Drept procesual civil. Jurisprudență Procedură civilă şi penală (căi de atac, competenţe etc.)

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (II)

Curtea de Apel BUCUREŞTI Decizie nr. 259 din data de 13.02.2013

Curtea constată că dispozițiile art.177 și următoarele din codul de procedură civilă vizează procedura verificării de scripte și respectiv procedura falsului cu referire la înscrisurile folosite de părți ca dovezi în proces.

Domeniu - drept procesual civil

(CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE - DOSAR NR.21635/299/2004 - DECIZIA CIVILĂ NR.259/13.02.2013)

Prin cererea de chemare în judecată din data de 03.12.2004, înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București sub nr. unic 22383/2004 (21635/299/2004), reclamanta M.I. a chemat în judecată pe pârâtul M.V., solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să stabilească linia de hotar care le desparte proprietățile, iar pârâtul să fie obligat să îi respecte dreptul de proprietate și posesie asupra suprafeței de teren pe care a acaparat-o din proprietatea sa; să fie obligat pârâtul la mutarea gardului ce le desparte proprietățile încât să îi lase în deplină posesie suprafața de teren de 12,36 mp pe care a ocupat-o fără drept, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

Prin întâmpinarea formulată, pârâtul M.V., a arătat că gardul se afla astăzi pe amplasamentul pe care a fost poziționat în vara anului 1997 de către numitul H.H., deținătorul de atunci al proprietății de la nr. 83 pe care acesta a cumpărat-o în 1995 și pe care, în august 1997, a revândut-o reclamantei M.I..

A arătat că gardul a fost refăcut și poziționat pe actualul amplasament de către numitul H.H. fără a avea aprobările legale și fără acordul său, iar pe amplasamentul actual, gardul include în grănițuirea proprietății de la nr. 83, deținută de reclamantă, precum și o suprafață de teren de 23,34 mp, ce aparține, de drept, proprietății de la nr. 85, pe care pârâtul o deține în mod legal.

Folosind același raționament ca și reclamanta, această suprafață de 23,34 mp teren rezultă că diferența dintre 230 mp ce aparține de drept proprietății de la nr.85 pe care o deține și 206,66 mp, cât a rezultat din măsurătorile cadastrale efectuate în septembrie 2001 pentru Cartea funciară a acestei proprietăți.

Prin cerere reconvențională pârâtul M.V., pârâtul reia solicitarea din întâmpinarea mai sus arătată și solicită instanței de judecată să oblige reclamanta la reamplasarea gardului ce separă proprietățile pentru a-i reda în posesie suprafața de teren de 6,50 mp care în prezent este inclusă fără drept în grănițuirea proprietății, pe care reclamanta o deține.

Această stare de fapt a rezultat în urma refacerii în vara anului 1997 a gardului ce separă cele două proprietăți, de către deținătorul de atunci al proprietății de la nr. 83, proprietate pe care în prezent o deține reclamanta.

Urmare acestei cereri, la data de 21.01.2005 - fila 26, reclamanta pârâtă M.I. a formulat întâmpinare la cererea reconvențională, prin care a solicitat respingerea acesteia ca nefondată motivat de faptul că pârâtul nu-și probează calitatea de proprietar asupra suprafeței de teren pe care o revendică, el fiind cel care în fapt a ocupat suprafața de 12,36 mp teren din suprafața proprietatea reclamantei. Deși acesta pretinde că a dobândit prin acte suprafața de 230 mp, acesta a dobândit prin acte doar 210 mp.

Cu privire la gardul despărțitor, reclamanta susține că acesta este proprietatea sa fiind construit în anul 1997 de către fostul proprietar al imobilului (H.).

Nici susținerea pârâtului cum că suprafața pierdută prin lărgirea trotuarului ar trebui împărțită egal nu este fondată dată fiind suprafața diferită a imobilelor.

La data de 29.08.2005, pârâtul reconvenient a formulat răspuns la întâmpinarea de mai sus la cererea reconvențională, prin care susține că reclamanta M.I. ignoră aspectele ce fac contestabilă valabilitatea actului sau de proprietate și a prezentat în mod eronat situația conflictului.

Prin sentința civilă nr.4795/24.03.2006 pronunțată în dosarul nr.21635/299/2004 de Judecătoria Sectorului 1 București, instanța de fond a admis în parte acțiunea reclamantei-pârâte M.I. împotriva pârâtului-reclamant M.V..

A omologat raportul de expertiză efectuat de expert P.D. și a stabilit linia de hotar conform planului cu propunere de grănițuire, între punctele notate cu A și B (conform raportului de expertiză).

Urmare acestui fapt l-a obligat pe pârâtul reclamant să își mute gardul conform planului cu propunerea de grănițuire mai sus precizat.

A respins cererea de obligare a pârâtului reclamant să respecte dreptul de proprietate asupra suprafeței de teren pe care a ocupat-o, ca neîntemeiat.

A admis în parte cerere reconvențională formulată de M.V. și a obligat reclamanta pârâtă să reamplaseze gardul conform planului de propunere de grănițuire mai sus precizat.

A respins cererea de obligare a reclamantei pârâte să lase pârâtului reclamant în proprietate, posesie, suprafața de 6,50 mp și repararea prejudiciului creat prin defăimare, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 4795/24.03.2006 pronunțată în dosarul nr.21635/299/2004 de Judecătoria Sectorului 1 București, a declarat apel reclamanta pârâtă M.I., solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii formulată de apelanta-reclamantă-pârâtă, astfel cum a fost precizată și respingerii ca neîntemeiată a cererii reconvenționale formulată de intimatul pârât reclamant, urmând:

(1) să se stabilească linia de hotar între terenul proprietatea apelantei, situat în B., str. Z. nr. 83, sector 1, și terenul proprietatea intimatului pârât reclamant, situat în B., str. Z. nr. 85, sector 1, cu respectarea dreptului acesteia de proprietate;

(2) să fie obligat intimatul pârât reclamant să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de teren de 5,81 mp, inclusă abuziv în terenul din B., str. Z. nr. 85, sector 1;

(3) să fie obligat intimatul pârât reclamant să mute gardul despărțitor al celor două proprietăți, spre interiorul proprietății sale.

De asemenea, solicită obligarea intimatului pârât reclamant la plata cheltuielilor de judecată efectuate cu judecarea cauzei.

În motivare, apelanta reclamantă apreciază că sentința civilă apelată este nulă deoarece există dispoziții contradictorii în dispozitivul acesteia.

Astfel, soluțiile dispuse de prima instanța sunt unele contradictorii, după cum urmează:

- Pe de o parte, a fost omologat raportul de expertiză efectuat de expertul P.D. și, în consecință, s-a dispus ca linia de hotar dintre proprietatea apelantei reclamante și cea a intimatului pârât reclamant să fie stabilită în interiorul proprietății apelantei reclamante, "conform planului cu propunerea de grănițuire între punctele notate cu A și B (conform raportului de expertiză".

Pentru a se putea aduce la îndeplinire această dispoziție a instanței este necesară mutarea gardului despărțitor al celor două proprietăți, înspre interiorul proprietății apelantei reclamante (așa cum s-a arătat în expertiza omologată de prima instanță), astfel încât suprafața totală a terenului rămas în proprietatea apelantei să nu mai fie de 222,05 mp (cât măsoară în prezent), ci să fie de numai 216,26 mp, așadar micșorată cu aproximativ 6 mp (5,81 mp).

- pe de altă parte, prima instanța a respins "cererea de obligare a reclamantei pârâte să lase pârâtului reclamant în proprietate, posesie, suprafața de 6,50 mp".

Potrivit acestei măsuri din dispozitivul hotărârii apelate, în sarcina apelantei reclamante nu a fost stabilită obligația de a lăsa în proprietatea ori folosința intimatului-pârât-reclamant vreo porțiune din terenul pe care îl are în prezent în proprietate și posesie. Cu alte cuvinte, prin această soluție din dispozitiv, prima instanță a hotărât că terenul care trebuie să rămână în posesia și proprietatea apelantei reclamante nu va fi afectat în nici un fel cu privire la suprafața sa actuală, care, potrivit aceleiași expertize efectuate de expertul P.D., este de 222,05 mp.

Față de cele de mai sus, rezultă în mod evident că prin sentința apelată au fost dispuse două măsuri contradictorii, una excluzând-o pe cealaltă, fiind imposibil ca apelanta reclamantă să fie obligată, pe de o parte, ca prin mutarea gardului, să lase în proprietatea și liniștită posesie a intimatului-pârât-reclamant o suprafață de teren de circa 6 mp din cea care îi aparține în prezent, iar pe de altă parte, să nu fie obligată să lase în proprietatea și posesia părții adverse această suprafață de teren.

Rezultă așadar că, deși cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant a fost admisă (paragraful 3 din dispozitiv), în același timp ea a fost respinsă (paragraful 8 din dispozitiv).

Un al doilea motiv de nelegalitate a sentinței civile apelate este acela că hotărârea apelată cuprinde considerente contradictorii.

In considerentele sentinței apelate se arată că "instanța va lua în considerare raportul de expertiză întocmit de expertul P.D." și că instanța "va omologa" acest raport de expertiză. Procedând astfel, rezultă neechivoc că prima instanță și-a însușit atât constatările făcute de acest expert cu privire la situația de fapt pe care a fost chemat să o lămurească, cât și concluziile acestuia cuprinse în raportul de expertiză pe care l-a întocmit.

În funcție de această situație de fapt, urmare a măsurătorilor efectuate de expertul P.D., prima instanță a concluzionat că, "în aceste condiții linia de hotar dintre cele două parcele este reprezentată pe Planul cu propunerea de grănițuire, între punctele A și B (...) conform acestei propuneri de grănițuire, suprafețele de teren ale celor două parcele sunt de: 216,26 mp pentru parcela de la nr. 83; 216,26 mp pentru parcela de la nr. 85" (pag. 4 din expertiză).

Din aceste constatări și concluzii, ca și din schița denumită "Planul cu propunerea de grănițuire" se impune însă concluzia (dedusă de expertul P.D. și însușită de prima instanță) că terenul aflat în posesia pârâtului-reclamant este mai mic decât cel care i s-ar cuveni conform actelor sale de proprietate nu doar datorită lărgirii trotuarelor stradale, ci și datorită împrejurării că terenul aflat în prezent în proprietatea și posesia apelantei reclamante nu are 216 mp (cât ar fi trebuit să aibă în această opinie), ci are 222,05 mp, astfel încât acesta este mai mare cu circa 5,5 mp, în detrimentul terenului pârâtului-reclamant.

De altfel, acesta este și motivul pentru care linia despărțitoare dintre terenurile aflate în proprietatea părților a fost stabilită prin deplasarea acesteia spre interiorul terenului proprietatea apelantei reclamante.

Pe de altă parte, tot din considerentele sentinței apelate rezultă că prima instanța a ajuns la concluzia că "nu a reieșit încălcarea dreptului de proprietate ale pârâtului de către reclamantă, situația fiind identică și pentru acesta (suprafața lipsa din teren datorându-se lărgimii trotuarului" (pag. 4, paragraful 4). Cu alte cuvinte, prima instanță a apreciat că terenul apelantei reclamante nu este mai mare în detrimentul terenului pârâtului-reclamant.

În plus, apelanta reclamantă susține că prima instanță a făcut o greșită apreciere a probelor, în raport de care a stabilit în mod eronat situația de fapt.

