Dreptul familiei. Minori. Jurisprudență Minori
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BUCUREŞTI Decizie nr. 634 din data de 08.04.2013
Cheltuielile legate de întreținerea persoanelor cu handicap care beneficiază de servicii de îngrijire și găzduire în sistem internat sunt în sarcina comunității locale, mai precis autorităților administrației publice locale unde își are domiciliul sau reședința persoana cu handicap.
Domeniu - dreptul familiei. Minori
(CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE - DOSAR NR.42377/3/2012 - DECIZIA CIVILĂ NR.634/08.04.2013)
Prin sentința civilă nr.2344/20.12.2012, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a respins ca nefondată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul C.J.C. - Comisia pentru Protecția Copilului C., în contradictoriu cu pârâtul C.L.S. 2 - Comisia pentru Protecția Copilului Sector 2 București.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că potrivit dispozițiilor art.5 din Legea nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, răspunderea pentru creșterea și asigurarea dezvoltării copilului revine în primul rând părinților, iar, în subsidiar, responsabilitatea revine colectivității locale din care fac parte copilul și familia sa. Potrivit dispozițiilor art.46 din același act normativ, copilul cu handicap are dreptul la educație, recuperare, compensare, reabilitare și integrare, adaptate posibilităților proprii, în vederea dezvoltării personalității sale. Autoritățile administrației publice locale sunt obligate să asigure resursele necesare dezvoltării serviciilor destinate satisfacerii nevoilor copiilor cu handicap și ale familiilor acestora, în condiții care să le garanteze demnitate, să le favorizeze autonomia și să le faciliteze participarea activă la viața comunității.
Prin implementarea dispozițiilor legale din Legea nr.448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată și H.G. nr.1251/2005, se vizează finanțarea cheltuielilor aferente procesului de învățământ și nu pe cele ocazionate de întreținerea persoanelor cu handicap care beneficiază de servicii de îngrijire și găzduire în sistem de internat.
Or, în cauză s-a constatat că, deși persoana este beneficiară a formei de învățământ special, astfel promovată de dispozițiile Legii nr.448/2006, unitatea de învățământ unde aceasta a fost înmatriculată, în sistem de internat, datorează întreținere numai în ceea ce privește costurile rechizitelor școlare și alocația zilnică de hrană pentru întreaga perioadă a programului școlar, astfel cum se prevede prin dispozițiile H.G. nr. 1251/2005, cheltuielile ocazionate de întreținerea copilului cu cerințe speciale de îngrijire și educare fiind în sarcina unității administrativ teritoriale de la domiciliul persoanei protejate.
Astfel, unitatea administrativ-teritorială, în speță, este C.J.C., cu atât mai mult cu cât măsura școlarizării este luată pe perioada de 1 an școlar.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurentul C.J.C. - Comisia pentru Protecția Copilului, criticând-o pe motive de nelegalitate, respectiv hotărârea Consiliului Local al Sectorului 2 București nu poate constitui o obligație pentru alte unități administrativ-teritoriale, deoarece finanțarea învățământului special este reglementată de HG nr.1251/2005 și Legea nr.448/2006. Conform acestor acte normative, finanțarea atât a cheltuielilor aferente procesului de învățământ cât și a celor de întreținere a copiilor cu cerințe speciale se face din bugetele județelor unde funcționează unitatea de învățământ special.
Prin întâmpinarea depusă la 05.04.2013, intimata Comisia pentru Protecția Copilului a solicitat respingerea recursului ca nefondat, deoarece centrele de îngrijire și găzduire nu fac parte din rețeaua Ministerului Educației și Cercetării, fiind centre care asigură servicii sociale de îngrijire și găzduire și există practică judiciară consolidată a secțiilor de contencios administrativ și fiscal care sunt în sensul celor susținute prin întâmpinare.
