Drept procesual civil . Jurisprudență Procedură civilă şi penală (căi de atac, competenţe etc.)
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BUCUREŞTI Decizie nr. 197 din data de 05.02.2013
Curtea constată că atunci când a calificat calea de atac declarată de părți împotriva hotărârii de primă instanță, Tribunalul Ialomița a aplicat în mod greșit dispozițiile art.2821 alin.1 C.proc.civ., raportându-se doar la o parte a obiectului litigiului, respectiv la acela dat de bunurile reținute ca făcând parte din categoria bunurilor comune. Aceasta a condus la consecința judecării în mod greșit a căii de atac într-o compunere de trei judecători, specifică recursului, iar nu în complet de doi judecători, proprie apelului și, în același timp, la suprimarea nelegală a unei căi de atac care, potrivit legii, se afla la dispoziția părților.
Domeniu - drept procesual civil
(CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE - DOSAR NR.6970/312/2009 - DECIZIA CIVILĂ NR.197/05.02.2013)
Prin sentința civilă nr.1156 din 19.04.2012 pronunțată de Judecătoria Slobozia s-a respins ca neîntemeiată cererea reclamantului P.V. de a se constata că apartamentul situat în municipiul S., Bd.U., bl.U12, sc.B, et.8, ap.80, județ I. a fost bun propriu, cerere formulată în contradictoriu cu pârâții N. (fostă P.) D., V.C.M., V.S.V., Ș.M. și Ș.I..
S-a admis, în parte, acțiunea formulată de pârâta N. (fostă P.) D., în contradictoriu cu reclamantul P.V..
S-au respins ca neîntemeiate solicitările pârâtei N. (fostă P.) D. de includere la masa partajabilă a sumelor de: 20.000 lei (reprezentând prețul încasat pentru înstrăinarea nudei proprietăți asupra imobilului apartament situat în municipiul S., Bd.U., bl.U12, sc.B, et.8, ap.80, județ I.), 81.726,75 lei (reprezentând preț al vânzării terenului bun comun în suprafața de 500 mp teren situat în intravilanul municipiului S.) și 30.000 lei (reprezentând depozite bancare ale reclamantului).
S-a constatat că reclamantul P.V. și pârâta N. (fostă P.) D. sunt coproprietari asupra terenului în suprafață de 700 mp situat în comuna M.K., str.D.J. nr.3, județ I. (tarlaua 41, parcela 3407), identificat prin număr cadastral, 650/2 înscris în cartea funciară nr.20457 (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr.204), având ca vecini: la N - N.A. pe 36,08 ml; la S - S.I. pe 39,67 ml; la E - str.Drumul județean - Dj 2367 pe 14,28 ml; la V - N.A. pr 25,27 ml, și asupra imobilului casă de locuit - parter cu garaj auto construit conform autorizației de construire nr.4/18.03.2005 emisă de Primăria Comunei M.K. pe acest teren, în cote de câte 50% fiecare.
S-a omologat raportul de expertiză imobiliară întocmit de expertul tehnic judiciar E.S.G..
S-a atribuit în deplină proprietate și posesie pârâtei N. (fostă P.) D. imobilul teren în suprafață de 700 mp situat în comuna M.K., str.D.J. nr.3, județ I. împreună cu imobilul casă de locuit - parter cu garaj auto construit conform autorizației de construire nr.4/18.03.2005 emisă de Primăria Comunei M.K. pe acest teren și a fost obligată pârâta N. (fostă P.) D. la plata către reclamantul P.V. a sumei de 48.563 lei cu titlu de sultă în termen de 3 luni de la comunicarea hotărârii.
S-a luat act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată, s-a făcut aplicarea art.54 alin.2 din Legea nr.7/1996 și în temeiul art.18 din OUG nr.51/2008 a fost obligat reclamantul P.V. la plata către stat a sumei de 2.928 lei, reprezentând scutire de la plata taxei de timbru, prin încuviințarea ajutorului public judiciar, acordată pârâtei N. (fostă P.) D. potrivit încheierii din data de 22.09.2011.
S-a dispus restituirea sumei de 300 lei din suma de 600 lei achitată de reclamantul P.V. cu titlu de onorariu expertiză, conform chitanței seria TTE nr.8774491 din data de 10.01.2012 emisă de CEC Bank - Sucursala Slobozia.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că reclamantul și pârâta s-au căsătorit la data de 12.12.1997, iar prin sentința civilă nr.2240/01.06.2009 a Judecătoriei Slobozia, definitivă și irevocabilă, s-a dispus desfacerea căsătoriei părților, prin acord, pârâta revenind la numele avut anterior căsătoriei, acela de N..