Soluția primei instanțe de stabilire a liniei de hotar dintre proprietățile părților, în interiorul terenului aflat în proprietatea apelantei reclamante, este rezultatul unei grave greșeli de judecată determinată de incorecta stabilire a situației de fapt, făcută în urma eronatei aprecieri a probelor administrate în fața sa.

Astfel în mod greșit prima instanță a apreciat că terenul apelantei reclamante trebuie să fie egal cu terenul intimatului-pârât-reclamant, concluzie trasă ca urmare a omologării raportului de expertiză întocmit de expertul P.D..

In realitate, constatările și concluziile acestui raport pornesc de la o premisă greșită, aceea că terenul care îi aparține în prezent a fost inițial (în anul 1913) egal ca suprafață cu terenul ce îi aparține în prezent intimatului-pârât-reclamant.

Singurul aspect din care expertul a tras această concluzie este acela că în actele inițiale de proprietate asupra terenurilor în cauză - contractele de vânzare-cumpărare din 1913 - s-a menționat că suprafața parcelei de la nr. 83, ca și suprafața de la nr. 85 de pe str. Z. este de "circa 230 mp".

In nici un caz această mențiune nu îndreptățea expertul să tragă concluzia sus-arătată întrucât, în fapt, ea ignora realitatea existentă în anul 1913 când Societatea comunală pentru construirea de locuințe eftine în Capitală a format mai multe parcele de teren, aceea că aceste parcele nu au fost egale de la bun început, terenurile astfel formate având, încă de la data parcelarii, suprafețe diferite.

Legal citat, la data de 18.09.2006 - fila 28 vol.1 dosarul Tribunalului București, intimatul pârât M.V. a formulat întâmpinare la apelul formulat, solicitând respingerea acestuia ca nefondat și menținerea sentinței atacate.

În motivare, intimatul pârât susține că situația de fapt este următoarea:

1 - în textul celor două contracte de vânzare, întocmite în anul 1913 de Societatea comunală pentru construirea de locuințe ieftine în Capitală, este stipulată suprafața de 230 mp teren, atât pentru parcela nr. 83 a reclamantei cât și pentru parcela nr. 85 a pârâtului.

Parcelele nr. 83 și nr. 85 au fost concepute și formate cu suprafețe de teren egale

2 - Aceste două contracte de vânzare au ca parte integrantă schițe plan construite la scară și poartă pe ele mențiunea că sunt la scara 1/100.

Din aceste schițe plan, făcute la scara 1/100, rezulta atât suprafața de teren de 230 mp stipulată în textul celor două contracte, cât și dimensiunile laturilor aferente fiecăreia din cele două parcele;

3 - în decursul timpului, suprafețele de teren de câte 230 mp ale celor două parcele, au fost micșorate prin lărgirea trotuarului stradal.

Suprafețele de teren ale celor două parcele au fost micșorate dar au rămas în continuare egale;

4 - în anul 1997, când reclamanta a cumpărat parcela nr.83, a desființat gardul care separă curțile celor două parcele și a construit parțial altul în loc, parcelele nemaifiind de atunci separate prin gard pe toată lungimea laturii comune, cum era înainte de desființarea vechiului gard;

5 - Gardul despărțitor nu se mai află din anul 1997 pe linia de hotar. După mutarea de către apelantă a gardului, suprafețele de teren ale celor două parcele au devenit neegale;

6 - Niciunul din cele două contracte de vânzare-cumpărare, întocmite ulterior celor două contracte de vânzare inițiale din anul 1913 și anume, cel al pârâtului din anul 1971 și cel al reclamantei din anul 1997, contracte în baza cărora atât pârâtul cât și reclamanta dețin parcelele nr. 85 și respectiv nr. 83, nu au în componența lor schițe plan și nici nu au menționate dimensiuni, întrucât, la încheierea acestor contracte nu au fost efectuate măsurători, suprafețele consemnate sunt aproximative, deoarece suprafețele consemnate în contractele inițiale din 1913, au fost afectate în timp prin lărgirea trotuarului stradal;

Singurele schițe plan care există pentru aceste două parcele, de la izvorul lor până în prezent, sunt cele incluse în cele două contracte de vânzare inițiale, din anul 1913.

Aspectele menționate mai sus au fost puse în evidență atât prin raportul de expertiză efectuat de expertul P.D., numit de prima instanță, cât și prin rapoartele de expertiză efectuate atât de consilierul expert N.C. al pârâtului-reclamant, cât și de consilierul expert V.G. al reclamantei-pârâte.

În cauză au fost administrate probele cu înscrisurile depuse de părți și expertize tehnice de specialitate cu lămuriri din partea ultimului expert.

Prin decizia civilă nr.507 A/14.05.2012, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a admis apelul formulat de apelanta reclamantă pârâtă D.G., moștenitoare a defunctei M.I., împotriva sentinței civile nr.4795/24.03.2006 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. 21635/299/2004, în contradictoriu cu intimatul pârât reclamant M.V., a schimbat în tot sentința civilă apelată în sensul că a admis în parte cererea principală, a obligat pârâtul reclamant să lase reclamantei pârâte în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 2,89 mp, identificat în anexa 4 a raportului de expertiză între punctele 16-A-B-C-23-22-21-20-19-18, a dispus grănițuirea cu contribuția egală a părților a imobilului nr. 83 situat în B., str. Z., sector 1, proprietatea reclamantei pârâte de imobilul nr. 85 situat în B., str. Z. sector 1, proprietatea pârâtului-reclamant pe aliniamentul 16-A-B-C din anexa 4 la raportul de expertiză, a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului reclamant la mutarea gardului, a respins cererea reconvențională ca neîntemeiată, a respins cererea pârâtului reclamant de obligare a reclamantei pârâte la plata de despăgubiri ca inadmisibilă, a obligat pârâtul reclamant la plata către reclamanta pârâtă a sumei de 8.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată și a obligat reclamanta pârâtă la plata către pârâtul reclamant a sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Examinând apelul, prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu, tribunalul a apreciat că acesta este fondat pentru următoarele considerente:

Efectul devolutiv al apelului în cadrul procesului civil presupune trimiterea cauzei de la instanța de fond care a pronunțat hotărârea atacată - "judex a quo"; - la instanța imediat superioară competentă să soluționeze apelul - "judex ad quem";. Instanța de apel va examinat hotărârea atacată atât în fapt, cât și în drept și, dacă este cazul, va adopta pe baza elementelor cauzei o soluție diferită de cea a primei instanțe.

Nu se poate transmite de la prima instanță, la instanța de apel decât ceea ce a fost supus judecății celei dintâi instanțe.

Instanța superioară (de apel) a luat în considerare doar actele și faptele care au făcut obiectul judecății în instanța de fond.

Suplimentar față de instanța de fond, instanța de apel se va putea pronunța asupra actelor și faptelor cuprinse în cererea de chemare în judecată cu care a fost investită instanța inferioară (de fond), în cazul în care prima instanță nu s-a pronunțat asupra acestora.

Față de susținerile apelantei, instanța de apel va constata următoarele:

Autorul reclamantei-pârâte D.G., P.C., cu domiciliul în B., str. Z. nr. 83, a cumpărat, conform contractului de vânzare din 27.08.1913, de la Societatea comunală pentru construirea de locuințe ieftine din Capitală, imobilul în care locuiește partea, imobil compus din curte și casă, terenul având o suprafață de circa 230 mp, având și o schiță anexă (plan de situație și instalațiuni), plan la scara 1: 100 (fără dimensiuni și vecinătăți), care face parte integrantă din contract și semnată numai de directorul societății comunale (vânzătoarea), fără a fi semnate de proprietari.

Autorul pârâtului-reclamant M.V., E.D., cu domiciliul în București, str. Z. nr. 85, a cumpărat, conform contractului de vânzare din 27.08.1913, de la Societatea comunală pentru construirea de locuințe ieftine din Capitală, imobilul în care locuiește partea, imobil compus din curte și casă, terenul având o suprafață de circa 230 mp, având și o schiță anexă, care reprezintă un plan al traseelor de instalațiuni ca și la nr. 83, plan la scara 1: 100 (fără dimensiuni și vecinătăți), care face parte integrantă din contract și semnată numai de directorul societății comunale (vânzătoarea), fără a fi semnate de proprietari.

La nivelul anului 1943, prin procesul verbal nr. 63707/10.02.1943 se intabulează imobilul din str. ing. Z. nr. 83 compus din teren în suprafața de 218 mp (nu se specifica dacă suprafața a fost obținută în urma unei măsurători), din suprafața de circa 230 mp, și casa cu parter, iar prin procesul verbal nr. 63706/10.02.1943 se intabulează imobilul din str. ing. Z. nr. 85, fără a se menționa suprafața de teren, iar conform adresei nr. C1011/01.03.2007 se specifica faptul că la Arhivele Naționale nu sunt în păstrare Partea I și Partea II ale Cărții Funciare în care sunt menționate date despre teren și clădire.

Părțile în momentul de față sunt proprietari conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 3279/15.08.1997 (reclamanta-pârâtă) pentru suprafața de 232 mp, iar conform actului de vânzare cumpărare nr. 5892/12.07.1971 (pârât-reclamant) pentru suprafața de 210 mp, conform actelor lor de proprietate.

Conform autorizației nr. 5X/31.08.1971, pârâtul-reclamant a amenajat un gard și a schimbat poziția de acces în imobil.

Conform autorizației nr. 14/Z/10.09.1974, pârâtul-reclamant a extins construcția, a transformat 3 magazii în garaj și a construit un gard din prefabricate.

Conform autorizației nr. 6/Z/30.07.1991, pârâtul-reclamant a extins clădirea prin construirea a trei etaje, clădirea actuală având P+3 etaje, actualmente situată în fundul curții de la nr. 85.

Imobilele în litigiu au documentații cadastrale.

Astfel, în documentația cadastrală a reclamantei-pârâte, suprafața măsurată este de 219.64 m, iar în documentația cadastrală a pârâtului-reclamant suprafața măsurată este de 206,66 mp.

Între părți există neînțelegeri cu privire la amplasarea gardului care le desparte proprietățile despre care pârâtul pretinde că a fost amplasat de proprietarul care a vândut proprietatea apelantei reclamante.

În legătură cu acesta și pretinsele încălcări ale drepturilor de proprietate învecinate a existat și o cercetare penală cu privire la caracterul fals al schițelor - plan care însoțesc autorizația de construire nr. 14Z/10.09.1974 a imobilului din mun. B., str. Ing. Z. nr. 85, sector 1, precum și folosirea acestora pentru a produce efecte juridice.

Neînceperea urmăririi în cauză - fila 512 vol. III apel - este relevantă în cauză doar prin faptul că subliniază starea conflictuală dintre părți.

Cu toate acestea, cu privire la aceste schițe s-a constatat caracterul fals al acestora, fără a se cunoaște însă autorul falsului - fila 512 vol. III apel.

Dată fiind natura cauzei care presupune cercetarea locului unde se află amplasate proprietățile părților, cu stabilirea tehnică a liniei de hotar de către o persoană de specialitate în baza unor măsurători tehnice, instanța a avut în vedere expertizele tehnice întocmite în apel.

Aceasta deoarece în perioada de când se judecă cererile de față există posibilitatea să intervină modificări în situația locului, iar aspectele cu privire la caracterul fals al schiței sus amintite au fost descoperite după pronunțarea sentinței civile apelate.

Cu privire la constatările experților desemnați în cauză, tribunalul a reținut că în apel s-au efectuat mai multe expertize în specialitatea topografie - fila 76 vol. 4 apel și fila 77 vol. 5 apel, cu concluzii nemulțumitoare pentru părți.

