Efectele desfacerii căsătoriei cu privire la numele dobândit prin căsătorie. Condiţii pentru păstrarea numelui dobândit la încheierea căsătoriei. Conţinutul sintagmei „motive temeinice”
| Comentarii |
|
Simplul fapt că un soţ a purtat mai mulţi ani numele de familie al celuilalt soţ şi că toate actele care îl priveau conţin acest nume nu constituie motive temeinice, justificate de interesul său pentru păstrarea numelui de familie în caz de divorţ, deoarece în acest caz s-ar depăşi intenţia legiuitorului.
Secţia I civilă, Decizia nr. 117 din 29 ianuarie 2013
Prin sentința civilă nr. 4601/15.05.2012 pronunțată în dosarul nr. 2635/55/2012, Judecătoria Arad a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul I.L.V., în contradictoriu cu pârâta I.D.C. și a admis în parte acțiunea reconvențională formulată de pârâta I.D.C. în contradictoriu cu reclamantul I.L.V. pentru desfacerea căsătoriei, s-a desfăcut căsătoria încheiată în data de 4.09.1993 în fața delegatului de stare civilă al Primăriei municipiului Arad și trecută în Registrul Stării civile sub nr. 915 din aceeași dată, din vina ambilor soți; a dispus ca pârâta să păstreze numele dobândit prin încheierea căsătoriei, acela de „I.”; fără a se acorda cheltuieli de judecată.
Instanța de fond a apreciat că păstrarea numelui din căsătorie de către pârâtă nu i-ar aduce reclamantului niciun fel de atingeri sau prejudicii, în timp ce pârâta, prin reluarea numelui purtat anterior încheierii căsătoriei, ar fi prejudiciată moral și material, având în vedere că trebuie să își schimbe toate actele necesare șederii în străinătate, cât și cele necesare locului de muncă, fapt ce necesită cheltuieli materiale și absențe de la locul de muncă.
Pe de altă parte, prin ocuparea unui loc de muncă în cadrul unui spital din altă țară, s-a constatat că pârâta este o persoană serioasă și responsabilă, astfel că, pentru toate aceste motive, prima instanță, în baza art. 373 alin. (1) NCC, a dispus ca pârâta să păstreze numele dobândit prin încheierea căsătoriei, acela de „I”.
împotriva acestei sentințe, a declarat apel reclamantul I.L.V., solicitând modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul de a se dispune ca pârâta să revină la numele purtat anterior căsătoriei, acela de „Ș.”, cu cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 368/A/11.10.2012 pronunțată în dosarul cu același număr, Tribunalul Arad a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul I.L.V. împotriva sentinței primei instanțe, fără a acorda cheltuieli de judecată.
Tribunalul a apreciat că, sub aspect material, este evident interesul pârâtei de a evita cheltuielile bănești și alocarea de timp presupuse de schimbarea actelor atributive de statut personal, care implică deplasarea în fața autorităților române și franceze.
Sub aspect moral, tribunalul a reținut, în primul rând, inconvenientul prezentării hotărârii judecătorești de divorț de fiecare dată când se pune problema identificării pârâtei în raporturile juridice, pentru ipoteza în care nu s-ar impune modificarea decât în privința unora din actele în care aceasta figurează cu numele din căsătorie.
Sub același aspect, instanța de apel a apreciat că nu se poate face abstracție de faptul că pârâta poartă numele dobândit prin căsătorie de 19 ani, nici de faptul că aceasta își desfășoară activitatea profesională într-un mediu medical din Franța în care este cunoscută sub acest nume, iar reluarea numelui anterior i-ar cauza noi inconveniente legate de integrarea profesională într-o țară străină.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul prevăzut de lege, reclamantul I.L.V., solicitând admiterea recursului, în sensul admiterii apelului, modificării în parte a hotărârii atacate, respectiv a dispune ca pârâta să revină la numele purtat anterior căsătoriei, acela de „Ș.”, cu cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 117 din 29.01.2013, Curtea de Apel Timișoara a constatat că prezentul recurs este întemeiat și, în baza art. 312 alin. (1)-(3) C.proc.civ. coroborat cu pct. 9 al art. 304 C.proc.civ., l-a admis, a modificat decizia recurată, în sensul că a admis apelul reclamantului, cu consecința schimbării în parte a sentinței primei instanțe, dispunând ca pârâta să revină la numele purtat anterior căsătoriei, acela de „Ș.” și menținând în rest sentința atacată.
Pentru a decide astfel, Curtea a reținut că dispozițiile art. 383 alin. (2) NCC au fost interpretate și aplicate eronat în cauză, față de motivele invocate de pârâtă în susținerea cererii sale de a-și păstra numele dobândit la încheierea căsătoriei și după desfacerea acesteia, având în vedere și opoziția constantă și neechivocă a reclamantului cu privire la această cerere.
Astfel, legea vorbește de motive temeinice, justificate de interesul unuia dintre soți sau de interesul superior al copilului. Diferența față de art. 40 alin. (2) C.fam., ce reglementa materia până la intrarea în vigoare a noului Cod civil, rezidă în faptul că se menționează expres că aceste motive temeinice pot să privească fie interesul unuia dintre soți, fie al copilului.
în speță, nu se poate vorbi de interesul superior al copilului, câtă vreme nu există copii minori rezultați din căsătorie, iar faptul că pârâta lucrează ca medic în altă țară și schimbarea actelor ar presupune un timp și cheltuieli materiale, nu poate fi încadrat în conținutul sintagmei de „motive temeinice”, astfel cum acesta a fost stabilit în jurisprudență.
S-a statuat astfel constant în practica judiciară că simplul fapt că un soț a purtat mai mulți ani numele de familie al celuilalt soț și că toate actele care îl priveau conțineau acest nume nu constituie un astfel de motiv temeinic, deoarece în acest caz s-ar depăși intenția legiuitorului.
Practic, orice schimbare de nume presupune costuri materiale și demersuri la autoritățile competente, astfel că, dacă s-ar accepta motivele pârâtei, ar însemna a lăsa fără finalitate prevederile art. 383 NCC, lăsând exclusiv la aprecierea unuia dintre soți dacă vrea să păstreze numele dobândit prin căsătorie, fără ca partea adversă să se poată opune cu succes.
Faptul că pârâta locuiește și lucrează în altă țară nu este de natură să schimbe această concluzie, neexistând inconveniente reale și efective, altele decât cele pe care le implică pentru orice cetățean al statului respectiv, decurgând din revenirea la numele avut anterior căsătoriei.
Nu s-a probat nici existența unei activități profesionale, care să-i confere pârâtei o consacrare științifică de natură a o prejudicia pe aceasta în mod efectiv, astfel că în mod eronat a fost admisă cererea reconvențională sub acest aspect.
Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor legale invocate, recursul a fost admis.
(Judecător Claudia Rohnean)
| ← Legea nr. 10/2001. Posibilitatea creditorului obligaţiei de a... | Refuzul părintelui firesc de a consimţi la adopţia copilului.... → |
|---|