Prin contractul de vânzare-cumpărare nr.2567/16.07.1998 autentificat la BNP S.M. (S.), soții P.V. și D. au cumpărat un apartament cu 2 camere situat în municipiul S., Bd.U., bl.U12, sc.B, et.8, ap.80, județ I., precum și 10 mp teren aferent, prețul vânzării fiind de 3.700 lei (37.000.000 lei ROL), sumă din care la data perfectării contractului s-a dat suma de 2.400 lei (24.000.000 lei ROL), iar restul de 1.300 lei (13.000.000 lei ROL), urmând a se remite vânzătorilor la data de 30.07.1998.
Față de actele dosarului, instanța a apreciat că nu numai reclamantul a avut contribuție la achiziționarea acestui bun comun ci și pârâta, având în vedere munca depusă de aceasta în gospodărie (reclamantul necontestând efectuarea de către pârâtă a treburilor casnice, în perioada apropiată dobândirii apartamentului), faptul că de la data încheierii căsătoriei trecuse aproximativ 7 luni, că și pârâta era deținătoare de bunuri proprii conform hotărârii de partaj cu fostul soț, iar, în baza unei prezumții simple, în favoarea pârâtei operează subzistența unei contribuții la acest bun comun. A apreciat instanța că, deși reclamantul împreună cu fosta soție au înstrăinat bunuri, iar sumele obținute cuvenite reclamantului se ridicau la o sumă apropiată de cea a cumpărării apartamentului nr.80 din municipiul S., Bd.U., bl.U12, aceasta nu echivalează cu faptul că întreaga sumă obținută de reclamant ar fi fost folosită la achitarea apartamentului.
Instanța de fond a mai reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare nr.1463/27.03.2008 autentificat la BNP S.D. (S.), soții P.V. și D. au vândut nuda proprietate asupra imobilului compus din două camere situat în municipiul S., Bd.U., bl.U12, sc.B, et.8, ap.80, județ I., către pârâții V.C.M., V.S.V., Ș.M. și Ș.I., pentru suma de 20.000 lei, cei doi soți, păstrându-și dreptul de uzufruct viager și prin contractul de vânzare-cumpărare nr.613/13.02.2008 autentificat la BNP P.M.au înstrăinat suprafața de 500 mp teren situat în intravilanul municipiul S. (bun comun al părților) pentru suma de 81.726,75 lei.
Chiar dacă vânzarea apartamentului și a terenului s-a efectuat de către pârâtă, prin mandatar P.V., în lipsa unor probe pertinente și concludente privind destinația sumelor încasate, în aplicabilitatea prezumției de comunitate a bunurilor dobândite în timpul căsătoriei, instanța a apreciat că părțile au folosit în comun sumele cuvenite din vânzare.
S-a mai reținut în considerentele sentinței că părțile au avut depozite constând în certificate de trezorerie, în perioada 1999 - 2005, însă, ultimele trei certificate de trezorerie (în valoare de câte 50.000.000 lei ROL) au fost răscumpărate la datele de 22.04.2005, 26.05.2005 și 08.06.2005, astfel că instanța a apreciat ca fiind neîntemeiată cererea pârâtei-reclamante de includere la masa partajabilă a sumei de 30.000 lei (reprezentând depozite bancare ale pârâtului).
Din probatoriul administrat s-a constatat că în timpul căsătoriei soții P.V. și D. au dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare nr.2716/04.11.2004 autentificat la BNP D.M.L. (Ț.) un teren în suprafață de 700 mp situat în comuna M.K., în tarlaua 41, parcela 3407 identificat prin număr cadastral, 650/2 (lot.2) înscris în cartea funciară nr.196/N având ca vecini: la N - lot nr.1, la S - S.I., la E - Drum județean, la V - lot. nr.1.
Pe timpul căsătoriei părților, pe acest teren a fost construit imobilul casă de locuit - parter cu garaj auto conform autorizației de construire nr.4/18.03.2005 emisă de Primăria Comunei M.K. și a fost reținută o contribuție egală având în vedere că atât reclamantul, cât și pârâta au avut anterior cumpărării terenului și construirii casei din localitatea M.K., bunuri imobile proprii pe care le-au folosit în interesul comun al căsniciei, că reclamantul a obținut în mod constant sume de bani necesare construirii casei din comuna M.K., ca și pârâta care a fost plecată în străinătate la muncă, de unde, în mod periodic, trimitea în țară bani.
