Informaţii de interes public. Obligaţia asigurării liberului acces la contractele de achiziţie publică. Clauze de confidenţialitate.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BUCUREŞTI Decizie nr. 581 din data de 11.02.2013
Informații de interes public
Informații de interes public. Obligația asigurării liberului acces la contractele de achiziție publică. Clauze de confidențialitate.
- art.12 lit. c din Legea nr.544/2001;
- art. 24 din Ordonanța de Uregență a Guvernului nr. 34/2006.
(CURTEA DE APEL BUCUREȘTI-SECȚIA A VIII A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DECIZIA CIVILĂ NR. 581/11.02.2013)
Prin sentința civilă nr. 3271/07.10.2011, Tribunalul București - Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul P. M. B. în contradictoriu cu pârâtul CGMB și a anulat art. 1, 2, 5 și 7 din Hotărârea nr. 101/31.05.2010 emisă de pârât.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut următoarele:
Prin Hotărârea nr. 101/31.05.2010 emisă de pârâtul CGMB s-a dispus la art. 1 că "Pentru creșterea transparenței activității Primăriei Municipiului București, a tuturor instituțiilor publice de interes local, conform anexei 1, precum și a Regiei Autonome de Transport București și a Regiei Autonome de Distribuție a Energiei Termice București, de la intrarea în vigoare a prezentei hotărâri se interzice includerea în contractele încheiate de instituțiile mai-sus menționate cu terți, persoane fizice sau juridice, a unor clauze de confidențialitate indiferent de tipul de contract, obiect, valoare sau mod de atribuire.";
La art. 2 s-a stabilit că încălcarea art. 1 va fi sancționată conform legii de către Primarul General, care va informa Consiliul General al Municipiului București cu privire la sancțiunile aplicate.
Potrivit art. 3, în pagina de internet a Primăriei Municipiului București (www.pmb.ro), se va crea secțiunea distinctă "Cheltuieli publice"; care va include câte o subsecțiune separată pentru fiecare instituție din anexa 1, precum și o subsecțiune "Primăria Municipiului București";, o subsecțiune "RATB"; și o subsecțiune "RADET";.
De asemenea, potrivit art. 4, 5 și 6 din Hotărâre, "în vederea creșterii transparenței cheltuirii banilor publici, Primăria Municipiului București, instituțiile publice de interes local menționate în anexa 1, precum și Regia Autonomă de Transport București și Regia Autonomă de Distribuție a Energiei Termice București vor furniza și vor publica în pagina de internet a Primăriei Municipiului București, în secțiunea "Cheltuieli publice";, în subsecțiunea fiecărei instituții, datele conform anexei 2, pentru toate contractele încheiate cu terți, persoane fizice sau juridice, indiferent de tipul de contract, obiect, valoare sau mod de atribuire";.
"Publicarea datelor prevăzute la art. 4 se va realiza tehnic prin Centrul de Calcul, instituție publică de interes local în subordinea Consiliului General al Municipiului București";, iar "neîndeplinirea în termen de 10 zile de la semnarea unui contract cu un terț, persoană fizică sau juridică, a obligațiilor prevăzute la art. 4, conduce la sancționarea conform legii a conducătorului instituției în cauză, de către Primarul General, care va informa Consiliul General al Municipiului București cu privire la sancțiunile aplicate la prima ședință";.
Conform art. 7 din Hotărâre, alin. 1, "Sunt exceptate de la prevederile prezentei hotărâri contractele care se încadrează în categoria informațiilor la care se face referire în art. 12 alin. 1 lit. a, lit. b, lit. c și lit. d din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, cu modificările și completările ulterioare"; iar conform alin. 2, "sunt exceptate contractele de furnizare a energiei termice ale RADET către consumatori";, însă potrivit art. 8 și 9, "orice instituție sau regie care va fi înființată, sau din cele prevăzute în anexa 1, care se reorganizează sau își modifică denumirea se vor supune normelor prezentei hotărâri, fără a fi necesară modificarea și/sau completarea anexei 1, până la îndeplinirea termenului prevăzut de art. 9"; și "toate contractele în derulare ale instituțiilor menționate la art. 1 din exercițiul bugetar curent intră sub incidența prezentei hotărâri și vor fi publicate pe subsecțiunile instituțiilor, în conformitate cu art. 4";.
