Refuzul părintelui firesc de a consimţi la adopţia copilului. Condiţii de substituire a consimţământului
| Comentarii |
|
Instanţa poate să treacă peste refuzul părintelui firesc de a consimţi la adopţie dacă se dovedeşte prin orice mijloc de probă că refuzul este unul abuziv şi contrar interesului superior al copilului, potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 273/2004, privind procedura adopţiei. Simpla susţinere că refuzul de a consimţi la adopţie este abuziv nu este suficientă în lipsa unei dovezi certe a caracterului contrar al refuzului faţă de interesul copilului, instanţa neputând încuviinţa adopţia pentru neîndeplinirea condiţiei consimţământului părintelui firesc.
Secţia I civilă, Decizia nr. 764 din 20 februarie 2013
Prin cererea formulată de data de 25.06.2012, la Tribunalul Vâlcea, petentul C.I.D. a solicitat în contradictoriu cu intimații C.M., M.C., D.G.A.S.P.C. Vâlcea, încuviințarea adopției minorei M.M.C., născută la 12.10.2003, în Râmnicu Vâlcea, fiica lui M.C. și C.(M.)M.
S-a solicitat ca adoptata să poarte numele adoptatorului, respectiv C., și întocmirea unui nou act de naștere pentru adoptat în care la rubrica tatălui să fie trecut adoptatorul.
în motivarea cererii s-au susținut următoarele:
M.M.C. provine din relația de căsătorie a pârâtului M.C. cu pârâta C.M. (fostă M.), care s-au despărțit la scurt timp după nașterea minorei.
Prin sentința civilă nr. 4306/20.09.2005, pronunțată de Judecătoria Rm. Vâlcea, în dosarul nr. 1549/2005, instanța a dispus desfacerea căsătoriei încheiate la 28.09.2002 și a încredințat pârâtei C.M. spre creștere și educare pe minora M.C., cu obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere pentru minoră până la majorat.
Pârâtul nu a mai vizitat-o pe minoră, iar pensia de întreținere a plătit-o când și-a adus aminte sau când i-au adus aminte autoritățile ca urmare a plângerii penale formulate de pârâtă.
De circa 5 ani de zile reclamantul și pârâta C.M. - mama minorei - au o relație de prietenie transformată, recent, în relație de căsătorie. în tot acest timp reclamantul a participat împreună cu mama minorei la creșterea și educarea acesteia, minora fiind atașată sentimental de acesta.
Petentul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopției, modificată.
Prin sentința civilă nr. 66/MIF din 23.11.2012, Tribunalul Vâlcea a respins cererea, reținând următoarele:
în ședința publică din 14.09.2012 s-a luat interogatoriu pârâtului M.C., care a arătat că se opune categoric ca minora să fie adoptată.
Tatăl biologic al minorei s-a prezentat în proces la două dintre termenele de judecată și cu alte ocazii, menținându-și intransigent poziția în a refuza să consimtă la adopția minorei de actualul soț al mamei.
Consimțământul părintelui firesc la adopție este o condiție de fond esențială, imperativ prevăzută de lege.
Tribunalul a apreciat că în cauză nu poate deveni incident art. 8 din Legea nr. 273/2004, nefiind vorba de situațiile avute în vedere de textul de lege menționat.
Tatăl biologic al minorei susține că și-a vizitat rareori copilul, dar asta din motive determinate de familia mamei copilului care este reticentă în a-l primi pe pârât să ia legătura cu minora. împrejurările arătate de petent în susținerea acțiunii, anume că tatăl firesc al minorei manifestă dezinteres față de aceasta, nu contribuie la creșterea și întreținerea ei, nu o vizitează etc., afirmații care nu sunt susținute de dovezi certe și concludente, nu sunt de natură să determine înțelegerea refuzului pârâtului de a consimți la adopție ca pe un abuz în sensul legii. Instanța a apreciat ca prezumtivă neglijența tatălui față de minoră. Această neglijență nu este completată de o lipsă reală de afecțiune și de apartenență filială din partea tatălui față de copil. Nu s-au dovedit fapte sau acte săvârșite de tată care să ducă la ideea de înstrăinare față de copil. A considera, raportat la particularitățile cauzei de față, că refuzul tatălui la adopția fiicei sale constituie un abuz ar însemna să se dea ocazia unor conflicte între familia mamei și tatăl firesc al copilului, între aceștia și adoptator, între copil și tată.
Cu toate că minora a opinat în sensul că dorește să fie adoptată de către petent, actualul soț al mamei, cu ocazia ascultării copilului în camera de consiliu, s-au constatat indicii că această manifestare de voință poartă amprenta influenței exercitate de către mamă și soțul acesteia, a atitudinii conflictuale întreținute cu privire la tatăl firesc al copilului, a dorinței minorei de a fi în acord cu mama sa . S-a constatat că minora își impune artificial o distanțare de tatăl său.