Dat fiind că pârâta N.D. a dorit partajarea terenului în suprafață de 700 mp situat în comuna M.K. și a imobilului casă de locuit - dar nu au ajuns la o tranzacție, instanța, prin încheierea din data de 17.11.2011, în baza art.6736 Cod procedură civilă, a constatat că părțile sunt coproprietari asupra acestor bunuri imobile, fiecare cu o cotă de 50% și a dispus efectuarea în cauză a unei expertize tehnice pentru construcții, în vederea evaluării și lotizării imobilului pentru ieșirea din indiviziune.
Prin raportul de expertiză tehnică în construcții s-a stabilit că valoarea de piață a imobilului teren în suprafață de 700 mp situat în comuna M.K., str.D.J. nr.3, județ I. și casă de locuit - parter cu garaj auto construite conform autorizației de construire nr.4/18.03.2005 emisă de Primăria Comunei M.K. pe acest teren, este de 97.126 lei, cotele cuvenite părților fiind de câte 48.563 lei pentru fiecare - filele 340-349.
Părțile nu au avut obiecțiuni cu privire la expertiza efectuată și făcând aplicarea art. 6739 Cod procedură civilă, având în vedere că imobilul nu este partajabil în natură iar poziția părților concordă în ceea ce privește atribuirea imobilului (reclamantul fiind de acord ca imobilul în cauză să fie atribuit pârâtei, cu obligarea acesteia la plata sultei stabilite, iar pârâta solicitând atribuirea imobilului) instanța a omologat raportul de expertiză și a dispus ieșirea din indiviziune, atribuind în deplină proprietate și posesie pârâtei N. (fostă P.) D. imobilul teren în suprafață de 700 mp împreună cu imobilul casă de locuit - parter cu garaj auto construit pe acest teren, cu obligarea pârâtei N. (fostă P.) D. la plata către reclamantul P.V. a sumei de 48.563 lei cu titlu de sultă în termen de 3 luni de la comunicarea prezentei hotărâri.
Față de prevederile art. 274 Cod de procedură civilă și față de principiul disponibilității acțiunii civile, instanța a luat act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
În baza art.54 alin.2 din Legea nr.7/1996, republicată, a dispus comunicarea unei copii de pe hotărârea rămasă irevocabilă către Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară Ialomița și în temeiul art.18 din OUG nr.51/2008 l-a obligat pe reclamantul P.V. la plata către stat a sumei de 2.928 lei, reprezentând scutire de la plata taxei de timbru, prin încuviințarea ajutorului public judiciar, acordată pârâtei N. (fostă P.) D. potrivit încheierii din data de 22.09.2011 (reclamantul căzând în pretenții față de pârâtă raportat la cererea adresată de aceasta instanței - doar pârâta solicitând partajarea bunurilor comune și, în consecință, timbrând corespunzător sau uzând de dispozițiile OUG nr.51/2008)
Instanța a dispus restituirea sumei de 300 lei din suma de 600 lei achitată de reclamantul P.V. cu titlu de onorariu expertiză, conform chitanței seria TTE nr.8774491 din data de 10.01.2012 emisă de CEC Bank - Sucursala Slobozia (în condițiile în care și pârâta N.D. a achitat ½ din onorariu de expertiză - respectiv 300 lei - fila 363 din dosar, iar onorariul de expertiză a fost fixat de instanță la suma de 600 lei, prin încheierea din data de 17.11.2011, urmând a fi suportat în mod egal de părți).
Împotriva Încheierii interlocutorii și a sentinței a declarat recurs reclamantul P.V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul soluționării cererii sale de a se constata că apartamentul este bun propriu și că, în consecință, și dreptul de uzufruct este bun propriu, dar și în privința nereținerii unei cote superioare de contribuție pe care a avut-o la dobândirea bunurilor comune.
Și pârâta-reclamantă N.D. a formulat recurs (declarat inițial apel) împotriva aceleiași sentințe, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul neadmiterii solicitarea ei de a fi inclusă în masa de împărțit suma de 20.000 lei, reprezentând prețul încasat de către reclamant prin vânzarea nudei proprietăți a apartamentului nr.80 situat în S., Bd.U., către fiicele și respectiv ginerii lui, a sumei de 81.726,75 lei, reprezentând preț încasat de către reclamant din vânzarea suprafeței de 500 mp teren intravilan situat în Slobozia și a depozitelor bancare în sumă de 30.000 lei.