În preambulul actului administrativ atacat au fost invocate dispozițiile art. 31 din Constituția României, republicată, ale art. 20 lit. d, lit. e, lit. h și lit. j din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, potrivit cărora "Autoritățile administrației publice locale au următoarele competențe și responsabilități în ceea ce privește finanțele publice locale: [...] d) stabilirea și urmărirea modului de prestare a activităților din domeniul serviciilor publice de interes local, inclusiv opțiunea trecerii sau nu a acestor servicii în răspunderea unor operatori economici specializați ori servicii publice de interes local, urmărindu-se eficientizarea acestora în beneficiul colectivităților locale; e) administrarea eficientă a bunurilor din proprietatea publică și privată a unităților administrativ-teritoriale;[...] h) administrarea fondurilor publice locale pe parcursul execuției bugetare, în condiții de eficiență;[...] j) elaborarea, aprobarea, modificarea și urmărirea realizării programelor de dezvoltare în perspectivă a unităților administrativ-teritoriale ca bază a gestionării bugetelor locale anuale;";, precum și ale art. 12 alin. 1 și alin. 2 din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public.
De asemenea, actul a fost fundamentat pe dispozițiile art. 10, art. 36 alin. 2 lit. b, lit. d, alin. 6 și art. 45 alin. 2 din Legea nr. 215/2001.
Din analiza documentației administrative în baza căreia a fost emis actul supus controlului de legalitate, Tribunalul a reținut că, prevalându-se de competențele atribuite de lege în domeniul finanțelor publice locale, pârâtul a avut în vedere în mod esențial la elaborarea actului normativ dezideratul creșterii transparenței activității Primăriei Municipiului București, a instituțiilor publice de interes local, precum și a regiilor autonome RADET și RATB la nivelul contractelor încheiate de acestea cu terții, fundamentat pe principiul constituțional al obligației instituțiilor publice de informare a cetățenilor cu privire la treburile publice.
Însă, din analiza modului de reglementare a regimului acestei transparențe, Tribunalul a constatat că actul administrativ dedus controlului jurisdicțional derogă de la dispoziții imperative ale legii care reglementează materia atribuirii contractelor de achiziții publice, unde potrivit art. 24 din Ordonanța de Uregență a Guvernului nr. 34/2006: "Fără a aduce atingere celorlalte prevederi ale prezentei ordonanțe de urgență, autoritatea contractantă are obligația de a asigura garantarea protejării acelor informații pe care operatorul economic le precizează ca fiind confidențiale, în măsura în care, în mod obiectiv, dezvăluirea acestor informații ar prejudicia interesele legitime ale operatorului economic, în special în ceea ce privește secretul comercial și proprietatea intelectuală";.
În plus, în condițiile art. 12 lit. c din Legea nr. 544/2001, se exceptează de la accesul liber al cetățenilor și implicit, de la publicare, "informațiile privind activitățile comerciale sau financiare, dacă publicitatea acestora aduce atingere dreptului de proprietate intelectuală ori industrială, precum și principiului concurenței loiale, potrivit legii";.
Or, a concluzionat Tribunalul, interdicția expresă conținută de art. 1 din Hotărâre, de includere în contractele încheiate de instituțiile mai-sus menționate cu terții a unor clauze de confidențialitate indiferent de tipul de contract, obiect, valoare sau mod de atribuire, este în vădită contradicție cu norma legală ce protejează informațiile exceptate de la caracterul public, prin raportare la natura acestora, de secret comercial sau proprietate intelectuală, situație în care autoritatea publică deliberativă ar încălca drepturile terților potențiali co-contractanți.
