Dreptul asigurărilor sociale. Jurisprudență Asistenţă şi asigurări sociale
| Comentarii |
|
Curtea de Apel GALAŢI Decizie nr. 399 din data de 26.05.2015
Perioada lucrată în grupa a II-a de muncă și pentru care s-au calculat și plătit contribuții la asigurările sociale de stat, atestată de înscrisuri emise de angajator, trebuie valorificată la stabilirea drepturilor la pensie. În situația în care angajatorul a realizat încadrarea în grupa a II-a de muncă, chiar dacă este eronată, dar a respectat procedura de încadrare și toate etapele prevăzute de art. 2, art. 3 și art. 6 din Ordinul nr. 50/1990 și art. 1 din HG. Nr. 1223/1990, angajatului nu i se poate limita dreptul de a beneficia de avantajele pe care i le conferă această încadrare.
Decizia civilă nr. 399/A/26.05.2015 a Curții de Apel Galați
Prin sentința civilă nr. 940/10.12.2014 pronunțată de Tribunalul Brăila, a fost respinsă ca nefondată contestația formulată de contestator A.M., împotriva deciziei nr. …/22.01.2014 emisă de intimata CJP B și a Hotărârii nr. …/08.09.2014, emisă de CNPP - Comisia Centrală de Contestații.
Pentru a pronunța sentința civilă, prima instanță a reținut următoarele:
Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila, A.M. a solicitat anularea deciziei nr. …/22.01.2014, emisă de CJP B și Hotărârii nr. …/08.09.2014 a Comisiei Centrale de Contestații din cadrul CNPP, obligarea pârâtei CJP B la verificarea în grupa a II-a a perioadelor: 15.08.1973-15.01.1974; 03.08.1976-16.08.1977 și 01.10.1981-01.04.1982, acordarea pensiei pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare, începând cu data de 08.12.2014.
Contestatorul a susținut că, fiind născut la 8 decembrie 1953, a împlinit vârsta standard de pensionare, de 65 de ani, la data de 8 decembrie 2014.
Dacă prin decizia contestată, pârâta CJP B i-ar fi valorificat perioadele individualizate mai sus ca fiind lucrate în grupa a II-a de muncă, astfel cum a făcut dovada cu adeverința nr. …/14.09.2012 eliberată de SC "A.A.";, vârsta standard de pensionare i s-ar fi redus cu 4 ani, astfel că ar fi avut dreptul să fie pensionat pentru limită de vârstă începând cu data de 8 decembrie 2014, când ar fi împlinit vârsta de 61 ani.
Contestația formulată împotriva deciziei a fost respinsă de Comisia Centrală de Contestații prin Hotărârea nr. …/08.09.2014, cu motivarea că în mod corect nu s-au valorificat cele 3 perioade în grupa a doua de muncă ca urmare a faptului că funcțiile în care a lucrat (șef de fermă și tehnician) nu se încadrează în dispozițiile Ordinului 50/1990, anexa 2 poziția 178 pct. f.
Această Hotărâre a Comisiei Centrale de Contestații este nelegală în opinia contestatorului, întrucât conform art. 3 din Ordinul nr. 50/1990 "Beneficiază de încadrarea în grupele I și II de muncă fără limitarea numărului personalului care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni care lucrează efectiv la locurile de muncă în activitățile prevăzute în anexa 1 și 2.
Contestatorul a invocat și practica judiciară în sensul admiterii cererii sale.
În dovedirea contestației a depus înscrisurile la care a făcut referire.
Pârâtele CJP B și Comisia Centrală de Contestații, prin întâmpinare, și-au formulat următoarele apărări:
În primul rând au invocat inadmisibilitatea acțiunii. În opinia pârâtelor contestatorul nu poate solicita direct instanței de judecată stabilirea drepturilor pentru limită de vârstă în condițiile în care singura cerere adresată CJP B a fost cea din data de 23.12.2013 prin care a cerut pensia anticipată parțial.