Verificând legalitatea deciziei recurate, în raport de criticile formulate, Curtea a constatat că recursul este nefondat și în baza art.312 alin.1 Cod de procedură civilă l-a respins pentru următoarele considerente:
Curtea a constatat că tribunalul a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 5 alin. 3 din Legea nr. 272/2004, care reglementează răspunderea pentru creșterea și asigurarea dezvoltării copilului, ce revine în primul rând părinților, iar, în subsidiar, colectivității locale din care fac parte copilul și familia sa. În situația în care părinții nu-și pot îndeplini obligațiile părintești cu privire la asigurarea condițiilor materiale și locative minime necesare pentru creșterea și îngrijirea copiilor, principiul interesului superior al copilului obligă preluarea acestor obligații de către stat prin organele sale de specialitate. Aceste dispoziții au fost coroborate corect cu prevederile art.7 din Legea nr. 448 din 6 decembrie 2006, republicată, privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, care în alin.1 arată că promovarea și respectarea drepturilor persoanelor cu handicap revin, în principal, autorităților administrației publice locale unde își are domiciliul sau reședința persoana cu handicap și, în subsidiar, respectiv complementar, autorităților administrației publice centrale, societății civile și familiei sau reprezentantului legal al persoanei cu handicap. Totodată, alin.2 prevede că, în baza principiului egalizării șanselor, autoritățile publice competente au obligația să asigure resursele financiare necesare și să ia măsuri specifice pentru ca persoanele cu handicap să aibă acces nemijlocit și neîngrădit la servicii. Rezultă că obligația finanțării cheltuielilor legate de întreținere (cazare, masă) revine comunității locale, respectiv, în principal, autorităților administrației publice locale unde își are domiciliul sau reședința persoana cu handicap.
Trebuie făcută o distincție clară între cheltuielile legate de finanțarea învățământului special și special integrat care se face din bugetele județelor, respectiv bugetele locale ale sectoarelor municipiului București, unde funcționează unitatea de învățământ special, indiferent de domiciliul copiilor/elevilor/tinerilor cu cerințe educative speciale, așa cum rezultă din art.17 din Legea nr.448/2006 și cheltuielile legate de întreținere (cazare, masă) care revin comunității locale, respectiv, în principal, autorităților administrației publice locale unde își are domiciliul sau reședința persoana cu handicap, art.7 din Legea nr.448/2006.
Rezultă că dispozițiile Legii nr. 448/2006, privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, invocate de recurentă prin motivele de recurs, reglementează diferit finanțarea cheltuielilor aferente procesului de învățământ și cheltuielile ocazionate de întreținerea persoanelor cu handicap care beneficiază de servicii de întreținere și găzduire în sistem de internat. Unitatea de învățământ unde persoana beneficiară a formei de învățământ special a fost înmatriculată în sistem de internat datorează întreținere numai în ce privește costurile rechizitele școlare și alocația zilnică de hrană pentru perioada programului școlar, astfel cum este prevăzut în H.G. nr. 1251/2005. În sarcina recurentei revin cheltuielile ocazionate de întreținerea copilului cu nevoi speciale.
Cum prin Hotărârea nr. 109/04.10.2012, Comisia pentru Protecția Copilului Sector 2 București a avizat includerea în regim de internat pe perioada anului școlar 2013-2013, la Centrul de Îngrijire și Găzduire "Colț Alb"; din subordinea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 2 București, pentru copilul I.F.N., domiciliată în Municipiul C., la solicitarea Comisiei pentru Protecția Copilului C., dispunând totodată ca toate cheltuielile pentru întreținerea acestora în centru să fie suportate de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Călărași din subordinea C.J.C., Curtea a constatat că tribunalul a interpretat corect dispozițiile legale mai sus menționate. De altfel, prin Hotărârea nr.109/2012 a Consiliului Local Sector 2 - Comisia pentru Protecția Copilului, aflată la fila 8 din dosarul de fond, la momentul admiterii cererii D.G.A.S.P.C. Călărași s-a precizat că vor fi suportate de Consiliul Județean Călărași cheltuielile de întreținere pentru minoră, cheltuieli aprobate prin o hotărâre a Consiliului Local Sector 2, hotărâre emisă cu respectarea prevederilor Legii nr.326/2003, a Legii nr.448/2006 și a HG nr.1251/2005.
Trebuie subliniat faptul că hotărârea Comisiei pentru Protecția Copilului Sector 2 avizează includerea în regim de internat doar pe perioada anului școlar 2012 - 2013 în centrul de găzduire, minora fiind în îngrijirea părinților săi care nu sunt decăzuți din drepturile părintești în perioada ce excede școlarizării, Curtea constatând că hotărârea Comisiei pentru Protecția Copilului Sector 2 respectă prevederile art.36 alin.6 pct.2 din Legea nr.215/2001.
Constatând că tribunalul a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 272/2004, art. 7 și 17 din Legea nr. 448/2006 și art. 6 din H.G. nr.1251/2005, Curtea a respins recursul ca nefondat, apreciind că toate cheltuielile ocazionate de întreținerea copiilor cu cerințe educative speciale care beneficiază de servicii de îngrijire și găzduire sunt în sarcina autorității administrativ-teritoriale de la domiciliul persoanei protejate.
| ← Drept procesual civil . Jurisprudență Procedură civilă şi... | Drept procesual civil. Recurs. Inadmisibilitate..... → |
|---|