Pe de altă parte, s-a reținut că potrivit art. 7 din Hotărâre, se exceptează de la prevederile acestei interdicții și a sancțiunilor instituite în cazul nerespectării lor, contractele de furnizare a energiei termice ale RADET către consumatori, precum și contractele care se încadrează în categoria informațiilor la care se face referire în art. 12 alin. 1 lit. a, b, c și d din Legea nr. 544/2001, conform cu care "Se exceptează de la accesul liber al cetățenilor, prevăzut la art. 1 și, respectiv, la art. 111, următoarele informații: a) informațiile din domeniul apărării naționale, siguranței și ordinii publice, dacă fac parte din categoriile informațiilor clasificate, potrivit legii; b) informațiile privind deliberările autorităților, precum și cele care privesc interesele economice și politice ale României, dacă fac parte din categoria informațiilor clasificate, potrivit legii; c) informațiile privind activitățile comerciale sau financiare, dacă publicitatea acestora aduce atingere dreptului de proprietate intelectuală ori industrială, precum și principiului concurenței loiale, potrivit legii; d) informațiile cu privire la datele personale, potrivit legii [...]";.
Tribunalul a constatat astfel că, prin instituirea acestor excepții, autoritatea deliberativă a omis de la aplicarea aceleiași măsuri de exceptare a interdicției confidențialității, fără niciun fundament legal, acele contracte care conțin informații exceptate la rândul lor de la caracterul de informație publică în baza art. 12 alin. 1 lit. e-g din Legea nr. 544/2001, precum și contractele de furnizare de servicii încheiate de celelalte regii autonome locale cu consumatorii, conferind astfel întregului act administrativ un caracter cel puțin echivoc și de inegalitate și inechitate a tratamentului juridic aplicabil destinatarilor.
Astfel, s-a constatat că practic regulile instituite de pârât restrâng acțiunea dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 544/2001 și nu sunt aplicabile tuturor contractelor încheiate cu consumatorii, respectiv, de exemplu, toate contractele de transport sau cele de furnizare a altor servicii publice către consumatori, de către oricare din instituțiile publice avute în vedere la emiterea hotărârii, fără însă ca din conținutul actului sau din preambulul ori expunerea de motive ale acestuia să rezulte în mod previzibil rațiunile organului deliberativ pentru care s-a procedat la exceptarea unor anumite categorii de contracte de natura celor supuse reglementării.
Tribunalul a mai reținut că și sub aspectul art. 5, Hotărârea atacată este nelegală, întrucât instituie măsura publicării datelor prevăzute la art. 4 în sarcina Centrului de Calcul, cu privire la care în mod eronat s-a menționat a fi instituție publică de interes local în subordinea Consiliului General al Municipiului București, în condițiile în care acesta constituie serviciu public de specialitate, care funcționează ca instituție publică cu personalitate juridică, în baza HCGMB nr. 265/2004 (abrogată în prezent prin HCGMB nr. 174/2010) și se află, potrivit art. 61 alin. 5 și art. 63 alin. 5 lit. e, raportat la art. 83 alin. 3 din Legea nr. 215/2001, în subordinea Primarului General al Municipiului București.
Raportat la critica nerespectării la adoptarea actului atacat a regulilor procedurale și a principiilor prevăzute de Legea nr. 52/2003, Tribunalul a constatat că nu poate fi reținută teza avansată de reclamant, potrivit căreia hotărârea în speță ar avea caracter normativ, deoarece, în raport cu obiectul său - prin prisma definiției date de art. 3 lit. a din Legea nr. 52/2003 - nu stabilește norme de conduită generală, ci vizează persoane determinate și competențe proprii acestora, astfel că nu face parte din categoria actelor administrative unilaterale cu caracter normativ.
Actul administrativ normativ cuprinde reglementări formulate abstract, cu caracter obligatoriu pentru un număr nedeterminat de subiecte de drept sau situații care se încadrează în ipoteza normei pe care o instituie.
Or, în cauză, din conținutul actului atacat rezultă cu evidență că este aplicabil doar instituțiilor publice de interes local cuprinse în mod exhaustiv în Anexa nr. 1 la Hotărâre, iar caracterul individual al actului administrativ nu se stabilește prin simpla sa corelare cu existența unei singure persoane căreia i-ar fi destinat, întrucât aplicabilitatea individuală a actului administrativ este dată de sfera raporturilor sociale pe care le determină, modifică sau stinge, ce nu trebuie în mod necesar să fie restrânsă la o unică persoană, ci poate privi un grup de persoane care se individualizează prin elementele comune ce le caracterizează, precum în speță, entitățile publice din subordinea Primarului General al Municipiului București cuprinse în anexa nr.1.