Potrivit art. 103 alin. 2 din Legea nr. 263/2010 cererea pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă, însoțită de actele doveditoare se depune la CJP B, și nu la instanța de fond, care nu are competențe legale în acest sens.
A doua excepție invocată a fost aceea a prematurității, ca urmare a faptului că, dacă s-ar lua în considerare cele trei perioade enunțate în contestație ca fiind lucrate în grupa a doua de muncă, dată la care contestatorul împlinește vârsta în vederea acordării pensiei pentru limita de vârstă este 8 decembrie 2014, iar acțiunea a fost pronunțată la 7 octombrie 2014.
Pe fondul litigiului, pârâtele au cerut respingerea contestației ca nefondată. Unul dintre argumente a fost acela că nu s-a enunțat motivul de nulitate al deciziei. Valorificarea sau nevalorificarea perioadelor lucrate în grupa a doua de muncă nu constituie motive de nulitate a actului contestat. Un alt motiv al cererii de respingere al contestației constă în faptul că în mod legal nu au fost valorificate acele perioade în grupa a doua de muncă, întrucât adeverința care le atestă nu a fost întocmită conform legii, în sensul că funcția îndeplinită de A.M., de tehnician agronom și inginer stagiar, nu se încadrează în dispozițiile actului normativ menționat.
În dovedirea apărărilor de mai sus, pârâtele au depus actele care au stat la baza emiterii deciziei contestate.
Răspunzând celor două întâmpinări, contestatorul A.M. a cerut respingerea excepțiilor și a apărărilor formulate, insistând în admiterea contestației așa cum a fost formulată.
Analizând contestația pe baza probelor administrate (înscrisuri) și a dispozițiilor legale aplicabile, tribunalul a reținut cele ce vor fi arătate în continuare:
Prin decizia nr. …/22.01.2014 emisă de CJP B, a fost admisă cererea contestatorului pentru înscriere la pensie anticipată parțial, înregistrată sub nr. …/23.12.2013 și s-a acordat acestuia pensie anticipată parțial începând cu data de 23.12.2013, în cuantum de 1209 lei, avându-se în vedere: vârsta contestatorului de 60 ani, vârsta standard de pensionare de 65 ani, vârsta de pensionare pentru limită de vârstă de 61 ani și 6 luni, stagiul total de cotizare de 38 ani, 10 luni și 15 zile din care 35 ani în condiții normale.
Prin decizie s-a reținut că perioadele 15.08.1973-15.01.1974; 03.08.1976-16.08.1977 și 01.10.1981-01.04.1982 nu au fost valorificate în grupa a doua de muncă pentru că funcția îndeplinită nu se regăsește în actul normativ citat (Ordinul nr. 50/1990).
Nemulțumit, A.M. a contestat în termen legal decizia la Comisia Centrală de Contestații care, prin hotărârea nr. 8541/08.09.2014, a respins-o cu aceeași motivare de mai sus.
În aceste condiții a fost sesizată instanța prin prezenta contestație.
Examinând, cu prioritate, în temeiul art. 248 din noul Cod de procedură civilă excepțiile invocate, tribunalul a reținut cele ce vor fi expuse în continuare:
Excepția inadmisibilității nu a fost primită, întrucât obiectul litigiului este contestația împotriva Hotărârii nr. 8541/08.08.2014 a Comisiei Centrale de Contestații, a cărei soluționare, în temeiul art. 151 alin. 2 din Legea nr. 263/2010, este de competența tribunalului.
Faptul că s-a cerut acordarea pensiei pentru limită de vârstă s-a apreciat că nu este de natură să facă inadmisibilă acțiunea.
Din aceleași considerente nu a apărut fondată nici excepția prematurității, analizarea dreptului contestatorului la pensie pentru limită de vârstă fiind o chestiune de fond.
Așadar, sub aspectul fondului litigiului, tribunalul a reținut că A.M. a contestat decizia pentru pensie anticipată parțial, ca urmare a faptului că nu au fost valorificate în grupa a II-a de muncă cele 3 perioade de timp și ca o consecință a acestei valorificări nu i s-a acordat pensia pentru limită de vârstă.