Ambele căi de atac au fost înregistrate pe rolul Tribunalului Ialomița, sub nr.6970/312/2009.
La termenul de judecată din 18.10.2012, tribunalul a pus în discuția părților calificarea căii de atac în cauză, în raport de valoarea obiectului litigiului și a apreciat că este recursul calea de atac în considerarea valorii masei partajabile ce a fost reținută prin încheierea de admitere în principiu și prin dispozitivul sentinței atacate, valoare ce nu depășește 100.000 lei.
Prin decizia civilă nr.1176 R/18.10.2012, Tribunalul Ialomița - Secția Civilă, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, a respins ca nefondate recursurile declarate de către recurentul - reclamant P.V. și de către recurenta - pârâtă N.D. împotriva sentinței civile nr.1156 din 19.04.2012 pronunțată de Judecătoria Slobozia.
Împotriva acestei decizii, ambele părți au declarat recurs în termen de 15 zile de la pronunțarea sa, recursuri ce au fost înregistrate pe rolul Curții de Apel București.
Prin ambele recursuri s-a solicitat casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Ialomița, în vederea soluționării apelului.
În esență, ambele recursuri au susținut aceeași critică de nelegalitate, respectiv, greșita calificare dată de către Tribunalul Ialomița căii de atac ce a fost declarată de ambele părți împotriva hotărârii de primă instanță, pe care a apreciat-o ca fiind recursul, iar nu apelul.
Astfel, făcând trimitere, recurenta la cererea sa de chemare în judecată, iar recurentul la obiectul litigiului astfel cum a fost el conturat prin cererile de chemare în judecată formulate de ambele părți, s-a susținut că valoarea obiectului litigiului depășește suma de 100.000 lei întrucât s-a solicitat partajarea următoarelor bunuri:
- o casă de locuit situată în comuna K. și terenul aferent în suprafață de 700 mp, imobil evaluat prin expertiza judiciară la suma de 97.126 lei.
- suma de 81.726,75 lei reprezentând prețul de vânzare al terenului de 500 m.p. situat în intravilanul municipiului S. (potrivit completării din 20.05.2010).
- suma de 20.000 lei reprezentând prețul încasat pentru înstrăinarea nudei proprietăți a apartamentului 80 din S., Bd.U., bl.U12, sc.B, et.8, județ Ialomița și a terenului aferent.
- suma de 30.000 lei reprezentând depozite de trezorerie.
În drept, părțile au invocat dispozițiile art. 304 pct.9 și 304 pct.1 și 5.
Analizând recursurile declarate prin raportare la actele dosarului și critica de nelegalitate formulată, Curtea apreciază că acestea sunt întemeiate.
În acest sens, Curtea observă că în cauză ambele părți sunt titulare ale unor cereri distincte: recurentul reclamant a solicitat instanțelor să constate că apartamentul 80 situat în S., Bd.U., bl.U12, sc.B, et.8, județ I., compus din 2 camere și dependințe, împreună cu 10 m.p. teren aferent acestuia, este bunul său propriu, în timp ce recurenta pârâtă, titulară a cererii conexe, succesiv completată, a solicitat instanțelor ieșirea din indiviziune în cote de ½ în privința următoarelor bunuri comune dobândite în timpul căsătoriei:
- apartamentul nr.80 din S., Bd.U., bl.U12, sc.B, et.8, județ I. și 10 m.p. teren aferent;
- casa de locuit din comuna M.K., județ I.;
- suma de 81.726,75 lei reprezentând prețul de vânzare al terenului de 500 m.p. situat în intravilanul municipiului Slobozia (potrivit completării din 20.05.2010);
- suma de 30.000 lei reprezentând depozite de trezorerie (potrivit completării din 13.01.2011);
- suma de 20.000 lei reprezentând prețul încasat pentru înstrăinarea nudei proprietăți a apartamentului 80 din S., Bd.U., bl.U12, sc.B, et.8, județ I. și a terenului aferent (potrivit completării din 7.04.2011).
Curtea mai reține că expertiza administrată în cauză a evaluat imobilul bun comun, compus din 700 m.p. teren și casă de locuit cu garaj auto, situat în comuna M.K., la valoarea de 97.126 lei.