În consecință, instanța de fond a apreciat că nu se poate da eficiență nici criticilor ce vizează conținutul art. 9 alin. 2 din hotărârea atacată, referitor la obligația publicării contractelor încheiate anterior apariției hotărârii, nefiind incidentă nicio încălcare a principiului neretroactivității legii.
În ceea ce privește criticile aduse de reclamant celorlalte articole din hotărârea contestată, Tribunalul a reținut în mod analog că nu sunt întemeiate, neputându-se aprecia că măsura creării în pagina de internet a Primăriei Municipiului București a unei secțiuni distincte "Cheltuieli publice"; care să includă câte o subsecțiune separată pentru fiecare instituție din anexa 1, precum și o subsecțiune "Primăria Municipiului București";, o subsecțiune "RATB"; și o subsecțiune "RADET"; (art. 3), precum și măsura publicării pe această pagină de internet a datelor conform anexei 2, pentru toate contractele încheiate cu terți, persoane fizice sau juridice, indiferent de tipul de contract, obiect, valoare sau mod de atribuire, ar fi de natură să încalce dispoziții normative cu forță juridică superioară, întrucât aceste date se referă doar la numărul și data încheierii contractului, părțile, obiectul și valoarea contractului, ce nu pot fi considerate informații exceptate de la liberul acces potrivit Legii nr. 544/2001 sau altor norme legale.
Împrejurarea că dispozițiile art. 5 din Legea nr. 544/2001 reglementează informațiile ce trebuie puse din oficiu la dispoziția publicului nu este de natură să atragă nelegalitatea de plano a măsurii instituite de pârât la art. 4 din Hotărârea nr. 101/2010, având în vedere că informațiile indicate în anexa nr. 2 - cu restrângerile aferente nelegalității art. 1 și 7, constatate în prezenta sentință - se circumscriu sferei informaților cu caracter public, ce pot fi oricum aduse la cunoștința cetățenilor, la cerere, potrivit art. 6 din Legea nr. 544/2001, astfel că instituirea măsurii publicării din oficiu a acestora nu conduce la vătămarea intereselor terților și nici la nelegalitatea respectivei măsuri, cu atât mai mult cu cât o astfel de măsură apare drept necontradictorie principiului consacrat de art. 31 din Constituție, invocat de pârât în preambulul hotărârii.
În ce privește art. 6, Tribunalul a reținut că menționarea în cuprinsul acestuia a aplicării de sancțiuni pentru cazul nerespectării obligației de publicare a informațiilor prevăzute în anexa nr. 2 nu echivalează cu instituirea unor sancțiuni, de vreme ce textul hotărârii trimite la reglementările cu caracter normativ ce stabilesc sancțiuni, iar posibilitatea necorelării acestei mențiuni cu textele legale incidente în cauză nu poate determina decât neaplicarea de sancțiuni, lipsind practic actul administrativ de efectele juridice pentru care a fost emis, însă nu constituie în sine un motiv de nelegalitate a art. 6.
În fine, referitor la efectele juridice pretinse de reclamant pentru refuzul secretarului unității administrativ-teritoriale de a contrasemna hotărârea atacată, s-a reținut, pe de o parte, că acesta constituie un drept al funcționarului public în condițiile art. 48 din Legea nr. 215/2001, al cărui exercițiu este protejat de lege, dar care nu conduce de plano la nelegalitatea actului administrativ adoptat de CGMB în aceste condiții, având în vedere că în cauză a fost respectată procedura administrativă constând în depunerea în scris și expunerea în fața consiliului local a opiniei sale motivate.