Din actele aflate la dosar, tribunalul a constatat că la data de 23.12.2013 contestatorul a cerut CJP B înscrierea la pensie anticipată parțial.
Din acest punct de vedere s-a apreciat că decizia contestată este temeinică și legală intimata CJP B pronunțându-se asupra cererii formulate.
O altă critică adusă deciziei și implicit hotărârii emise de Comisia Centrală de Contestații, s-a referit la nevalorificarea celor 3 perioade în vederea stabilirii drepturilor de pensie de limită de vârstă.
Și din acest punct de vedere s-a apreciat că decizia și hotărârea sunt temeinice și legale întrucât emitentele au analizat perioadele în litigiu raportat la cererea cu care au fost învestite, respectiv pentru pensie anticipată parțial. Tribunalul a reținut că, în ședința publică la termenul de soluționare a cauzei, contestatorul prin apărător a precizat încă o dată obiectul acțiunii și anume că nu a cerut obligarea CJP la emiterea altei decizii, ci doar la valorificarea perioadelor lucrate în grupa a doua, în vederea emiterii ulterioare a deciziei pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă.
Având în vedere cadrul procesual astfel stabilit de contestator în baza principiului disponibilității, dar și a dispozițiilor art. 151 alin. 2 din Legea nr. 263/2010, s-a apreciat că analiza legalității valorificării perioadelor lucrate în grupa a doua urmează să se facă în cadrul unei eventuale contestații formulate împotriva deciziei de stabilire a pensiei pentru limită de vârstă.
Față de această precizare, Tribunalul a constatat că acțiunea este nefondată, întrucât valorificarea ca atare a perioadelor lucrate în grupa a doua, fără a fi integrate într-o decizie de pensie, nu poate fi primită de instanță.
De asemenea, Tribunalul a constatat că și cererea de acordare a pensiei pentru limită de vârstă, începând cu data de 8 decembrie 2014 este nefondată având în vedere considerentele expuse și pentru că petentul nu s-a adresat conform legii mai întâi CJP B pentru acordarea acestei pensii.
Pentru considerentele expuse, Tribunalul a respins contestația ca nefondată.
Aceeași opinie a fost exprimată și de asistenții judiciari care au făcut parte din completul de judecată.
Împotriva sentinței civile a declarat apel contestatorul A.M., criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală pentru următoarele motive:
Instanța de fond nu s-a pronunțat pe problema de fapt și de drept ce a fost dedusă judecății - legalitatea valorificării perioadelor lucrate în grupa a II-a de muncă, ci, în mod greșit, instanța de fond, sub motivarea principiului disponibilității, a respins cererea întrucât nu ar fi solicitat valorificarea acestora printr-o decizie corespunzătoare.
A arătat încă din cuprinsul cererii de chemare în judecată faptul că dorește anularea actelor emise de CJP B și obligarea acesteia la valorificarea perioadelor 15.08.1973-15.01.1974, 03.08.1976-16.08.1977 și 01.10.1981-01.04.1982, în care a fost angajat în grupa a II-a de muncă.
O astfel de valorificare nu se putea realiza decât prin emiterea unei noi decizii de pensionare în care să fie avute în vedere și aceste perioade.
În mod greșit CJP B a refuzat valorificarea perioadelor 15.08.1973-15.01.1974, 03.08.1976-16.08.1977 și 01.10.1981-01.04.1982 ca fiind lucrate în grupa a II-a de muncă, întrucât motivul menționat în cuprinsul deciziei contestate "funcția îndeplinită nu se regăsește în actul normativ invocat"; nu are temei juridic.