Analizând expertizele astfel efectuate, tribunalul a omologat ultimul raport de expertiză tehnică în specialitatea topografie întocmit de expert B.C. - fila 135 vol. 5 apel.

Aceasta deoarece expertul sus menționat are în vedere și expertizele anterioare efectuate în cauză și formulează concluzii inclusiv prin raportare la acestea, arătând de ce loturile de teren aferente proprietăților părțile nu erau egale și că nu au fost niciodată reduse pentru crearea trotuarului. Folosirea sintagmei ";circa"; denotă doar o aproximare care confirmă concluzia expertului, cu atât mai mult cu cât și alți experți care au efectuat expertize în cauză (expert C.N. - fila 106 dosar fond, exp. D.P. - fila 217 dosar fond) susțin că la cumpărare niciunul din imobile nu a fost măsurat, suprafața înscrisă în actele de proprietate fiind cea înscrisă în actul precedent și nici nu rezultă că a fost înstrăinată vreo suprafață din teren.

În cauză, expertul B.C. propune motivat două variante (dar o preferă pe prima) în care suprafețele rezultate sunt aproximativ egale, diferențe fiind doar la nivel de cm.

Astfel, în acest ultim raport de expertiză tehnică imobiliară în specialitatea topografie întocmit de expert judiciar B.C., după ce acesta a analizat fiecare act relevant cu privire imobilele în cauză, expertul a concluzionat că suprafața de la imobilul nr. 83 este de 222.55 mp (suprafața delimitată de punctele 16, 31, 32, 33, 34, 35, 36, 23, 22, 21, 20, 19, 18, 17, 47, 46, anexa 1), iar cea a imobilul nr. 85 este de 210.54 mp (suprafața delimitata de punctele 11, 16, 46, 47, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 13, 12, anexa 1), deoarece gardul despărțitor dintre imobilele nr. 81 cu nr. 83 și nr. 85 cu nr. 87 este în linie dreapta de la fațada clădirilor la gardul stradal.

De asemenea, a constatat că există construcții proprietatea pârâtului-reclamant pe terenul deținut de reclamanta-pârâtă, acest lucru datorându-se construcției cu trei nivele (anexa 4). Suprafața construită ocupată este de 1.13 mp, iar suprafața ocupată de curte (prin mutarea gardului) este de 1.76 mp. Total suprafața ocupata este de 2.89 mp, suprafețele finale ale terenurilor sunt de 225.44 mp pentru nr. 83 și 207.65 mp pentru nr. 85.

Linia de hotar care desparte cele doua imobile este delimitată de punctele 16, A, B și C (anexa 4). La stabilirea acestei linii de hotar s-a ținut cont de faptul ca laturile din spate ale celor doua proprietăți sunt egale cu laturile de la fațada, respectiv 9.45 m la nr. 83 și 8.76 m la nr. 85, precum și faptul ca distanta de la linia clădirii nr. 83 pana la gardul despărțitor ar trebui sa fie mai mare de 1.87 m.

De la început parcelele în oglinda au avut aceeași lungime la fațada, cu mici diferențe. Din schițele depuse la dosar reiese ca fațada clădirilor de la grupul nr. 81 și nr. 83 este mai mare decât cel al grupului nr. 85 și nr. 87.

Din anul 1913 până în prezent (indiferent ce suprafața aveau terenurile) parcelele în oglinda au avut aceeași suprafața (din acte), fapt care reiese și din planul anexa 3, respectiv suprafața de 218 mp pentru grupul nr. 81, nr. 83 și suprafața de 196 mp pentru grupul nr. 85, nr. 87.

Ambele grupuri de imobile nu au fost afectate de construcția străzii sau lărgirea trotuarului (a se vedea adresa nr. 184/23.03.2005, pag. 157 din dosarul de fond, anexa 3 și anexa 5).

Aceste concluzii au fost determinate de faptul că expertul a constatat că suprafețele din acte nu sunt suprafețe măsurate (confirmate de o autoritate) și nu au avut niciodată 230 mp și nici nu au fost egale.

De asemenea str. Z. nu a fost niciodată lărgită și implicit nu s-a luat teren din proprietăți pentru crearea trotuarului (adresa nr. 184/23.03.2005, pag. 157 din dosarul de fond).

Imobilele de la nr. 67 și nr. 69, respectiv nr. 71 și nr. 73 nu sunt imobile identice(chiar daca au aceeași suprafața), adică nu sunt în oglinda cum sunt imobilele nr. 81 cu nr. 83 sau nr. 85 cu nr. 87. De altfel grupul de imobile nr. 71 (imobil cu etaj) cu nr. 73 (imobil cu parter) ca poziție sunt inversate fata de grupul de imobile nr. 83 cu nr. 85(deci nu sunt comparabile).

Referitor la imobilele nr. 67 și nr. 69 s-a observat ca gardurile de la strada ale celor doua imobile nu sunt egale(anexa 3), deci nu au cum să aibă aceeași suprafața. Fără efectuarea de măsurători nu se poate aprecia daca au sau nu aceeași suprafața de teren înscrisa în anexa 3.

Din cauza acestor neconcordante, grupurile de imobile de la nr. 67 și nr. 69, respectiv nr. 71 și nr. 73 nu pot fi comparate cu grupurile de imobile în litigiu.

Astfel, din concluziile ultimului raport de expertiză tehnică în specialitatea topografie întocmit în cauză pe care instanța l-a omologat deoarece înlătură nelămuririle instanței determinate de celelalte expertize efectuate în cauză, rezultă că 1,13 mp din suprafața construită de pârât ocupă teren al apelantei reclamante. Prin mutarea gardului, de asemenea pârâtul ocupă 1,76 mp din terenul apelantei reclamante.

În total, pârâtul ocupă 2,89 mp din suprafața de teren a apelantei reclamante.

Urmare celor de mai sus, pentru faptul că instanța de fond a avut în vedere probe care au condus la altă concluzie decât cea în cauză care are la bază probe suplimentare, instanța de apel a admis apelul de față și a modificat în tot sentința civilă apelată, admițând în parte acțiunea reclamantei (apelanta în cauză).

Astfel, a obligat pârâtul reclamant să lase apelantei reclamante pârâte în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 2,89 m.p, identificat în anexa 4 a raportului de expertiză între punctele 16-A-B-C-23-22-21-20-19-18, sens în care a dispus grănițuirea cu contribuția egală a părților a imobilului nr. 83 situat în B., str. Z., sector 1, proprietatea apelantei reclamante pârâte de imobilul nr. 85 situat în B. str. Z. sector 1, proprietatea pârâtului-reclamant pe aliniamentul 16-A-B-C din anexa 4 la raportul de expertiză.

Nefiind probat faptul că intimatul pârât este cel care a efectuat gardul, instanța de apel a respins cererea reclamantei de obligare a acestuia la mutarea lui.

Pentru faptul că prin cererea reconvențională, pârâtul reconvenient revendică o suprafață de teren pe care expertul nu a constatat că o folosește reclamanta, instanța a respins această cerere ca neîntemeiată.

Cu privire la cererea pârâtului reconvenient de obligare a apelantei reclamante pârâte la plata de despăgubiri - fila 6 vol. 4 apel, tribunalul a respins-o ca inadmisibilă deoarece cererea are în vedere o pretinsă faptă ilicită de neexecutare a sentinței civile apelate care s-a dovedit mai sus că este netemeinică.

În plus, această cerere este formulată prima dată în apel, fiind nouă și astfel inadmisibilă.

Față de cererile formulate în cauză de obligare reciprocă la plata cheltuielilor de judecată, tribunalul le-a admis deoarece litigiul profită ambilor prin faptul că lămurește situația juridică a imobilelor în cauză, situație care nu a fost neapărat generată de culpa procesuală a acestora, ci mai mult de imprecizia suprafețelor din actele de proprietate ale fiecărei părți.

Împotriva deciziei civile nr.507 A/14.05.2012 a formulat recurs pârâtul - reclamant M.V., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei civile recurate, în întregime și, pe cale de consecință, rejudecând cauza în fond, să fie admisă cererea reconvențională, astfel cum a fost precizată, prin care pârâtul - reclamant a solicitat reconstituirea liniei de hotar dintre imobilele situate pe str. Ing. Z. la nr. 83 și la nr. 85, pe aliniamentul pe care a existat din anul 1913 până în anul 1997, când gardul dintre imobile a fost dărâmat și mutat samavolnic spre interiorul imobilului de la nr. 85 proprietatea recurentului - pârât - reclamant de către intimata - reclamantă-pârâtă D.G..

Dărâmarea și mutarea samavolnică a gardului dintre imobile a fost săvârșită de intimata-reclamantă-pârâtă D.G. în luna august 1997, când aceasta a cumpărat imobilul de la nr. 83.

Recurentul - pârât - reclamant solicită:

1) Să fie reconstituită linia de hotar care a existat între terenul proprietatea recurentului situat în B., str. Ing. Z.nr.85 sector 1 și terenul proprietatea intimatei-reclamante-pârâte D.G., situat în B.,str. Ing. Z. nr. 83, sector 1, cu respectarea dreptului său de proprietate, (recurentul nu solicită stabilirea unei noi linii de hotar, ci solicită reconstituirea liniei de hotar care a existat între terenurile celor două imobile);

2) Să fie obligată intimata-reclamantă-pârâtă D.G., să îi lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de teren de 6.5 mp, inclusă samavolnic de către aceasta în terenul imobilului din B., str. Ing.Z. nr. 83, sector 1;

3) Să fie obligată intimata-reclamantă-pârâtă D.G. să mute la loc gardul despărțitor dintre cele două imobile, spre interiorul imobilului nr.83 proprietatea sa, pe toată lungimea liniei de hotar, din str. Ing. Z. până la limita cu proprietățile din str. G.G., așa cum era înainte de a fi dărâmat și mutat de către aceasta;

4) Să fie obligată intimata-reclamantă-pârâtă D.G., la plata unor daune pentru blocarea accesului în garajul auto situat în partea din spate a imobilului nr. 85 care îi aparține recurentului, (în temeiul art. 294 Cod de procedură civilă);

5) Să fie obligată intimata-reclamantă-pârâtă D.G., la plata cheltuielilor de judecată efectuate de recurent în prezenta cauză

Pentru a dispune în sensul celor de mai sus, recurentul solicită instanței de recurs să constate și să aibă în vedere următoarele motive de recurs:

A. Decizia nr. 507A/14.05.2012 este dată de alți judecători decât cei care au luat parte la dezbaterea în fond a pricinii, - nu a fost respectat principiul continuității. - art. 304 aliniatul 2 Cod de procedură civilă;

B. Decizia nr.507A/14.05.2012, încalcă formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin 2 Cod de procedură civilă - art. 304 aliniatul 5 Cod de procedură civilă;

C. Prin decizia nr. 507A/14.05.2012, instanța de apel a acordat apelantei-reclamante-pârâte D.G., ceea ce aceasta nu a cerut - art. 304 aliniatul 6 Cod de procedură civilă;

D. Decizia nr. 507A/14.05.2012, cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii - art. 304 aliniatul 7 Cod de procedură civilă;

E. În decizia nr. 507A/14.05,2012, instanța de apel, a interpretat greșit faptele și împrejurările deduse judecății și a schimbat înțelesul lămurit și vădit

neîndoielnic al acestora - art. 304 aliniatul 8 Cod de procedură civilă;

F. Decizia nr. 507A/14.05.2012, este lipsită de temei legal, este dată cu

încălcarea legii - art. 304 aliniatul 9 Cod de procedură civilă.