Pe de altă parte, a arătat Tribunalul, raportând textul art. 47 și 48 din Legea nr. 215/2001 la art. 117 din același act normativ ("Secretarul unității administrativ-teritoriale îndeplinește, în condițiile legii, următoarele atribuții: a) avizează, pentru legalitate, [...] hotărârile consiliului local, respectiv ale consiliului județean";), ce reglementează atribuțiile secretarului unității administrativ-teritoriale, se poate deduce că în realitate voința legiuitorului nu a vizat dreptul secretarului la emiterea unei veritabile contrasemnături, precum cea prevăzută de art. 100 sau art. 198 din Constituție, ci de a da un aviz consultativ, deoarece, având în vedere semnificația intervenției secretarului în procesul decizional - aceea de a informa organul emitent cu privire la legalitatea actului care urmează a fi emis - este absolut necesar ca această intervenție să fie anterioară emiterii actului (pentru că altfel nu și-ar putea atinge scopul), deci anterioară semnării sale, de vreme ce, la momentul avizării (prin semnătură) a proiectului de hotărâre ori dispoziție, acesta încă nu este semnat. Prin urmare, nu s-ar putea aprecia că refuzul secretarului unității administrativ-teritoriale de a aviza legalitatea actului administrativ atacat constituie o cauză de nulitate a acestuia, prin raportare la sensul legii care asimilează această procedură celei de solicitare a avizului consultativ.
Pentru toate aceste motive, având în vedere dispozițiile art. 3 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, raportate la art. 123 alin. 5 din Constituție, Tribunalul a admis în parte acțiunea formulată de reclamant și, reținând nelegalitatea art. 1, 2, 5 și 7 din Hotărârea dedusă judecății, a dispus anularea parțială a actului administrativ emis de pârât, doar cu privire la aceste articole.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen, pârâtul CGMB invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041 Cod procedură civilă și solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare, a arătat că în mod eronat instanța de fond a reținut că art. 1 din Hotărârea nr. 101/2010 contravin dispozițiilor art. 24 din Ordonanța de Uregență a Guvernului nr. 34/2006, întrucât informațiile la care se referă acest articol sunt exceptate de la prevederile art. 1 din actul administrativ contestat conform art. 7 alin. 1 din acesta, dacă se încadrează în categoria informațiilor la care se face referire în art. 12 alin. 1 lit. a - d din Legea nr. 544/2001, și, mai mult decât atât, contractele de achiziție publică intră în categoria informațiilor de interes public și pot fi consultate de orice persoană, potrivit art. 111 din aceeași lege.
Recurentul a criticat și cele reținute de Tribunal în sensul că prin instituirea excepțiilor prevăzute de art. 7 din Hotărâre s-au omis de la aplicarea aceleiași măsuri de exceptare, fără niciun fundament, informațiile ce cad sub incidența art. 12 alin. 1 lit. e-g din Legea nr. 544/2001, precum și contractele de furnizare de servicii încheiate de celelalte regii autonome cu consumatorii, menționând că informațiile la care se referă art. 12 alin. 1 lit. e-g din Legea nr. 544/2001 nu fac obiectul contractelor la care se referă Hotărârea și nu reprezintă informații care să privească activitățile sau care să rezulte din activitățile autorităților sau instituțiilor publice cărora li se adresează aceasta, iar în ce privește exceptarea contractelor de furnizare a energiei termice ale RADET către consumatori, justificarea exceptării constă în numărul foarte mare al acestora și în faptul că în cuprinsul lor se regăsesc date personale ale consumatorilor. A subliniat că Hotărârea atacată nu este de natură a restrânge acțiunea dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 544/2001, cum în mod eronat a reținut instanța de fond, fiind dimpotrivă adoptată în executarea acestei legi, a legii transparenței decizionale și în vederea respectării dreptului la informare al cetățenilor.
Cât privește motivul pentru care Tribunalul a reținut nelegalitatea art. 5 din Hotărâre, recurentul a arătat că la data emiterii acesteia Centrul de Calcul funcționa ca instituție publică de interes local în subordinea CGMB, potrivit Hotărârii CGMB nr. 265/2004 invocată chiar de prima instanță, iar în ce privește dispozițiile art. 61 alin. 5 și art. 63 alin. 5 lit. e rap. la art. 83 alin. 3 din Legea nr. 215/2001, de asemenea invocate de Tribunal, a precizat că dispozițiile Hotărârii nu intră în contradicție cu acestea întrucât ele prevăd că Primarul General exercită atribuții de conducere a serviciilor publice locale, respectiv coordonează realizarea serviciilor publice de interes local prestate prin intermediul aparatului de specialitate sau prin intermediul organismelor prestatoare de servicii publice și de utilitate publică de interes local.
