂLĂRAŞI Decizie nr. 226 din data de 11.04.2014

Drept funciar

Cetățenia română - condiție esențială pentru reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor în baza legii fondului funciar nr. 18/1991 republicată și cu modificările ulterioare( art . 48 ) .

Prin Decizia civilă nr. 226/2014 pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr. 704/249/2013 a fost respins apelul declarat de apelanții K. M. ; K. A. și F. Y. M. în contradictoriu cu intimatele C.J.P.S.D.P.P.A.T. Călărași și C.L.P.S.D.P.P.A.T Ileana împotriva sentinței civile nr. 727/14.11.2013 a Judecătoriei Lehliu-Gară prin care s-a respins cererea reclamanților privind reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor pentru suprafața de 50 ha de la autori diferiți .

Pentru a pronunța această soluție , Tribunalul a avut în vedere Următoarele: Potrivit art. 48 din legea 18/1991 "; Cetățenii români cu domiciliul în străinătate, precum și foștii cetățeni români care și-au redobândit cetățenia română, indiferent dacă și-au stabilit sau nu domiciliul în țară, pot face cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafețele de terenuri agricole sau terenuri cu destinație forestieră, prevăzute la art. 45, care le-au aparținut în proprietate, dar numai până la limita prevăzută la art. 3 lit. h) din Legea nr. 187/1945, de familie, pentru terenurile agricole, și nu mai mult de 30 ha de familie, pentru terenurile cu destinație forestieră, în termenul, cu procedura și în condițiile prevăzute la art. 9 alin. (3) - (9) "; .

Din analiza textului legal citat rezultă că dreptul la reconstituire este condiționat de existența cetățeniei române la momentul formulării cererii de reconstituire, indiferent dacă cetățeanul român are sau nu domiciliul în țară.

Dispozițiile art. 48 din legea 18/1991 au făcut obiectul controlului de constituționalitate (fiind pronunțate numeroase decizii din care menționăm decizia 1011/2008, 218/2007, decizia 626/2008, decizia 153/2011) Curtea Constituțională statuând că textul este constituțional ";având în vedere obiectul de reglementare al legii - proprietatea funciară și scopul declarat al acesteia - retrocedarea către foștii proprietari sau moștenitori a dreptului de proprietate asupra terenurilor preluate de cooperativele de producție sau de către stat - reglementarea condițiilor în care operează această retrocedare, inclusiv sub aspectul persoanelor îndreptățite, constituie opțiunea legiuitorului";.

Apelanții K. M.și K. A. nu sunt cetățeni români ci americani, așa cum rezultă din precizările făcute de aceștia și din pașapoartele depuse în copie la dosar.

Autorul acestora, S. S.este, de asemenea, cetățean american fiind stabilit în SUA din 1964.

Fiind cetățeni străini rezultă că apelanții nu au dreptul la reconstituire în conformitate cu dispozițiile art. 48 din Legea 18/1991, lege specială ce reglementează condițiile și procedura de reconstituire.

Nici din perspectiva dispozițiilor art. 44 alin. 2 teza a II-a din Constituția României, care reglementează condițiile în care cetățenii străini pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor, apelanții nu sunt îndreptățiți la reconstituire.

Astfel, potrivit art. 44 alin. 2 din Constituția României, așa cum a fost modificat prin revizuirea Constituției în 2003 ";Proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetățenii străini și apatrizi pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condițiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană și din alte tratate internaționale la care România este parte, pe bază de reciprocitate în condițiile prevăzute de legea organică, precum și prin moștenire legală";.

Din analiza textului citat (a doua ipoteză) rezultă că cetățenii străini și apatrizi pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor în România numai prin moștenire legală.

În cauza de față însă apelanții nu sunt moștenitori legali conform art. 659 din Codul Civil de la 1864 ci sunt moștenitori testamentari în baza testamentului lăsat de defunctul S. S.

Mai mult, după cum s-a arătat, art.44(2) a fost modificat în anul 2003 ca urmare a revizuirii Constituției, când s-a prevăzut posibilitatea dobândirii de către cetățenii străini a dreptului de proprietate prin moștenire legală, însă anterior revizuirii textul constituțional prevedea interdicția dobândirii de către cetățenii străini a dreptului de proprietate asupra terenurilor.

In legătură cu aplicarea art.44 alin.2 tot Curtea Constituțională a statuat prin decizia 408/2004 că dispoziția este de imediată aplicare și că se aplică numai pentru situațiile în care succesiunea în legătură cu care se exercită calitatea de moștenitori legali s-a deschis după această dată. Această opinie a fost consacrată și de jurisprudența națională.

In situația de față toate succesiunile sunt deschise anterior anului 2003 deci chiar și în situația în care apelanții ar fi fost moștenitori legali nu ar fi putut dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor în baza art.44(2). Din certificatul de moștenitor nr.154/2003 rezultă că B.M.A. a decedat la 12.01.1960, M. A. a decedat la 31.07.1970, M. S. I. a decedat la 19.12.1992 și S. S. a decedat la 03.12.1998 conform certificatului de deces depus la dosar.

Cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate cetățenilor străini în baza Legii 18/1991 și art.44(2) din Constituție s-a pronunțat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului care în cauza Morariu și alții împotriva României a statuat că părțile nu puteau să se prevaleze de un "bun"; astfel cum este prevăzut de art.1 din protocolul 1 la Convenția având în vedere că și jurisprudența Curții Constituționale, adoptată și de majoritatea instanțelor, a fost în favoarea recunoașterii acestui drept numai pentru succesiunile deschise după revizuirea Constituției, adică după anul 2003.

← Contestarea măsurii asiguratorii. Jurisprudență		Drept civil – clauze abuzive în contractele de credit.... →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Dreptul muncii. Recuperarea cheltuielilor de şcolarizare efectuate de o instituţie publică convenite de părţi prin act adiţional la contractul individual de muncă .Art.6 alin 7 din OG.nr.12/2008 ;  art. 969 C. civ. Procedura insolvenţei. Suportarea pasivului neacoperit al unei societăţi debitoare de către  pârât  în calitate de administrator. Inadmisibilitate cerere. Art. 138 alin.6 din legea 85/2006 Drept procesual civil. Lipsa calităţii procesuale pasive  a Consiliului Local în litigiul  privind contractul de delegare de gestiune a serviciului public de salubrizare. Art. 30 alin. 3 din Legea nr. 51/2006; art. 62 alin. 1 din Legea nr. 215/2001 Contestarea măsurii asiguratorii. Jurisprudență Drept civil – clauze abuzive în contractele de credit. Constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractelor de credit  referitoare la comisionul de risc şi la cel de administrare credit. OUG 50/2010; art 4 alin 1 şi 2 din legea 193/2000. Dreptul consumatorului. Obligarea unui ziar virtual la ştergerea unui articol ce aduce atingere demnităţii unei persoane. Art.73, 75, 76 C.civ.