Decizia nr. 507A/14.05.2012, este dată de alți judecători decât cei care au luat parte la dezbaterea în fond a pricinii - nu a fost respectat principiul continuității .

Acest aspect intră sub incidența prevederilor - art. 304 aliniatul 2 Cod de procedură civilă.

Recurentul arată că :

În intervalul de timp din data de 25.09.2006 până în data de 05.12.2011, pe parcursul a 29 de termene, dezbaterile au fost făcute (în marea majoritate a termenelor) în completul de judecată format din Președinte: L.O., Judecător: N.V. și Grefier: G.V..

Pe parcursul dezbaterilor din cele 29 termene de judecată, completul de judecată precizat mai sus (numit în continuare "vechiul complet de judecată") și-a format convingerea privitor la dreptul părților asupra unor terenuri egale, conform actelor de proprietate din anul 1913 și a cărților funciare din anul 1943.

Acest aspect rezultă din cuprinsul încheierii interlocutorie din ședința publică de la data de 07.10.2010, (fila 15 vol.4, dosar apel) prin care completul de judecată precizat mai sus a stabilit pentru cea de a treia expertiză topografică următorul obiectiv:

-"formularea unor propuneri de linie de hotar atât în varianta dreptului pârtilor asupra unor terenuri egale, cât și în varianta mai economică (cu evitarea desființării construcției existente).

Din formularea de mai sus rezultă fără putință de tăgadă convingerea Instanței privind dreptul părților asupra unor terenuri egale, conform actelor de proprietate din anul 1913, și a cărților funciare din anul 1943.

Recurentul arată că:

În desfășurarea procesului civil, ședința de judecată constituie o fază hotărâtoare, întrucât în această perioadă se clarifică faptele ce au generat litigiul dintre părți, prin administrarea și cercetarea probelor și a mijloacelor materiale de probă, se stabilesc drepturile încălcate în legătură cu care instanța va trebui să emită hotărârea de restabilire a normelor de drept încălcate.

În această fază se dă eficiență principiilor disponibilității, rolului activ al judecătorului, nemijlocirii și continuității, aflării adevărului, dreptului la apărare etc.

Are caracter interlocutoriu încheierea prin care s-a consemnat rezultatul unei verificări de scripte etc. În cauza de față, au fost verificate actele de proprietate din anul 1913 și cărțile funciare din anul 1943.

Încheierile interlocutorii sunt acelea prin care se adoptă măsuri decisive pentru soarta procesului, care, fără a hotăra întru totul pricina, pregătesc dezlegarea ei, fapt ce le conferă și calitatea de a anticipa decizia finală.

Încheierile interlocutorii obligă judecătorii la respectarea întocmai a celor dispuse în cuprinsul lor. (dispozițiile art. 268 alin. 3 C.pr.civ.).

La data de 05.12.2011, completul de judecată a fost schimbat.

Noul complet de judecată compus din Președinte: V.S., Judecător: C.F.I., Grefier: G.V., a dat un curs nou judecării litigiului, vădit partizan în favoarea reclamantei-pârâtă D.G..

Preluând judecarea dosarului, noul complet de judecată, în dezbaterile care au avut loc în ședința publică din data de 05.12.2011, a continuat discuțiile aflate în curs, privind obiecțiunile la raportul de expertiză întocmit de exp. B.E., numit de vechiul complet de judecată pentru cea de a treia expertiză topografică, după care a dispus rămânerea dosarului în pronunțare.

Recurentul precizează că :

În Raportul de expertiză întocmit de expertul B.E. (numit de vechiul complet de judecată), aliniamentul propus pentru linia de hotar separă cele două imobile cu terenuri egale de câte 215.05 mp fiecare .

În data de 08.12.2011, noul complet de judecată repune dosarul pe rol

în absența părților, care nu au fost citate, în mod surprinzător a încuviințat o nouă expertiză topografică, și a stabilit obiectivele acestei noi expertize, fixând termen de judecată 22.12.2012.

Iar la data de 09.12.2011 prin încheierea de ședința din Camera de Consiliu, noul complet de judecată a revenit asupra termenului și a fixat un nou termen de judecată pentru data de 22.12.2011 ora 15.00, pentru când urmează să fie citate părțile.

Obiectivele stabilite de noul complet de judecată, prin încheierea din 08.12.2011, în absența părților, comparativ cu obiectivele stabilite prin încheierea de ședința din 07.10.2010 (fila 15 vol.4, dosar apel), de către vechiul complet de judecată, (complet care în fapt a dezbătut cauza pe fond în cele 29 de termene) sunt în mod vădit sugestive, părtinitoare, neclare și imprecise.

Urmare a acestor formulări sugestive, părtinitoare, neclare si

imprecise a obiectivelor celei de a patra expertize topografice încuviințată de noul complet de judecată prin încheierea din 08.12.2011, a rezultat un raport de expertiză vădit falsificat cu ocazia întocmirii acestuia de către expertul B.C., numit de noul complet de judecată.

Raportul de expertiză întocmit de exp.B.C. (numit de noul complet de judecată) este în întregime un fals intelectual, întrucât rezultatele atestate nu se puteau obține prin măsurătorile cu ruleta efectuate de acesta în data de 27.01.2012.

Expertul B.C., aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, a falsificat raportul de expertiză cu prilejul întocmirii acestuia, prin atestarea unor date, fapte și împrejurări necorespunzătoare adevărului.

Privitor la faptul că expertul B.C.nu a respectat Regulamentul ANCPI - "Privind Conținutul și Modul de întocmire a Documentațiilor Cadastrale" aprobat prin Ordinul ANCPI nr. 634/2006 cu completările aprobate prin Ordinul ANCPI nr. 785/2011, recurentul arată următoarele:

Expertul B.C., nu a respectat prevederile Regulamentului ANCPI referitoare la limita imobilelor, când a ales punctele de măsură pentru măsurarea laturilor de la frontul stradal al imobilelor nr. 83 al reclamantei-pârâtă și nr. 85 al pârâtului-reclamant.

Procedând în acest mod expertul B.C. a încălcat prevederile Regulamentului ANCPI care la art. 7(1) lit.b prevede că: - "limitele imobilelor să se determine la jumătatea grosimii gardului (a gardului dintre imobile).

Expertul B.C., neavând ca aparat de măsură decât o ruletă (ruptă) nu a putut face la teren decât măsurători parțiale și a întocmit o documentație (Raportul de expertiză ) incorectă.

Fapta expertului B.C. se încadrează în prevederile art. 10 alineatul (41) litera h) a Regulamentului ANCPI care prevede că :

- " (41) Prin documentație întocmită incorect se înțelege :

- h) documentație întocmită fără executarea măsurătorilor la teren."

Expertul B.C., nu a respectat nici prevederile art. 24 aliniatul (2) din Regulamentul ANCPI, care prevede că :

"Persoana autorizata este obligată să execute măsurătorile la teren și să completeze toate rubricile anexelor prevăzute de regulament."

Expertul B.C. prin faptele sale nu a respectat prevederile Regulamentului ANCPI căreia art. 272 aliniatul (1) prevede că:

- (1) Pentru neefectuarea măsurătorilor la teren persoana autorizată este sancționată cu suspendarea autorizației pe 3 luni1".

Privitor la aparatura folosită de expertul B.C. numit de noul complet de judecată și la modul în care acesta a efectuat măsurătorile în teren, recurentul arată următoarele :

Aparatura cu care expertul B.C.s-a prezentat la fața locului în ziua de 27.01.2012 pentru a efectua expertiza topografică a constat doar dintr-o ruletă cu panglica de măsură ruptă, având partea de început lipsă.

Neavând cu ce măsura, expertul B.C. nu a făcut măsurători unghiulare, deși măsurătorile unghiulare sunt importante pentru determinarea suprafețelor. Expertul B.C. s-a limitat doar la măsurarea anumitor distante (nu toate) cu o ruletă ruptă.

Expertul B.C. în raportul de expertiză pe care l-a întocmit se străduiește să dovedească faptul că suprafețele imobilelor cu nr. 83 și nr. 85 nu au fost niciodată egale. În acest sens expertul B.C. dă ca exemplu schița imobilului cu nr. 81, schiță care, afirmă expertul, are suprafața de 225.15 mp și care, afirmă expertul, este identică cu " suprafața de la nr. 83 din Cartea funciară din anul 1943 .

Afirmația expertului B.C.este un neadevăr deoarece în Cartea funciară din anul 1943 imobilul cu nr. 83, are înscrisă suprafața de 218 mp și nu de 225.15 mp.

Arată recurentul că, lămurirea problemelor de drept cum este, dreptul părților la terenuri egale, conform actelor de proprietate din anul 1913, nu este de competența expertului topografic B.C., deoarece aceasta cade în sarcina judecătorilor.

Din cele prezentate mai sus se desprinde concluzia că din măsurătorile așa cum au fost efectuate de expertul B.C. în data de 27.01.2012, nu se puteau obține rezultatele prezentate de expertul B.C. în raportul de expertiză și că raportul de expertiză este în sine un fals intelectual.

Încălcând procedura legală, instanța de apel, (noul complet de judecată) nu a dat curs cererii de înscriere în fals, deși procedura legală prevede că, dacă partea interesată stăruie în a susține că actul este fals, instanța înaintează înscrisul împreună cu procesul verbal procurorului competent.

La pronunțarea deciziei nr. 507A/14.05.2012, instanța de apel (noul complet de judecată) a soluționat procesul fără să intre în cercetarea fondului, a avut în vedere numai raportul de expertiză nou (care este un fals) întocmit de exp. B.C., nesocotind în totalitate, actele de proprietate din anul 1913 și cele ulterioare după lărgirea trotuarului stradal, Cărțile Funciare din anul 1943, raportul de expertiză întocmit de exp. P.D. (omologat de instanța de fond) și raportul de expertiză întocmit de exp. B.E., cât și înscrisurile aflate în cele 6 (șase) volume ale dosarului, limitându-se numai la speculațiile și neadevărurile din raportul de expertiză întocmit de exp. B.C., fără o confruntare a raportului de expertiză nou întocmit de exp. B.C. cu rapoartele de expertiză anterioare și cu restul probelor din dosar.

Decizia nr. 507A/14.05.2012, încalcă formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 Cod de procedură civilă.

Acest aspect intră sub incidența prevederilor art. 304 aliniatul 5 Cod de procedură civilă.

Arată recurentul că :

Având în vedere falsul intelectual săvârșit de exp. B.C., a depus la Departamentul Registratură o cerere de înscriere în fals.

La începutul ședinței publice din 23.04.2012 ora 17,00, precizările scrise prezentate de exp. B.C. nu se aflau în dosar, se aflau la D-na Președinte a noului complet de judecată privat.

Se pune întrebarea, de ce precizările scrise ale exp. B.C. nu se aflau în dosar (ca sa poată fi consultate) și se aflau la d-na Președinte a completului de judecată.

Susține recurentul că nu i-a fost acordat un termen pentru a formula obiecții scrise la precizările scrise și la "lămuririle"; orale formulate de expertul B.C., consemnate în proces verbal, al cărui conținut nu i-a fost adus la cunoștință.

Acest aspect constituie motiv de casare a hotărârii.

Privitor la expertiza anterioară încuviințată de vechiul complet de judecată, efectuată de exp. B.E., recurentul precizează:

- Consideră că expertului B.E. numit de vechiul complet de judecată, care a efectuat a treia expertiză topografică, i s-a aplicat un tratament discriminator, întrerupând dezbaterile asupra raportului de expertiză pe care acesta l-a întocmit, în comparație cu tratamentul părtinitor chiar curtenitor aplicat expertului B.C.al cărui raport de expertiză este un fals intelectual.