Recurentul a anexat cererii de recurs extras din procesul-verbal al ședinței din data de 31.05.2010 privind dezbaterile referitoare la proiectul hotărârii atacate și HCGMB nr. 265/2004 cu anexa 3 privind regulamentul de organizare și funcționare al Centrului de Calcul.
Intimatul-reclamant nu a formulat întâmpinare în cauză.
Examinând recursul declarat, pe baza motivelor invocate și în conformitate cu dispozițiile art. 3041 Cod procedură civilă, Curtea reține că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
În mod corect a reținut Tribunalul că art. 1 din Hotărârea nr. 101/2010 a Consiliului General al Municipiului București, prin care se instituie interdicția generală a inserării clauzelor de confidențialitate în contractele încheiate cu terții, contravine art. 24 din Ordonanța de Uregență a Guvernului nr. 34/2006, potrivit cărora "autoritatea contractantă are obligația de a asigura garantarea protejării acelor informații pe care operatorul economic le precizează ca fiind confidențiale, în măsura în care, în mod obiectiv, dezvăluirea acestor informații ar prejudicia interesele legitime ale operatorului economic, în special în ceea ce privește secretul comercial și proprietatea intelectuală";.
Împrejurarea că, potrivit art. 7 alin. 1 din Hotărâre, sunt exceptate de la prevederile acesteia contractele care se încadrează în categoria informațiilor la care se face referire în art. 12 alin. 1 lit. a-d din Legea nr. 544/2001 nu este de natură a înlătura contrarietatea constatată de Tribunal între actul administrativ atacat și dispozițiile Ordonanței de Uregență a Guvernului nr. 34/2006, întrucât nu există identitate între informațiile la care se referă art. 24 din ordonanță și cele la care se referă art. 12 alin. 1 lit. c din Legea nr. 544/2001 (cele de la lit. a, b și d nefiind relevante din perspectiva analizată), sfera celor dintâi fiind mai largă.
Astfel, în timp ce în art. 24 din Ordonanța de Uregență a Guvernului nr. 34/2006 se face vorbire despre informațiile a căror dezvăluire ar prejudicia interesele legitime ale operatorului economic, făcându-se referire, cu titlu de exemplu, la secretul comercial și proprietatea intelectuală, art. 12 alin. 1 lit. d din Legea nr. 544/2001 vizează "informațiile privind activitățile comerciale sau financiare, dacă publicitatea acestora aduce atingere dreptului de proprietate intelectuală ori industrială, precum și principiului concurenței loiale, potrivit legii";.
Or, interesele legitime ale operatorului economic, la a căror protejare obligă Ordonanța de Uregență a Guvernului nr. 34/2006 prin instituirea confidențialității anumitor informații inserate în contractele de achiziție publică, reprezintă o categorie mult mai cuprinzătoare decât aceea a dreptului de proprietate intelectuală și industrială și a principiului concurenței loiale, a căror ocrotire justifică restrângerea liberului acces la informațiile de interes public în condițiile legii generale în această materie.
Nici dispozițiile art. 111 din Legea nr. 544/2001, potrivit cărora autoritățile contractante au obligația de a pune la dispoziția persoanelor interesate contractele de achiziție publică, nu constituie un argument pentru legalitatea prevederilor art. 1 din Hotărârea atacată, căci textul de lege invocat de recurent trebuie interpretat corelat cu norma specială cuprinsă în art. 24 din Ordonanța de Uregență a Guvernului nr. 34/2006, astfel încât obligația asigurării liberului acces la contractele de achiziție publică nu se răsfrânge și asupra informațiilor confidențiale, în sensul ordonanței, cuprinse în acestea.
Cât privește dispozițiile art. 7 din Hotărârea atacată, se constată, de asemenea, că în mod corect Tribunalul a reținut nelegalitatea acestora, în condițiile în care exceptarea instituită nu acoperă informațiile la care se referă art. 12 alin. 1 lit. e-g din Legea nr. 544/2001, contravenind așadar acestui text de lege, și nici contractele încheiate cu consumatorii, altele decât cele de furnizare a energiei termice ale RADET, fără nicio justificare obiectivă pentru aplicarea acestui tratament diferit.