Ordinului comun nr. 50/1990 i s-au adus mai multe modificări, modificări ce au făcut corp comun cu acest act normativ. Potrivit dispozițiilor Ordinului nr. 50/1990, așa cum a fost el modificat, aplicabilitatea sa a fost lărgită și altor categorii de activități și funcții, diferite de cele inițiale, printre care și cele prestate de apelant. Reglementării unice, cu efect global al Ordinului comun nr. 50/1990, astfel cum a fost dată prin succesivele modificări și precizări aduse acestuia, nu i se poate restrânge aplicarea, numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, atâta timp cât lipsește o dispoziție expresă a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior. O atare interpretare se impune cu atât mai mult, cu cât forma dobândită de ordinul respectiv, prin completările și modificările ulterioare, a fost menită să elimine inconsecvențele și inechitățile existente.
Din adeverința nr. 608/14.09.2012 eliberată de SC A. A., rezultă că a fost angajat al SC S. SA (fostă IAS), unde a realizat stagii de cotizare în grupa a II-a de muncă, în procent de 90%, având funcția de tehnician agronom și șef de fermă.
Grupa de muncă a fost aprobată în ședința CA din 06.11.1998, calculându-se pensie suplimentară și CAS conform legislației în vigoare la acea dată. Temeiul juridic al încadrării în grupa a II-a de muncă l-a reprezentat, conform adeverinței nr. 608/14.09.2012, Ordinul comun nr. 50/1990, anexa 2, poziția 178 lit. f.
Potrivit art. 3, "Beneficiază de încadrarea în grupele I și II de muncă, potrivit celor menționate, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2.";.
Or, conform pct. 178 Anexa 2 din Ordinul nr. 50/1990, aceste locuri de muncă sunt: "Mecanici agricoli care efectuează lucrări în câmp, vii și livezi, cu tractoare și combine autopropulsate, cei care efectuează tratamente fitosanitare prin stropire și prăfuire cu mașini de erbicidat și mașini pentru stropit și prăjit, precum și mecanici de întreținere a tractoarelor, combinelor și mașinilor agricole pentru perioada lucrată în câmp.";.
În concluzie, a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate conform art. 480 alin. 2 din noul Cod de procedură civilă, anularea deciziei nr. …/22.01.2014 privind acordarea pensiei anticipate parțiale, obligarea intimatei la valorificarea perioadelor 15.08.1973 - 15.01.1974, 03.08.1978 - 16.08.1977 și 01.10.1981 - 01.04.1982 lucrate în grupa a II-a de muncă, emiterea unei alte decizii de pensionare corespunzătoare și obligarea la cheltuieli de judecată.
În drept, a invocat dispozițiile art. 466 și următoarele din noul Cod de procedură civilă, art. 3 din Legea nr. 3/1977, art. 2 lit. e) din Legea nr. 19/2000, art. 2 lit. c), art. 114 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 263/2010, pct. 6, art. 3 și pct. 178 Anexa 2 din Ordinul nr. 50/1990.
Prin întâmpinare, intimata CJP B a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile nr. 940/10.12.2014 pronunțată de Tribunalul Brăila pentru următoarele considerente:
Cu privire la solicitarea reclamantului de valorificare a perioadelor 15.01.1974; 03.08.1976 - 16.08.1977; 01.10.1981 - 01.04.1982 ca fiind lucrate în grupa a II-a, solicită să se constate ca fiind nefondată motivat de faptul că perioadele mai sus menționate au fost certificate ca fiind lucrate în grupa a II-a de muncă prin două adeverințe și anume: adeverința nr. …/14.09.2012 eliberata de SC A. A. și adeverința nr. …/13.04.2002 eliberată de SC S. S. SA.
Conform dispozițiilor art. 158 alin. 2 din Legea nr. 263/2010 "adeverințele care atestă încadrarea persoanelor în fostele grupe l și/sau a II-a de muncă sunt valorificate, numai în situația în care au fost emise conform legii, pe baza documentelor verificabile întocmite anterior datei de 1 aprilie 2001";.
Având în vedere dispozițiile legale mai sus arătate solicită să se aibă în vedere faptul că legiuitorul a prevăzut în sarcina instituției intimate obligația de a valorifica adeverințele privind încadrarea în grupele I și/sau a II-a de muncă numai în situația în care acestea au fost emise conform legii, pe baza documentelor verificabile întocmite anterior datei de 01.04.2001.