Expertiza efectuată de exp. B.E. numit de vechiul complet de judecată, ca și expertiza efectuată de exp. P.D., numit de instanța de fond, au fost efectuate cu aparatură de precizie de tip stație totală, iar rapoartele de expertiză întocmite de aceștia, respectă prevederile regulamentului ANCPI privind Conținutul și modul de întocmire a documentației cadastrale, fiind concludente și pertinente.

Pe când expertiza efectuată de exp. B.C. a fost efectuată cu un instrument rudimentar (o ruletă în stare avansată de degradare) iar raportul de expertiză întocmit de acesta arogându-și competente în materie juridică (de judecător), privitor la dreptul părților asupra unor terenuri egale, este lipsit de claritate, confuz, încalcă normele legale și conține date și relatări care nu corespund cu realitatea, fiind în mod vădit un fals intelectual.

Este, de asemenea de neînțeles, de ce instanța de apel, noul complet de judecată, a nesocotit raportul de expertiză omologat de instanța de fond, întocmit de exp. P.D., cât și coraportul întocmit de exp. N.C., și a omologat raportul de expertiză întocmit de exp. B.C., care este în mod vădit un fals intelectual împotriva căruia este în dosar o cerere de înscriere în fals.

Instanța de apel, noul complet de judecată, nu a dat curs cererii de înscriere în fals, deși procedura legală prevede că, dacă partea interesată stăruie în a susține că actul este fals, instanța înaintează înscrisul împreună cu procesul verbal procurorului competent, urmând ca acesta să efectueze cercetări pentru infracțiunea de fals și să sesizeze instanța penala în măsura în care se constată săvârșirea unei infracțiuni.

Procedând în acest fel instanța de apel prin decizia dată a încălcat prevederile legale privitor la înscrierea în fals și formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 Cod de procedură civilă.

Prin decizia nr. 507A/14.05.2012, instanța de apel a acordat apelantei-reclamante-pârâte D.G. ceea ce nu a cerut.

Acest aspect intră sub incidența prevederilor art. 304 aliniatul 6 Cod de procedură civilă.

Îngrădirea rezultă neechivoc din dispozițiile art.129 alin, 6 Cod de procedură civilă "Judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății".

Instanța de apel (noul complet de judecată) a schimbat înțelesul neîndoielnic al plângerii dedusă judecății, formulată de reclamanta-pârâtă D.G..

Un aspect fundamental pe care recurentul îl învederează instanței de recurs, constă în faptul că suprafața de teren revendicată de reclamanta-pârâtă D.G., de 12.36 mp este de fapt, tocmai suprafața de teren pe care a fost lărgit trotuarul stradal și pe care reclamanta-pârâtă D.G. urmărește să o recupereze din curtea imobilului nr. 85 al pârâtului-reclamant M.V..

Timp de peste 26 de ani, din anul 1971 când recurentul-pârât-reclamant a cumpărat imobilul de la nr. 85 și până în anul 1997, când reclamanta-pârâtă D.G. a cumpărat imobilul de la nr. 83, și a dărâmat și a mutat gardul dintre imobile, recurentul-pârât-reclamant M.V. a avut în posesie netulburată suprafața de teren de 216 mp aferentă imobilului nr. 85.

Chiar dacă recurentul nu ar avea acte de proprietate, dreptul său de proprietate asupra terenului în suprafață de 216 mp ar intra sub incidența prevederilor legale privind uzucapiunea (posesie neîntreruptă, netulburată, publică, de bună credință și exercitată sub nume de proprietar) art. 1846-1847, art. 1895 Cod civil.

Deși prin plângerea dedusă judecății reclamanta-pârâtă Marin Ioana (D.G.) nu a cerut să-i fie lăsată în proprietate si liniștită posesie terenul aflat sub fundația clădirii cu trei etaje, situată în partea din spate a imobilului nr. 85, care aparține pârât-reclamant M.V., totuși, instanța de apel prin decizia nr. 507A/14.05.2012 , decide după cum urmează:

-"Obligă intimatul-pârât-reclamant să lase apelantei-reclamante-pârâte în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 2,89 mp, așa cum este identificat în anexa 4 a raportului de expertiză (întocmit de exp. B.C.), între punctele 16-A-B-C-23-22-21-20-19-18".

Suprafața de 2.89 mp fiind compusă din :

- suprafața de 1.76 mp teren curte identificat, între punctele 16-A-B și ;

- suprafața de 1.13 mp teren, aflat parțial sub bordură (adică sub urmele fundației vechiului gard dintre imobile) și parțial sub fundația construcției cu trei etaje, situată în partea din spate a imobilului nr. 85 al recurentului-pârât-reclamant M.V., identificat între punctele B-C-23-22-21-20-19-18.,

Instanța de apel nu precizează cât teren din cei 1.13 mp identificat între punctele B-C-23-22-21-20-19-18, se află sub bordură (care, în fapt, sunt urme ale fundației vechiului gard dintre imobile) și nici cât teren din cei aceiași 1.13 mp se află sub fundația clădirii cu trei etaje.

Instanța de apel nu precizează în ce manieră să-i fie lăsați apelantei-reclamante-pârâte D.G., în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 1.13 mp și anume:

a) - acei centimetri pătrați de teren din cei 1,13 mp aflați sub urmele fundației vechiului gard dintre imobile, întrucât acest teren este deja în posesia reclamantei-pârâtă D.G. din luna august 1997 când aceasta a cumpărat imobilul de la nr. 83 și a dărâmat și a mutat samavolnic gardul dintre imobile ;

b) - acei centimetri pătrați de teren din cei aceiași 1,13 mp aflați (chipurile) sub fundația clădirii cu trei etaje situată pe parcela de la nr. 85 a pârâtului-reclamant, M.V., având în vedere faptul că nu este posibilă retragerea clădirii.

Despre clădirea situată pe parcela de la nr. 85 care aparține recurentului-pârât-reclamant, M.V., precizează că aceasta a fost construită în anii 1913 și este menționată în Cartea Funciara din anul 1943, cât și pe toate planurile topografice existente la Primăria sectorului 1 din anul 1913 până în prezent.

Decizia nr. 507A/14.05.2012, cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii.

Acest aspect intră sub incidența prevederilor art. 304 aliniatul 7 Cod de procedură civilă.

În susținerea acestui motiv de recurs recurentul arată următoarele :

Decizia 507A/14.05.2012 este o decizie abuzivă pronunțată după trei amânări, urmate de o lungă tergiversare a redactării, de peste 140 de zile.

Pentru a manevra mai ușor în motivarea deciziei, au fost sustrase din dosar trei înscrisuri depuse la Registratura Secției a V-a Civile în ziua de 25.04.2012 de recurentul - pârât-reclamant M.V..

Înscrisurile care au fost sustrase sunt:

- Notă din Ședința din 23.04.2012 (2 pagini );

- O sinteză Lămuritoare (13 pagini );

- Concluzii (7 pagini ).

Precizează recurentul că înscrisurile sustrase poartă ștampila Registraturii Secției V Civilă și în opinia sa sunt importante pentru stabilirea adevărului și pentru justețea deciziei ce urma să se pronunțe, motiv pentru care în mod deliberat au fost sustrase din dosar.

Sustragerea s-a făcut în timp ce dosarul se afla la noul complet de judecată pentru redactarea deciziei.

Fapta de sustragere se încadrează în prevederile art. 242 aliniatele (1) și (3) Cod penal.

Instanța de apel, în motivarea deciziei nu numai că a interpretat greșit faptele deduse judecății și a schimbat înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestora, dar în cuprinsul motivării a prezentat denaturat faptele, chiar a imaginat și a adăugat așa zise probe suplimentare (care în fapt nu există ).

Astfel a adăugat proba suplimentară mincinoasă precum că în dosarul de fond au fost depuse filele 38 și 39 din dosarul de apel volumul l reprezentând schițe-plan care însoțesc autorizația de construire nr.14Z/10.09.1974 eliberată de Consiliul Popular al Sectorului 8 București.

Adăugarea făcută de instanța de apel nu corespunde adevărului deoarece aceste schițe plan au fost depuse de recurentul-pârât-reclamant numai în dosarul de apel vol. l nu și în dosarul de fond, pentru că în timpul judecării cauzei în prima instanța nu știa de existența acestor schițe.

În timpul judecării dosarului în apel, aceste file au fost desființate de parchet și instanța de apel, noul complet de judecată, speculează acest aspect al desființării, insinuând că această desființare ar produce efecte asupra sentinței civile apelată.

Arată recurentul că desființarea acestor file nu poate produce efecte asupra sentinței civile apelate, pronunțată în dosarul de fond deoarece în dosarul de fond nu există aceste file, ceea ce se poate constata.

În motivarea deciziei, instanța de apel arată că: - "Părțile în momentul de față sunt proprietari conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 3279/15.08.1997 (reclamanta-pârâtă) pentru suprafața de 232 mp iar conform actului de vânzare-cumpărare nr. 5892/12.07.1971 (pârât-reclamant) pentru suprafața de 210 mp";.

Făcând această precizare în forma arătată, instanța de apel ascunde aspectul că în contractele de vânzare inițiale emise de Societatea Comunală pentru Construirea de Locuințe Eftine în Capitală în anul 1913 pentru aceste două imobile, sunt menționate terenuri egale de câte 230 mp pentru fiecare imobil.

Instanța de apel omite să lămurească de ce există diferențe de suprafață între contractele de vânzare inițiale din anul 1913 și contractele de vânzare-cumpărare ulterioare din anul 1971 și din anul 1997.

Instanța de apel omite să constate și să lămurească de ce în contractul de vânzare-cumpărare nr. 3279/15.08.1997 al reclamantei-pârâte este menționată suprafața de 232 mp, având în vedere că în contractul de vânzare inițial din anul 1913 emis de Societatea Comunală pentru Construirea de Locuințe Eftine în Capitală care stă la baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 3279/15.08.1997 este menționată suprafața de 230 mp, cât și faptul că din această suprafață de 230 mp a fost luată o suprafață de 15 mp pentru lărgirea trotuarului stradal.

Instanța de apel omite să constate prin motivarea deciziei aspectul că, niciunul din contractele de vânzare-cumpărare aferente celor două imobile (nr. 83 și nr. 85) încheiate ulterior contractelor de vânzare din anul 1913, respectiv contractul de vânzare-cumpărare nr. 5892/12.07.1971 prin care pârâtul-reclamant M.V. a cumpărat imobilul situat la nr. 85 și contractul de vânzare-cumpărare nr. 3279/15.08.1997 prin care reclamanta-pârâtă D.G. a cumpărat imobilul situat la nr. 83, nu are ca parte integrantă din contract un plan întocmit la scară, sau cotat, din care să rezulte suprafața parcelei de teren menționată în respectivele contracte de vânzare-cumpărare și dimensiunile laturilor parcelei de teren.

Suprafața de teren a fost menționată în aceste contracte de vânzare-cumpărare ulterioare contractelor de vânzare din anul 1913, pe bază de declarații, declarații care nu corespund realități din teren pentru că nu au fost făcute măsurători.

Instanța de apel omite să constate prin motivarea deciziei aspectul că, singurele contracte de vânzare-cumpărare care au ca parte integrantă un plan întocmit la scara 1/100 din care rezultă suprafața și dimensiunile laturilor parcelelor de teren sunt contractele inițiale din anul 1913.