Nu pot fi primite susținerile recurentului potrivit cărora art. 7 din Hotărâre este legal întrucât prevederile art. 12 alin. 1 lit. e-g din Legea nr. 544/2001 vizează informații care nu fac obiectul contractelor la care se referă actul atacat și care nu reprezintă informații care să privească activitățile sau care să rezulte din activitățile autorităților sau instituțiilor publice cărora li se adresează acesta, respectiv informațiile privind procedura în timpul anchetei penale sau disciplinare, dacă se periclitează rezultatul anchetei, se dezvăluie surse confidențiale ori se pun în pericol viața, integritatea corporală, sănătatea unei persoane în urma anchetei efectuate sau în curs de desfășurare (lit. e); informațiile privind procedurile judiciare, dacă publicitatea acestora aduce atingere asigurării unui proces echitabil ori interesului legitim al oricăreia dintre părțile implicate în proces (lit. e); informațiile a căror publicare prejudiciază măsurile de protecție a tinerilor (lit. g).
Astfel, nu poate fi exclusă de plano ipoteza în care un contract din cele la care se referă Hotărârea atacată ar cuprinde informații vizate de art. 12 alin. 1 lit. e-g din Legea nr. 544/2001, în special cele menționate la lit. g, chiar dacă o asemenea situație nu ar putea fi întâlnită decât cu titlu excepțional, iar pentru a se evita limitarea domeniului de acțiune a art. 12 alin. 1 din Legea nr. 544/2001 trimiterea ar fi trebuit să se facă la acest text în întregul său, fiind necesar ca actul administrativ să acopere toate situațiile ce ar putea să intervină, în raport de obiectul său de reglementare.
În privința contractelor încheiate cu consumatorii, recurentul a susținut că au fost exceptate doar cele de furnizare a energiei electrice ale RADET, având în vedere numărul mare al acestora și faptul că în cuprinsul lor se regăsesc date personale.
În opinia Curții, această explicație nu constituie o justificare obiectivă a tratamentului diferențiat aplicat, în condițiile în care orice contract încheiat cu un consumator conține date cu caracter personal, iar furnizarea către consumatori a altor utilități sau prestarea altor servicii publice de către instituțiile la care se referă Hotărârea poate presupune, în egală măsură, încheierea unui număr mare de contracte.
Și în ceea ce privește dispozițiile art. 5 din Hotărârea nr. 101/2010, concluzia Tribunalului privind nelegalitatea acestora este corectă, în condițiile în care Centrul de Calcul, ca serviciu public de specialitate, funcționează, potrivit art. 61 alin. 5 și art. 63 alin. 5 lit. e rap. la art. 83 alin. 3 din Legea nr. 215/2001, în subordinea Primarului General, iar nu în subordinea Consiliului General al Municipiului București, cum în mod nelegal s-a menționat în cuprinsul actului atacat.
Astfel, potrivit art. 61 alin. 5 din Legea nr. 215/2001, "Primarul conduce serviciile publice locale";, iar potrivit art. 63 alin. 5 lit. e și alin. 7 numește în funcție conducătorii serviciilor publice de interes local.
Prevederile art. 1 din Regulamentul de organizare și funcționare al Centrului de Calcul aprobat prin HCGMB nr. 265/2004, potrivit cărora acesta funcționează în subordinea Consiliului General al Municipiului București, nu pot fi reținute ca argument al legalității art. 5 din Hotărârea atacată în prezenta cauză, atâta timp cât aceste prevederi intră în contradicție cu dispozițiile Legii nr. 215/2001 anterior invocate, norme cu forță juridică superioară de la care nu se poate deroga printr-un act administrativ.
Pentru toate aceste considerente, sentința recurată fiind legală și temeinică, în bza art. 312 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
| ← Achiziţie publică. Jurisprudență Licitaţii | Antecontractul de vânzare-cumpărare. Condiţiile şi efectele... → |
|---|