În urma analizării atât a adeverinței nr. …/14.09.2012 eliberată de SC A. A., cât și a adeverinței nr. …/13.04.2002 eliberată de SC S. S. SA și având în vedere cele mai sus arătate instituția intimată a stabilit faptul că perioadele 15.01.1974; 03.08.1976 - 16.08.1977; 01.10.1981 - 01.04.1982 nu pot fi valorificate ca fiind lucrate în grupa a II-a de muncă, motiv pentru care a fost emisă decizia nr. …/22.01.2014 prin care s-a dus la cunoștința reclamantului acest lucru.
La baza neluării în calcul a perioadelor mai sus arătate ca fiind lucrate în grupa a II-a de muncă a stat faptul că funcția îndeplinită de către reclamant în aceste perioade nu se regăsește în actul normativ menționat în aceste adeverințe.
Din cele două adeverințe mai sus arătate rezultă faptul că încadrarea în grupa a II-a de muncă pentru perioadele mai sus arătate s-a făcut conform Ordinului nr. 50/1990 anexa nr. 2, poziția 178, litera f, anexa la scrisoarea MMPS nr. 382/MB/08.11.2000.
Potrivit prevederilor poziției 178 din anexa nr. 2 la Ordinul MMOS nr. 50/1990, coroborat cu scrisoarea MMPS nr. 382/2000, se încadrează în grupa a II-a de muncă mecanici agricoli care efectuează lucrări în câmp, vii și livezi, cu tractoare și combine autopropulsate, cei care efectuează tratamente fitosanitare prin stropire și prăfuire cu mașini de erbicidat și mașini pentru stropit și prăfuit, precum și mecanicii de întreținere a tractoarelor, combinelor și mașinilor agricole pentru perioada lucrată în câmp.
Prin anexa la Scrisoarea MMPS nr. 382/MB/08.11.2000 s-au prevăzut în mod expres care sunt persoanele (în funcție de activitatea efectiv desfășurată) care pot fi încadrate în grupa a II-a de muncă.
La litera f de la poziția nr. 178 din anexa nr. 2 la Ordinul nr. 50/1990 sunt prevăzuți "șefii de fermă care au lucrat în câmp, vii, legumicultură, livezi și pajiști";.
Din carnetul de muncă al reclamantului rezultă faptul că în perioadele 15.01.1974; 03.08.1976 - 16.08.1977; 01.10.1981 - 01.04.1982 acesta a avut funcția de tehnician agronom și inginer stagiar.
În aceste condiții, având în vedere funcția avută de către reclamant în perioadele sus-menționate, precum și dispozițiile Ordinului nr. 50/1990, anexa nr. 2 punctul nr. 178 litera f, așa cum a fost detaliat prin anexa la Scrisoarea MMPS nr. 382/MB/08.11.2000, reclamantul nu putea fi încadrat în grupa a II-a de muncă, funcția îndeplinită de acesta neregăsindu-se în temeiul legal invocat.
Examinând hotărârea apelată prin prisma motivelor invocate de contestator și a dispozițiilor legale incidente în materie, în conformitate cu prevederile art. 479 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, Curtea apreciază că apelul este fondat pentru următoarele considerente:
De menționat faptul că, potrivit art. 22 alin. 6 din noul Cod de procedură civilă, judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel.
Ca regulă, judecătorul este ținut de cadrul procesual trasat de către reclamant, sub aspectele obiectului cauzei și al părților, trebuind să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut și fără a depăși limitele învestirii sale.
Obiectul judecății îl constituie anularea deciziei nr. …/22.01.2014 și a Hotărârii nr. 8541/18.09.2014 și obligarea intimatei să valorifice perioadele 15.08.1973-15.01.1974, 03.08.1976-16.08.1977 și 01.10.1981-01.04.1982, ca fiind lucrate în grupa a II a de muncă.