Pârâtul și-a căutat copilul, însă în ultimii „câțiva ani” nu a mai făcut-o și din cauza împiedicării fostei soții de a-i înlesni contactul cu minora. Mama minorei neagă aceste susțineri ale tatălui copilului, la nivel declarativ însă.
Tribunalul a constatat, față de dispozițiile legale ale art. 8,art. 11 din Legea nr. 273/2004 și de conținutul întregului dosar, că pârâtul, tatăl firesc al copilului, nu și-a exprimat consimțământul pentru ca fiica sa să fie adoptată de către petent, refuzând ca această adopție să fie încuviințată, învederând că dorește să mențină legătura de rudenie cu minora și să inițieze si să păstreze legături personale cu aceasta.
Tribunalul a reținut că refuzul exprimat neechivoc de către pârât nu ar putea fi apreciat drept nejustificat sau abuziv, iar opinia minorei nu poate fi definitorie, fiind sub influența mamei, discernământul copilului la această vârstă nu pare suficient de matur cognitiv și emoțional.
Dreptul părintelui firesc de a menține legăturile personale cu fiica sa nu poate fi contestat și cu atât mai mult suprimat prin intermediul căii alese de reclamant, prezentul demers procesual având drept consecință nu numai înlăturarea acestui drept, ci chiar încetarea oricărei legături de rudenie între copil și tatăl biologic. Nu poate fi ignorat sau suprimat însuși dreptul copilului la propria identitate, drept a cărui componentă esențială o constituie numele și legătura de rudenie prin naștere față de părinții biologici.
împotriva acestei sentințe în termen legal a formulat recurs petentul C.I.D., susținând că este nelegală și netemeinică, având în vedere următoarele:
- hotărârea cuprinde motive străine de natura pricinii și se întemeiază pe simple prezumții ale instanței, contrare probelor administrate în dosar;
- hotărârea este dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 273/2004.
în susținerea acestor motive de recurs, încadrate în art. 304 pct. 9 C.proc.civ., recurentul arată că în mod greșit a fost respinsă cererea acestuia prin care a solicitat încuviințarea adopției minorei M.C., născută la 12.10.2003, reținându-se că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 8 din Legea nr. 273/2004, concluzia la care ajunge instanța bazându-se numai pe simple prezumții străine de probele administrate în cauză, din care rezultă refuzul nejustificat al pârâtului cu privire la adopția solicitată.
Se arată că nu s-a avut în vedere interesul superior al copilului, că acesta prezintă garanții morale și materiale pentru creșterea și dezvoltarea fizică, spirituală, morală și socială a minorei și atitudinea pârâtului care nu-și vizitează copilul, situație pentru care minora nu este legată nici măcar afectiv de acesta.
în continuare se invocă faptul că, conduita intimatului-pârât reprezintă un refuz abuziv de a consimți la adopție, așa cum este el prevăzut la art. 8 din Legea nr. 273/2004.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței și pe fond admiterea cererii de încuviințare a adopției minorei M.C.
Prin decizia nr. 764/20.02.2013, Curtea de Apel Pitești a respins recursul formulat de petentul C.I.D. împotriva sentinței civile nr. 66/MIF din 23.11.2012, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr. 5109/90/2012, intimați fiind C.M., M.C. și D.G.A.S.P.C. Vâlcea.
Instanța de fond a făcut o apreciere corectă a probatoriului administrat în cauză și în mod legal a statuat că nu se impune admiterea cererii de adopție formulată de către reclamant, întrucât nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de Legea nr. 273/2004, respectiv lipsește consimțământul tatălui, condiție esențială prevăzută de lege.
Susținerile recurentului în sensul că refuzul tatălui firesc de a-și da consimțământul cu privire la adopția fiicei sale este abuziv, situație în care sunt incidente dispozițiile art. 8 din Legea nr. 273/2004, sunt nejustificate în raport de actele dosarului, nefiind susținute de dovezi certe și concludente.
Sub acest aspect instanța bine a reținut că refuzul pârâtului de a consimți la adopție nu constituie un abuz în sensul dispozițiilor legale mai sus amintite.
întrucât din materialul probator de la dosar rezultă că lipsește consimțământul tatălui natural, condiție prevăzută de art. 9 din Legea nr. 273/2004, și nici nu s-a constatat ca fiind cumulativ îndeplinite condițiile prevăzute de art. 8 din lege, soluția dată de instanța de fond este legală și temeinică, neimpunându-se modificarea acesteia.
în raport de considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C.proc.civ., Curtea a respins, ca nefondat, recursul formulat în cauză.
(Judecător Ion Rebeca)
| ← Efectele desfacerii căsătoriei cu privire la numele dobândit... | Recurs formulat de o Casă judeţeană de pensii într-un... → |
|---|