În motivarea deciziei instanța de apel arată că : - "Imobilele în litigiu au documentații cadastrale", dar nesocotește aspectul că aceste documentații cadastrale au fost efectuate în timp ce gardul dintre proprietăți este mutat de pe linia de hotar de reclamanta-pârâtă, aspect menționat în P III a Cărții funciare.

Având în vedere că gardul nu se află pe linia de hotar, în documentația cadastrală a reclamantei-pârâtă, suprafața măsurată de 219,64 mp include și cei 6.5 mp care fac obiectul cererii reconvenționale a pârâtului-reclamant iar in documentația cadastrală a pârâtului-reclamant din suprafața măsurată de 206.66 mp lipsesc cei 6.50 mp care fac obiectul cererii reconvenționale pârâtului-reclamant.

Instanța de apel omite să constate prin motivarea deciziei aspectul că pentru cele două imobile există și Cărți funciare și plan cadastral întocmit de Comisiunea pentru înființarea Cărților funciare în București în anul 1943 în care pentru imobilul de la nr. 83 al reclamantei-pârâtă este menționată suprafața de teren de 218 mp în fapt 216 mp, nu 232 mp cât este menționă în contractul de vânzare-cumpărare nr. 3279/15.08.1997 al reclamantei-pârâte.

Un aspect fundamental pe care recurentul îl învederează instanței de recurs, constă în faptul că suprafața revendicată de reclamanta-pârâtă este de fapt, tocmai suprafața de teren pe care a fost lărgit trotuarul stradal și pe care reclamanta-pârâtă D.G. urmărește să o recupereze din curtea imobilului nr. 85 al recurentului - pârât-reclamant M.V..

Este de remarcat aspectul că reclamanta-pârâtă își schimbă pretențiile de la stadiul de fond la stadiul de apel, solicitând astfel :

- prin plângerea dedusă judecății solicită suprafața de 12.36 mp;

- prin cererea de apel solicită suprafața de 5.81 mp;

- prin motivarea deciziei instanța de apel stabilește suprafața de 2.8 mp.

Instanța de apel cu rea credință, trece sub tăcere aspectul că în conformitate cu Rezoluția nr. 11345/P/2007 din 14.06.2010 a Parchetului, de pe lângă Judecătoria Sectorului 1, au fost efectuate două expertize criminalistice pentru Planul aflat la fila 38 în dosarul de fond de către Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, Serviciul Criminalistic, expertize care au concluzionat că pretinsul fals nu există. Fila 38 a dosarului de fond (fata verso) reprezentând schița plan care însoțește actul de vânzare cumpărare autentificat de Tribunalul Ilfov, Secția notariat sub nr. 17538/1913

Instanța de Apel cu rea credință, trece sub tăcere aspectul că filele 38 și 39 ale dosarului de apei - vol.I reprezentând schițe-plan care însoțesc autorizația de construire nr. 14Z/1 0.09.1 974 eliberată de Consiliul Popular al Sectorului 8 București, nu se afla și în dosarul de fond pentru simplul fapt că pârâtul-reclamant a aflat de existența acestor schițe numai după ce prima instanță a pronunțat sentința civilă apelată, deci aceste schițe plan nu au nici o legătură cu sentința civilă apelată.

Instanța de apel cu rea credință, în motivarea deciziei, face confuzie între fila 38 a dosarului de fond reprezentând schița plan care însoțește actul de vânzare cumpărare autentificat de Tribunalul Ilfov, Secția Notariat sub nr. 17538/1913, despre care Parchetul prin Rezoluția nr. 11345/P/2007 din 14.06.2010 precizează că falsul nu există și filele 38. 39 ale dosarului de apel - vol. l - reprezentând schițe-plan care însoțesc autorizația de construire nr. 14Z/10.09.1974 eliberată de Consiliul Popular al Sectorului 8 București, despre care Parchetul prin Rezoluția nr. 11345/P/2007 din 14.06.2010, precizează că sunt desființate.

Instanța de apel în mod deliberat face această confuzie pentru a putea decide că cercetarea efectuată de Parchet concluzionată prin Rezoluția nr. 11345/P/2007 produce efecte asupra sentinței civilă apelată, ceea ce este o gravă eroare.

Instanța de apel cu rea credință, trece sub tăcere aspectul că filele 38 și 39 ale dosarului de apel - vol. l - reprezentând schițe-plan care însoțesc autorizația de construire nr. 14Z/10.09.1974 eliberată de Consiliul Popular al Sectorului 8 București, nu există în dosarul de fond, pentru simplu fapt că aceste schițe-plan au fost depuse de pârâtul-reclamant numai în dosarul de apel pentru a susține întâmpinarea la apelul declarat de reclamanta-pârâtă.

Instanța de apel în motivarea deciziei apreciază că desființarea acestor schițe-plan de către Parchet produce efecte asupra sentinței civilă apelate, ceea ce este o gravă eroare.

De remarcat că vechiul complet de judecată a respectat prevederile legale privind procedura falsului, pe când noul complet de judecată a încălcat prevederile legale privitoare la procedura falsului în cazul cererii de înscriere în fals a pârâtului-reclamant împotriva raportului de expertiză întocmit de exp. B.C..

Singurul expert dintre cei patru și anume B.C., cel al cărui raport de expertiză este un fals intelectual, neagă micșorarea terenurilor celor două imobilele pentru lărgirea trotuarului stradal, pentru a putea susține aberația că suprafața cu care este micșorat terenul imobilului nr. 83 al reclamantei-pârâte nu se află în trotuarul stradal ci se află în curtea imobilului nr. 85 al pârâtului-reclamant.

Privitor la aspectul micșorării suprafeței de teren a celor două imobile, cauzată de lărgirea trotuarului stradal, recurentul arată că:

Micșorarea suprafețelor de teren aferente celor două imobile a fost cauzată de lărgirea trotuarului stradal, care este o certitudine dovedită de Cărțile Funciare din anul 1943 și de Comunicarea Primăriei Municipiului București.

- Comparând Cărțile Funciare din anul 1943 cu contractele de vânzare

din anul 1913, ale acestor două imobile, rezultă că suprafețele de teren ale

celor două imobile, prevăzute în Cărțile Funciare din anul 1943 sunt mai

mici decât suprafețele de teren prevăzute în contractele de vânzare din anul

1913, existând o diferență de suprafață.

- Pe de altă parte, comparând planurile care fac parte integrantă din

contractele de vânzare din 1913 cu schițele întocmite pe baza măsurătorilor

efectuate recent în teren în timpul celor patru expertize topografice dispuse

de instanțele de fond și de apel, rezultă de asemenea că suprafețele de

teren ale celor două imobile prevăzute în schițele întocmite în baza

măsurătorilor efectuate recent în teren de către experții numiți de cele două

instanțe, sunt mai mici decât suprafețele (de 230 mp) prevăzute în contractele in anul 1913.

Din această comparație rezultă că lungimea laturii dintre cele imobile:

- era de 25.30 ml conform planurilor care fac parte integrantă din

contractele de vânzare din anul 1913;

- și este acum după lărgirea trotuarului stradal de numai 23.50 ml,

conform schițelor întocmite pe baza măsurătorilor efectuate recent în teren în

timpul celor patru expertize topografice dispuse de instanțele de fond și de

apel ;

Diferența de 1.80 ml dintre mărimea de 25.30 ml a laturii dintre cele două imobile rezultată din planurile care fac parte integrantă din contractele de vânzare ale celor două imobile și mărimea de 23.50 m a aceleiași laturi dintre cele două imobile, înscrisă pe schițele rezultate din măsurătorile efectuate în timpul celor patru expertize topografice, se află în trotuarul stradal care a fost lărgit.

Micșorarea prin lărgirea trotuarului stradal a suprafețelor de teren de câte 230 mp aferente fiecăruia dintre cele două imobile rezultă și din planul cadastral întocmit la scara 1:500 în anul 1943 de Comisiunea pentru înființarea Cărților Funciare în București, filele 224, 225 în dosarul de apel vol.I, în care cele două imobile sunt figurate cu suprafețe de teren de câte circa 216 mp fiecare, cât și din Partea l-a emisă în anul 1943 de această Comisiune pentru imobilul situat în str.Ing. Z. nr. 83 (al reclamantei-pârâte D.G.) fila 128 dosar apel vol. I în care suprafața de teren este înscrisă cu mărimea de 218 mp (în fapt 216 mp) nu cu 232,8 mp .

Conform Raportului de expertiză omologat de prima instanță, prin lărgirea trotuarului stradal suprafețele de teren aferente celor două proprietăți au fost diminuate de la câte 230 mp fiecare la câte 216.26 mp fiecare.

Raportul de expertiză întocmit de expertul P.D., raport omologat de prima instanță, este astfel în concordanța cu Cărțile Funciare aferente imobilelor situate pe str. Z. la nr. 83 și nr. 85 emise in anul 1943 de Comisiunea pentru înființarea Cărților Funciare în București.

Privitor la aliniamentul liniei de hotar dintre imobilele nr. 83 al reclamantei-pârâte și nr. 85 al pârâtului-reclamant, recurentul susține că:

Este important de constatat pe planurile care fac parte integrantă din contractele de vânzare din anul 1913 a celor două imobile (Z. nr. 83 și nr. 85) că distanțele dintre liniile fațadelor pe lungime a caselor construite pe parcelele nr. 83 și nr. 85, până la linia de hotar dintre aceste parcele sunt diferite pentru că și casele construite pe aceste parcele sunt diferite.

Astfel:

1) - Distanța dintre linia fațadei pe lungime a casei parter de pe parcela

83 a reclamantei-pârâtă D.G. și linia de hotar cu parcela nr. 85 a

pârâtului-reclamant M.V. este de 1.40 ml;

2) - Pe când distanța dintre linia fațadei pe lungime a casei cu etaj de pe parcela 85 a pârâtului-reclamant M.V. și linia de hotar cu parcela nr. 83 a reclamantei-pârâtă D.G. este de 2.40 ml,

Ca o consecință a acestui fapt, (a distanțelor diferite de la case până la linia de hotar), recurentul solicită instanței de să constate pe aceste planuri, că scara de acces în casa parter de pe parcela nr. 83 a reclamantei-pârâte, este construită în interiorul casei, pentru motivul că dacă ar fi construită în exteriorul casei, ar împiedica accesul spre curtea din spate a imobilului, deoarece distanța rămasă de la scară până Ia linia de hotar este prea mica.

Pe când scara de acces în casa cu etaj de pe parcela nr. 85 a pârâtului-reclamant este construită în exteriorul casei, pentru motivul că această scară construită în exteriorul casei, nu împiedică accesul spre curtea din spate a imobilului, deoarece distanța rămasă de la scară până la linia de hotar este suficient de mare, mutând scara de acces în interiorul casei distanta de 2.40 ml rămâne liberă.

Distanța de 2.40 ml dintre linia peretelui casei pârâtului-reclamant și linia de hotar a făcut posibilă amenajarea garajului auto în construcția cu trei etaje aflată în partea din spate a imobilului nr. 85 al pârâtului-reclamant M.V..

Prin dărâmarea și mutarea samavolnică de către reclamanta-pârâtă D.G. a gardului dintre proprietăți în anul 1997 accesul în garajul existent în corpul cu trei etaje al pârâtului - reclamant M.V. este blocat.

În decizia nr. 507A/14.05.2012, instanța de apel, a interpretat greșit faptele și împrejurările deduse judecății și a schimbat înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestora.

Acest aspect intră sub incidența prevederilor art.304 aliniatul 8 Cod de procedură civilă.