Întrucât ceea ce interesează în aplicarea criteriului valorii obiectului litigiului, în funcție de care se determină atât competența materială între instanțe, cât și căile de atac potrivit dispozițiilor art.2821 alin.1 Cod de procedură civilă, este valoarea obiectului litigiului de la data sesizării instanței, dar și valoarea nou rezultată în urma modificărilor aduse cererii de chemare în judecată în condițiile art.132 Cod de procedură civilă, Curtea apreciază că în mod greșit și cu încălcarea legii tribunalul a apreciat că litigiul de față este unul supus judecății în două grade de jurisdicție (fond și recurs), fiind sustras apelului, raportându-se doar la valoarea masei partajabile astfel cum a fost ea stabilită prin încheierea de admitere în principiu și hotărârea de primă instanță.
Este adevărat că valoarea acestei mase este situată sub pragul valoric de 100.000 lei, utilizat în cuprinsul dispozițiilor art.2821 alin.1 Cod de procedură civilă, însă ceea ce este greșit este raportarea pe care tribunalul a făcut-o, fără nici o justificare legală, la masa bunurilor stabilite ca fiind comune prin actele de procedură ale primei instanțe, cu ignorarea și nesocotirea celorlalte bunuri și drepturi, deopotrivă litigioase între părți și în privința cărora prima instanță a apreciat că nu fac parte din masa bunurilor comune.
Întrucât și aceste drepturi/bunuri au o valoare patrimonială, fiind deduse judecății prin cererea a cărei titulară este recurenta - pârâtă, intrând pe această cale în obiectul litigiului și al disputei dintre părți, Curtea apreciază că nu există nici o justificare ca, în determinarea "obiectului litigiului"; (și nu doar al masei bunurilor comune), despre care vorbește textul art.2821 alin.1 Cod de procedură civilă, Tribunalul Ialomița să nu aibă în vedere, alături de bunurile stabilite prin hotărârea de primă instanță ca făcând parte din masa partajabilă, și pe acelea ce nu au fost incluse în această categorie, respectiv bunurile solicitate a fi incluse în această masă prin cererile completatoare ale pârâtei reclamante: suma de 20.000 lei reprezentând prețul înstrăinării nudei proprietăți a apartamentului 80 din S., Bd.U., bl.U12, sc.B, et.8, județ I. și a terenului aferent, suma de 81.726,75 lei reprezentând prețul de vânzare al terenului de 500 m.p. situat în intravilanul mun.S. și suma de 30.000 lei reprezentând depozite de trezorerie.
Aceasta cu atât mai mult cu cât, aceleași drepturi/bunuri au făcut obiectul contestărilor în calea de atac promovată de pârâta reclamantă împotriva hotărârii de primă instanță, alături de drepturile/interesele părților asupra bunurilor stabilite ca intrând în masa partajabilă, în privința cărora disputa s-a conturat pe aspectul cotelor de contribuție reținute fiecăreia dintre părți.
Cum dispozițiile art.2821 alin.1 Cod de procedură civilă sustrag apelului și litigiile al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei și cum, pentru motivele arătate, și bunurile ce nu au fost incluse în masa partajabilă, fac parte, alături de cele incluse în această masă, din obiectul litigiului pendinte, Curtea apreciază că prin raportare la valoarea integrală a acestuia, care depășește cu mult pragul de 100.000 lei, în cauză nu erau incidente dispozițiile acestui text legal, pricina fiind susceptibilă de a fi judecată în trei grade de jurisdicție, respectiv fond, apel, recurs.
În consecință, Curtea constată că atunci când a calificat calea de atac declarată de părți împotriva hotărârii de primă instanță, Tribunalul Ialomița a aplicat în mod greșit dispozițiile art.2821 alin.1 Cod de procedură civilă, raportându-se doar la o parte a obiectului litigiului, respectiv la acela dat de bunurile reținute ca făcând parte din categoria bunurilor comune. Aceasta a condus la consecința judecării în mod greșit a căii de atac într-o compunere de trei judecători, specifică recursului, iar nu în complet de doi judecători, proprie apelului și, în același timp, la suprimarea nelegală a unei căi de atac care, potrivit legii, se afla la dispoziția părților.
Acestea fiind stabilite, Curtea apreciază ca fiind incidente dispozițiile art.304 pct.1 și 9 Cod de procedură civilă, motiv pentru care, în aplicarea dispozițiilor art.312 alin.3 teza a II-a, Curtea va admite recursul declarat, va casa decizia atacată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, în apel.
| ← Nesoluţionarea laturii civile. Consecinţa – trimiterea... | Dreptul familiei. Minori. Jurisprudență Minori → |
|---|