Prin decizia nr. …/22.01.2014 emisă de intimata CJP B, contestatorului i s-a stabilit o pensie anticipată parțială în sumă de 1209 lei, începând cu data de 23.12.2013, în conformitate cu dispozițiile art. 263/2010.
Potrivit deciziei contestate, perioadele 15.08.1973-15.01.1974,03.08.1976-16.08 1977 și 01.10.1981-01.04.1982 nu au fost valorificate în grupa a II-a de muncă întrucât funcția îndeplinită nu se regăsește în actul normativ menționat.
După cum se observă, instanța de fond avea obligația de a verifica legalitatea emiterii deciziei emisă de intimată prin prisma nevalorificării în grupa a II-a de muncă a perioadelor menționate în conținutul acesteia și nu în cadrul unei eventuale contestații formulate împotriva deciziei de stabilire a pensiei pentru limită de vârstă.
Litigiul a fost generat de refuzul casei de pensii de a valorifica la stabilirea pensiei stagiul de cotizare realizat de contestatorul-apelant în grupa a II-a de muncă în perioadele menționate, conform adeverinței nr. …/14.09.2012, eliberată de S.C. A. A. SA.
Potrivit art. 158 alin. 2 din Legea nr. 263/2010, adeverințele care atestă încadrarea persoanelor în fostele grupe I și/sau a II-a de muncă sunt valorificate, numai în situația în care au fost emise conform legii, pe baza documentelor verificabile întocmite anterior datei de 1 aprilie 2001.
În baza acestei dispoziții legale, CJP are dreptul și obligația să verifice dacă există documente din care să rezulte că activitatea salariatului a fost încadrată în grupa de muncă menționată în adeverință.
Chiar dacă angajatorul poartă întreaga răspundere pentru valabilitatea și corectitudinea datelor înscrise în adeverință, în aplicarea art. 158 din Legea nr. 263/2010, casa de pensii este abilitată să analizeze conținutul adeverinței, prin raportare la alte înscrisuri doveditoare.
Instanța trebuie să analizeze probele administrate pentru a putea stabili dacă perioada 15.08.1973 - 01.04.1982, constituie stagiu realizat în grupa a II-a de muncă și dacă încadrarea în grupa de muncă s-a realizat de către angajator conform procedurii prevăzută de Ordinul nr. 50/1990.
Conform mențiunilor din adeverința nr. …/14.09.2012, eliberată de SC A. A. SRL în calitate de deținător de arhivă a fostei S.C. S. SA, apelantul-contestator a lucrat în funcția de tehnician agronom și șef de fermă în perioadele 15.08.1973-15.01.1974, 03.08.1976-16.08.1977 și 01.10.1981-01.04.1982, perioade care s-au încadrat în grupa a II-a de muncă în procent de 90%, conform Ordinului nr. 50/1990, scrisoarea nr. 382/MB/08.11.2000/05.07.1991 a MMPS și Hotărârii Consiliului de administrație din 06.11.1998.
Referitor la încadrarea în grupe de muncă, Curtea reține că potrivit art. 3 din Ordinul nr. 50/1990, beneficiază de încadrarea în grupele I și a II-a de muncă, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de munca și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2.
Beneficiază, de asemenea, de aceleași drepturi și personalul muncitor din construcții-montaj sau din alte activități, care realizează lucrări de extinderi, modernizări sau reparații ale capacităților de producție și care își desfășoară activitatea în aceleași condiții cu personalul beneficiarului încadrat în grupele I și a II-a de muncă.
Prin HG nr. 1223/1990 privind încadrarea în grupa a II-a de muncă, în vederea pensionarii, a unor locuri de muncă sau activități din construcții-montaj s-a decis că personalul care este în activitate și care a lucrat la locurile de muncă sau activitățile cu condiții de muncă nocive, grele sau periculoase de pe șantierele de construcții-montaj, grupurile de șantiere și întreprinderile - șantier, inclusiv unitățile de deservire ale acestora: bazele de producție, depozitele, laboratoarele, unitățile de mecanizare se încadrează în grupa a II-a de muncă în vederea pensionării, pentru întreaga perioadă efectiv lucrată după 18 martie 1969.