Recurentul arată că :

Instanța de apel (noul complet de judecată) a interpretat greșit litigiul de grănițuire, ascunzând aspectul că litigiul de grănițuire a fost provocat de reclamanta-pârâtă D.G., care după ce a cumpărat imobilul din str. Ing. Z. nr. 83 în luna august anul 1997, a dărâmat și a mutat samavolnic gardul dintre imobile ocupând 6,50 mp din terenul imobilului nr. 85 care aparține recurentului-pârât-reclamant M.V..

Cei 6.5 mp din terenul imobilului nr. 85 fac obiectul cererii reconvenționale.

Precizează recurentul încă o dată că natura pricinii nu constă în stabilirea unui nou aliniament pentru linia de hotar ci constă în reconstituirea vechii linii de hotar dintre imobilele situate pe str. Ing Z. la nr. 83 și la nr. 85, pe aliniamentul materializat de gardul dintre imobile, gard, care a dăinuit timp de 84 de ani, din anul 1913 când au fost formate cele doua imobilele, de către Societatea Comunală pentru Construirea de Locuințe Eftine în Capitala până în luna august anul 1997, când imobilul de la nr. 83 a fost cumpărat de către reclamanta-pârâtă D.G., când aceasta a dărâmat și a mutat samavolnic gardul dintre imobile în interiorul imobilului nr. 85 care aparține pârâtui-reclamant M.V..

Reconstituirea liniei de hotar dintre imobilele situate pe str. Ing Z. la nr. 83 și la nr. 85, are ca bază actele de proprietate din anul 1913 si cele ulterioare după lărgirea trotuarului stradal, cât și cărțile funciare din anul 1943.

Pentru Planul aferent imobilului nr. 85, aflat fa fila 38 în dosarul de fond reclamanta-pârâtă D.G. s-a înscris în fals.

În urma cererii de înscriere în fals instanța de apel a decis suspendarea judecării.

Dosarul de fond și cele două volume ale dosarului de apel au fost trimise la Parchet pentru cercetarea pretinselor falsuri.

În subsidiar, recurentul precizează că instanța de apel, vechiul complet de judecată a respectat procedura legală, și a trimis dosarul la Parchet pentru cercetarea pretinsului fals, pe când noul complet de judecată a încălcat procedura legală și nu a trimis dosarul la Parchet pentru cercetarea falsului declarat de recurentul-pârât-reclamant M.V. prin cererea de înscriere în fals împotriva raportului de expertiză întocmit de exp. B.C..

Reluând prezentarea în fapt, recurentul arată că în conformitate cu Rezoluția nr. 11345/P/2007 din 14.06.2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1, au fost efectuate două expertize criminalistice pentru Planul aflat la fila 38 în dosarul de fond de către Direcția Generală de Politie a Municipiului București, Serviciul Criminalistic, expertize care au concluzionat că pretinsul fals nu există.

Decizia nr. 507A/14.05.2012 este lipsită de temei legal și este dată cu nesocotirea și încălcarea legii.

Acest aspect intră sub incidența prevederilor art. 304 aliniatul 9 Cod de procedură civilă.

Decizia nr. 507A/14.05.2012 este lipsită de temei legal și este dată cu încălcarea legii, cu interpretarea greșită a faptelor, cu nesocotirea actelor de proprietate din anul 1913 cât și a Cărților funciare din anul 1943, și cu interpretarea greșită a probelor administrate in cauză, situație care face imposibilă exercitarea controlului judiciar.

Deși clauzele actelor de proprietate care au putere de lege între părți și a Cărților Funciare din anul 1943 sunt clare și precise, instanța de apel le-a nesocotit și le-a dat prin interpretare alt înțeles.

Astfel :

În dosar există probe certe care dovedesc legalitatea și temeinicia sentinței civile nr. 4795, pronunțată în data de 24.03.2006, de Judecătoria Sectorului 1 București, privitor la dreptul părților la terenuri egale și la aliniamentul liniei de hotar.

Aceste probe sunt:

1) - Contractele de vânzare emise în anul 1913 de Societatea Comunală pentru Construirea de Locuințe Eftine în Capitală, pentru imobilele din str. Z. nr. 83 și nr. 85, din care rezultă că cele două imobile au fost concepute și formate pe parcele cu suprafețe de teren egale de câte 230 mp fiecare.

Aceste contracte de vânzare sunt acte oficiale întocmite cu solemnitățile prevăzute de lege și sunt autentificate.

Aceste contracte de vânzare se află în dosarul cauzei astfel :

- pentru imobilul nr.83, în prezent proprietatea reclamantei-pârâte D.G., se află în copie în dosarul de fond la filele 221; 222 și în dosarul de apel volumul l, la filele 167-169;

- pentru imobilul nr.85, în prezent proprietatea recurentului-pârât-

reclamant M.V., se află în copie autentificată de Direcția Arhivelor

Naționale Istorice Centrale sub nr. 22118 din 26.01.2005 în dosarul de fond la

filele 18 și 38, și în copie autentificată de Direcția Arhivelor Naționale Istorice

Centrale sub nr.8529 din 08.08.2007 în dosarul de apel volumul l, la filele 339

-343.

2) - Cărțile funciare emise în anul 1943 de Comisiunea pentru înființarea Cărților Funciare în București, din care rezultă că imobilele din str. Z. nr.83 și nr.85 aveau la acea dată terenuri egale de câte 216 mp fiecare.

Terenurile celor două imobile menționate în Cărțile funciare din anul 1943 sunt mai mici decât terenurile menționate în contractele de vânzare din anul 1913 pentru că prin lărgirea trotuarului stradal au fost micșorate de la 230 mp fiecare la 216 mp fiecare.

Aceste Cărți Funciare se află la filele 127-128 în dosarul de apel vol. I pentru imobilul nr.83 proprietatea reclamantei-pârâte D.G. și la filele 331-335 în dosarul de apel vol. I, pentru imobilul nr.85 proprietatea pârâtului-reclamant M.V..

3) - Extrasele de rol fiscal emise de DlTL sectorul 1, de unde rezultă că aceste două imobile au fost înregistrate la Secția Financiară Grivița, cu suprafețe de teren de câte 230 mp fiecare și că în decursul timpului, până astăzi nu au fost făcute nici un fel de tranzacții sau alte acte legale, prin care o parte din suprafața de teren aferentă unuia din cele două imobile să fie luată sau adăugată la suprafața de teren a celuilalt imobil, tranzacții sau acte constitutive de drept, care să modifice mărimea suprafețelor de teren ale acestora.

Aceste Extrase de rol fiscal se află la fila 224 în dosarul de fond pentru imobilul nr.83 proprietatea reclamantei-pârâte D.G. și la fila 223 în dosarul de fond pentru imobilul nr.85 proprietatea pârâtului-reclamant M.V..

3 a) - Comunicarea nr. 34216/22.03.2007 emisă de DlTL sectorul 1, către Tribunalul București Secția a V-a Civilă aflată la filele 268-272 în dosarul de apel volumul l .

4) - Planul cadastral scara 1/500 emis în anul 1943 de Comisiunea pentru înființarea Cărților Funciare în București, din care rezultă că imobilele din str. Ing. Z. nr.83 și nr.85 aveau în anul 1943 terenuri de câte circa 216 mp fiecare.

Planul cadastral se află în copie autentificată de Direcția Municipiului București a Arhivelor Naționale sub nr. C 239 din 12.02.2007 la filele 224, 225 în dosarul de apel volumul I.

5) - Raportul de expertiză topografică întocmit de exp. P.D., omologat de instanța de fond, aflat la filele 216-225 în dosarul de fond.

Având în vedere motivele de recurs prezentate mai sus, recurentul solicită instanței de recurs să constate din întregul material probator aflat în dosarul de fond și în dosarul de apel (volumele 1-5), aspectul că:

Față de prevederile contractelor inițiale din anul 1913, conform cărora cele două imobile au terenuri egale de câte 230 mp fiecare, - nu există nici un act translativ de proprietate, nici o Hotărâre a instanței de judecată, nici un act constitutiv de drept care să ateste că o parte din terenul aferent unuia din cele două imobile a fost luat sau adăugat la terenul celuilalt imobil, act translativ de proprietate prin care terenurile celor două imobile să devină neegale.

Terenurile, acestor două imobile, au devenit neegale, în luna august 1997, când reclamanta-pârâtă Marin Ioana, în fapt fiica acesteia D.G., a cumpărat imobilul nr. 83 și a dărâmat și a mutat samavolnic - fără autorizație de construire, gardul despărțitor dintre imobile, gard care dăinuia de 84 de ani, de la formarea imobilelor în anul 1913 până în anul 1997.

Prin dărâmarea și mutarea gardului dintre imobile reclamanta-pârâtă D.G. a ocupat o parte din curtea imobilului nr. 85 al pârâtului-reclamant M.V., blocând accesul auto spre garajul aflat în partea din spate a curții imobilului nr. 85 care aparține pârâtului-reclamant.

Prin dărâmarea și mutarea gardului dintre imobile reclamanta-pârâtă

D.G. i-a pricinuit recurentului o vătămare care nu poate fi îndreptată decât prin reconstruirea gardului pe aliniamentul pe care se afla în anul 1997, când a fost dărâmat și mutat de către reclamanta-pârâtă D.G., și prin plata unor daune.

Analizând fondul cauzei, recurentul solicită instanței de recurs să observe că raportul de expertiză întocmit de expertul P.D., omologat de instanța de fond este obiectiv, concludent și pertinent (filele 216-225 în dosarul de fond).

În raportul de expertiză omologat de instanța de fond, aliniamentul propus pentru linia de hotar dintre cele două imobile separă terenurile în suprafețe egale de câte 216,26 mp fiecare.

În consecința, solicită instanței de recurs ca în urma corectei restabiliri a situației de drept și de fapt, să admită recursul, să caseze în întregime decizia nr. 507A/14.05.2012 pronunțată în apel de Tribunalul București Secția a V-a Civilă, ca netemeinică și nelegală și să mențină sentința civilă nr.4795/24.03.2006 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul de fond nr. 22383/2004, număr nou 21635/299/2004, ca temeinică și legală privitor la restabilirea liniei de hotar dintre cele două imobile conform planului cu propunerea de grănițuire, pe aliniamentul dintre punctele notate cu A si B, fila 226 în dosarul de fond, propus prin raportul de expertiză omologat de instanța de fond .

În temeiul prevederilor art. 312 Cod de procedură civilă, solicită instanței de recurs să caseze m întregime decizia nr. 507A/14.05.2012 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a civilă și să rețină cauza pentru rejudecare.

Examinând recursul prin prisma criticilor formulate, Curtea constată că este nefondat pentru următoarele considerente:

Prealabil, curtea arată că recursul prezintă câteva atribute importante, care sunt de natură să îi confere întreaga sa fizionomie, astfel cum a fost ea concepută de către legiuitor.

În mod incontestabil, primul și cel mai important atribut al recursului este acela de a constitui o cale extraordinară de atac. Această calificare a recursului este oferită chiar de Codul de procedură civilă, prin situarea sa topografică în Capitolul I din Titlul V, consacrat căilor extraordinare de atac, al Cărții II. Corespunzând exigențelor firești ale unei căi extraordinare de atac, recursul a fost pus la dispoziția părților numai pentru motive expres și limitativ prevăzute de lege, enumerate în cuprinsul art. 304 C.pr.civ. și care, în principiu, vizează numai nelegalitatea hotărârii atacate, controlul judiciar putându-se exercita astfel doar asupra problemelor de drept discutate în speță. Legiuitorul a avut în vedere împrejurarea că părțile au avut la dispoziție o judecată în fond în fața primei instanțe și o rejudecare a fondului, atât în fapt, cât și în drept, în apel.