În situația în care angajatorul a realizat încadrarea în grupa de muncă, chiar dacă este eronată, dar a respectat procedura de încadrare și toate etapele prevăzute de art. 2, 3, 6, din Ordinul nr. 50/1991, art. 1 din HG nr. 1223/1990, Curtea constată că nu i se poate limita dreptul fostului asigurat de a beneficia de avantajele pe care i le conferă această încadrare. Un argument în sprijinul acestei concluzii este acela că, potrivit Ordinului nr. 50/1990, întreaga procedură privind încadrarea în grupe de muncă este supravegheată, îndrumată și controlată de Ministerul Muncii, autoritate centrală cu atribuții în ceea ce privește sistemul de asigurări sociale, care ar fi putut sesiza chiar la acel moment nelegala încadrare în grupe de muncă a angajaților unei societăți.
Dacă se dovedește că, în aplicarea Ordinului nr. 50/1990 și HG nr. 1223/1990, sindicatele și conducerea au fost de acord cu încadrarea activității unui salariat în grupa a II-a de muncă, adoptând o hotărâre în acest sens, casa de pensii nu poate interveni, întrucât s-ar ajunge la o aplicare excesivă a art. 158 din Legea nr. 263/2010.
În adeverința nr. …/14.09.2012, eliberată de S.C. A. A. se menționează că apelantul A.M. a avut funcția de tehnician agronom și șef de fermă, în perioadele în discuție, și a fost încadrat în grupa a II-a de muncă conform nominalizării efectuate prin Hotărârea Consiliului de Administrație din 06.11.1998.
Curtea constată că adeverința eliberată de angajator are la bază documente verificabile.
Nominalizarea personalului a cărui activitate se încadrează în grupe de muncă a fost realizată la nivelul unității prin Hotărârea Consiliului de Administrație din 06.11.1998 fiind enumerată funcția de șef de fermă și de tehnician agronom. Nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și a II-a de muncă este atributul conducerii unităților împreună cu sindicatele libere din unități, conform art. 6 din Ordinul nr. 50/1991, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare, etc.), casa de pensii neputând face aprecieri cu privire la condițiile de lucru ale contestatorului, prin prisma funcției pe care salariatul a îndeplinit-o.
Atât timp cât adeverința prezentată de contestator dovedește că acesta a lucrat în grupa a II-a de muncă în perioadele din litigiu, natura unității în care a lucrat, precum și faptul că s-au calculat contribuțiile la asigurările sociale de stat, iar la emiterea deciziei contestate nu s-a luat în calculul stagiul total de cotizare și cel realizat în grupa menționată, instanța apreciază că se impune anularea parțială a deciziei și a hotărârii și obligarea intimatei să valorifice perioadelor indicate de contestator ca fiind lucrate în grupa a II-a de muncă.
În consecință, în baza dispozițiilor art. 480 alin. 1și 2 din Noul Cod de procedură civilă va fi admis apelul declarat de contestator, va fi schimbată în tot sentința civilă nr. 940/2014 a Tribunalului Brăila și, în rejudecare, va fi admisă contestația, vor fi anulate parțial decizia nr. 1-…/22.01.2014 emisă de intimata CJP B și Hotărârea nr. …/08.09.2014 a Comisiei de Contestații din cadrul CNPP B și va fi obligată intimata CJP B la valorificarea perioadelor 15.08.1973 - 15.01.1974, 03.08.1978 - 16.08.1977 și 01.10.1981 - 01.04.1982 considerate ca fiind lucrate în grupa a II-a de muncă.
În conformitate cu prevederile art. 453 alin. 1 din noul Cod de procedură civilă va fi obligată intimata să plătească apelantului suma de 500 lei reprezentând onorariu avocat în apel
| ← Posibilitatea disjungerii cererii reconvenţionale formulate | Imposibilitatea dovedită de a procura înscrisuri, prevăzută... → |
|---|