Un alt atribut important al recursului care interesează din perspectiva prezentei cauze este acela de a constitui o cale de atac nedevolutivă. Dacă specific etapei apelului este devoluțiunea care, în limitele fixate de apelant prin motivele de apel, înseamnă o analiză a sentinței atât sub aspectul nelegalității, cât și al netemeiniciei, putându-se stabili, pe baza probatoriului administrat, o altă situație de fapt decât cea reținută de prima instanță, și la care să se aplice dispozițiile legale incidente, în recurs se realizează un control asupra hotărârii atacate, fără posibilitatea de a se administra, ca regulă, probe noi și fără a fi antrenată o rejudecare în fond a pricinii, în ansamblul ei.

Având în vedere aceste elemente caracteristice ale căii de atac în discuție, instanța învestită cu soluționarea recursului nu poate analiza legalitatea hotărârii atacate decât exclusiv prin prisma motivelor prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, fără a putea verifica alte aspecte în afara celor enumerate de textul de lege respectiv.

Primul motiv de recurs vizând incidența dispozițiilor art.304 pct.2 Cod de procedură civilă nu este întemeiat.

Dispozițiile legale arătate anterior au în vedere soluționarea cauzei de către alți judecători decât cei care au participat la dezbaterea în fond a litigiului, dispoziții respectate în cauză întrucât completul ce a participat la dezbaterea în fond a cauzei, este și cel care a pronunțat soluția în cauză.

Ceea ce practic contestă recurentul este nu încălcarea acestor dispoziții legale, ci schimbarea componenței completului de judecată intervenită pe parcursul soluționării apelului, schimbare ce nu intră sub incidența textului legal arătat anterior.

Criticile recurentului referitoare la nelegalitatea dispunerii unui nou raport de expertiză în cauză nu sunt întemeiate.

Astfel, din verificarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că expertiza dispusă în apel și efectuată de expert B., a fost depusă la 10.03.2011, dată începând cu care ambele părți au formulat constant obiecțiuni la această expertiză.

La data de 05.12.2011, instanța a reținut cauza în pronunțare asupra obiecțiunilor formulate de părți, ocazie cu care în ședință publică ambele părți au pus concluzii asupra expertizei efectuate de expert B. și a multiplelor răspunsuri la obiecțiuni, apelanta - reclamantă solicitând și efectuarea unei noi expertize, motivat de faptul că expertul nu a înțeles să răspundă obiecțiunilor formulate la pct.2, 4 , 5.

Deliberând, în camera de consiliu, instanța a considerat necesară efectuarea unei noi expertize, stabilind și obiectivele acesteia, prin raportare la concluziile formulate anterior de părți, cu privire la obiecțiunile aduse expertizei B., respectiv referitor la aspectele nelămurite de acest expert.

Ulterior, la fila 103 din dosar, recurentul a depus, în scris, o solicitare de completare a obiectivelor, completare pusă în discuția părților în 22.11.2011, fiind admise solicitările recurentului. În aceste condiții, tribunalul a procedat în mod corect, dispunând asupra probei solicitate de apelantă cu o nouă expertiză, punând în discuția părților obiectivele, încuviințând și solicitările recurentului pentru deplina lămurire a cauzei.

Criticile recurentului cu privire la expertiza întocmită de expert B., din modalitatea în care au fost formulate aduc în discuție netemeinicia deciziei recurate, întrucât ceea ce se pretinde este greșita stabilire a situației de fapt, prin raportare la probatoriul administrat.

Ori, o asemenea critică nu poate face obiect de analiză în calea de atac a recursului, instanța de recurs neavând competența de a cenzura situația de fapt stabilită prin hotărârea recurată și de a reevalua în acest scop probele, ci doar de a verifica legalitatea hotărârii prin raportare la situația de fapt pe care aceasta o constată.

În aceste condiții, Curtea nu va analiza criticile recurentului privind imposibilitatea efectuării măsurătorilor cu ruleta și a constatărilor greșite ale acestuia.

Critica, în acest context, a nelegalității hotărârii prin raportare la neadmiterea cererii de înscriere în fals formulată cu privire la expertiza întocmită de expert B. nu este fondată.

Astfel, Curtea constată că dispozițiile art.177 și următoarele din Codul de procedură civilă vizează procedura verificării de scripte și respectiv procedura falsului cu referire la înscrisurile folosite de părți ca dovezi în proces.

În acest caz, expertiza efectuată în urma încuviințării acestei probe de instanță, nu poate fi atacată cu procedura arătată anterior, părțile având la dispoziție alte mijloace procedurale pentru a o contesta. Astfel, părțile au posibilitatea să formuleze obiecțiuni la raportul de expertiză atunci când apreciază că nu corespunde realității constatările expertului, dispoziții de care recurentul a și uzat, instanța dispunând prin încheierea din 12.03.2012, ca expertul să precizeze modalitatea de efectuare a măsurătorilor, răspuns aflat la fila 247 din dosar și, de asemenea, la fila 274. Pe de altă parte, expertul a fost prezent personal în instanță și a dat lămuririle necesare la obiecțiunile încuviințate de tribunal, astfel că nu sunt întemeiate criticile recurentului.

Nu vor fi primite nici criticile vizând incidența dispozițiilor art.105 alin.2 Cod de procedură civilă - nu se impunea acordarea unui alt termen, întrucât în cauză părțile au avut posibilitatea să formuleze cererile necesare, să ia cunoștință de înscrisurile depuse, fiind acordate nenumărate termene în acest sens.

Criticile vizând incidența dispozițiilor art.304 pct.6 Cod de procedură civilă nu sunt întemeiate întrucât, contrar susținerilor recurentului, prin cererea formulată reclamanta a solicitat stabilirea liniei de hotar și obligarea pârâtului să-i respecte dreptul de proprietate și posesie asupra suprafeței de teren ce i-a fost acaparată, respectiv 12,36 mp.

În acest context, tribunalul dispunând obligarea pârâtului să-i lase reclamantei terenul în suprafață de 2,89 mp, s-a pronunțat în limitele investirii, astfel că nu se poate reține în nici un caz o pronunțare plus petita.

De fapt, ceea ce contestă recurentul este nu o pronunțare plus petita, ci exclusiv modalitatea de stabilire a liniei de hotar, aspecte ce reprezintă critici de netemeinicie aduse deciziei recurate.

De altfel, criticile recurentului pornesc de la premisa, pretins greșită reținută de expert, a unor loturi de teren egale ce ar fi aparținut celor două părți în litigiu, astfel cum a stabilit expertul ce a efectuat expertiza în fața instanței de fond.

Sub acest aspect, Curtea reține că, potrivit expertizei efectuate în apel, cele două loturi de teren nu au fost egale în vechime, expertul arătând, argumentat, că nu se poate pleca de la o asemenea premisă, argumente ce au fost însușite de tribunal și vor fi reținute ca atare de Curte.

De altfel, în condițiile aspectelor contradictorii cu privire la loturile inițiale de teren ce au aparținut părților, corect tribunalul a avut în vedere în mod expres actele de proprietate ale părților și suprafețele de teren înscrise, respectiv contractul de vânzare - cumpărare nr.3279/1997 și nr.5892/1971, nefiind în sarcina instanței să lămurească diferențele de teren, ci în sarcina părților să dovedească susținerile referitoare la neconcordanțele din acte și ceea ce s-a transmis în realitate și ce dețin în fapt părțile. Contrar susținerilor recurentului, nici actele inițiale de proprietate ale părților nu sunt clare sub aspectul întinderii suprafețelor de teren întrucât conțin mențiunea ,,circa 230 mp, iar pe de altă parte, schițele aferente nu conțin dimensiuni ale laturilor.

De altfel, instanța nu a dispus sub nici o formă retragerea vreunei clădiri a recurentului, astfel că nu pot fi reținute aceste critici în lipsa unei dispoziții exprese a tribunalului în acest sens.

Nu va fi primită nici critica vizând motivarea contradictorie ori străină de natura pricinii, critică ce intră sub incidența art.304 pct.7 Cod de procedură civilă, întrucât din cuprinsul deciziei rezultă cu claritate motivul ce a format convingerea instanței în adoptarea soluției dispuse.

Cât privește pretinsa sustragere a unor documente din dosarul cauzei, Curtea constată că nu se circumscrie dispozițiilor art.304 pct.7 Cod de procedură civilă, la fel cum trimiterile făcute în decizie la schițe-plan ce s-ar afla nu în dosarul tribunalului, ci în dosarul instanței de fond, nu intră sub incidența aceluiași text de lege, fiind vorba de o simplă eroare materială.

Criticile formulate ulterior, referitoare la înscrisurile depuse la dosar ce constituie probe sau cele referitoare la micșorarea suprafețelor de teren ca urmare a lărgirii trotuarului stradal, deși expuse pe larg de recurent și reiterate de foarte multe ori, nu vor fi analizate de Curte, întrucât aceasta ar presupune o reanalizare a probelor și eventual o verificare a situației de fapt reținute în decizia recurată, ceea ce nu este permis în actuala configurare a recursului, care presupune exclusiv o analiză a deciziei recurate prin raportare la încălcarea dispozițiilor legale.

Ori, este mai mult decât evident că, în cea mai mare parte a motivelor de recurs, recurentul face trimitere exclusiv la probele administrate în cauză, la situația de fapt existentă pe teren, la data edificării sau mutării gardului, aspecte ce nu pot fi analizate în recurs. Tot astfel, recurentul tinde la a dovedi, raportat la probatoriul administrat, aliniamentul celor două imobile în litigiu și, pe cale de consecință, la reaprecierea situației de fapt, din perspectiva susținerilor sale conform cărora se tinde la crearea unui nou hotar între cele două proprietăți.

Tot astfel, prin criticile formulate și subsumate de recurent dispozițiilor art.304 pct.8 Cod de procedură civilă se readuc în discuție chestiuni legate de stabilirea situației de fapt, de data și împrejurările construirii și mutării gardului dintre cele două proprietăți, critici ce nu intră sub incidența textului de lege invocat, text ce are în vedere interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății. De fapt, recurentul susține că tribunalul a interpretat greșit chiar faptele și împrejurările deduse judecății, ori textul de lege vorbește de interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății, această referire a legiuitorului vizând încălcarea principiului înscris în art.969 alin.1 din vechiul Cod civil, ceea ce în speță nu este cazul.

Nu în ultimul rând, pentru considerentele expuse anterior, Curtea nu va reține nici incidența dispozițiilor art.304 pct.9 Cod de procedură civilă, nefiind vorba, în acest caz, de o greșită aplicare sau interpretare a legii, criticile formulate vizând aceleași aspecte susținute anterior, care, eventual, ar viza o greșită stabilire a situației de fapt.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art.312 Cod de procedură civilă, Curtea respinge recursul ca nefondat.

Văzând și dispozițiile art.274 alin. 3 Cod de procedură civilă, obligă recurentul la 5000 de lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariul de avocat redus corespunzător muncii depuse prin raportare la complexitatea cauzei.

← Antecontractul de vânzare-cumpărare. Condiţiile şi efectele...		Răspunderea patrimonială a funcţionarului public. Decizie de... →

Drept procesual civil. Jurisprudență Procedură civilă şi penală (căi de atac, competenţe etc.)

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Drept procesual civil. Jurisprudență Procedură civilă şi penală (căi de atac, competenţe etc.)