Eroare obstacol. Lipsă consimţământ.. Jurisprudență Contracte
| Comentarii |
|
Tribunalul BACĂU Decizie nr. 227 din data de 28.02.2013
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău sub nr. 9025/180/2008 la data de 11.06.2008, reclamanții S.C., S.M. și D.V. au chemat în judecată pe pârâții O.L., O.R., C.N.C., C.R., C.M.T., G.D. pentru ca instanța, prin hotărârea pe care o va pronunța, să constate nulitatea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâți, autentificat sub nr.1458/10.07.2002, având ca obiect suprafața de 897 mp teren.
La termenul din 09.03.2010(f.132 dosar fond) la cererea formulată de reclamanți prin apărător, s-a dispus introducerea în cauză a numitului G.L., în calitate de pârât, având în vedere că numitul G.D. a decedat.
Prin cererea depusă la dosar de pârâtul G.L.(f.142 dosar fond) acesta a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, motivat de faptul că între acesta și reclamant nu există raporturi juridice.
Pârâții O.L. și O.R. au formulat întâmpinare(f.213 dosar fond) prin care au invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, arătând că cererea promovată de reclamanți este de constatare a nulității absolute, dar se invocă motive de nulitate relativă.
La data de 24.05.2011 reclamanții au formulat precizări prin care au arătat că invocă nulitatea contractului de vânzare-cumpărare pentru cauză ilicită, și lipsa cauzei, în sensul că scopul mediat al vânzării este ilicit deoarece părțile cocontractante aveau cunoștință despre promisiunea de vânzare-cumpărare, mai ales cumpărătorul care avea cunoștință despre faptul că terenul este în posesia reclamanților, și nu a putut fi predat-primit. Mai arată reclamanții că o altă cauză de nulitate o constituie lipsa consimțământului, în sensul că vânzătorul și-a exprimat consimțământul prin procură și declarație autentică din 15.02.2006. Titlul de proprietate 215216 a fost emis la 11.07.1996, în acesta nefiind incluse suprafețe de teren în litigiu. Titlul a fost rectificat de la 9,5192 la 9,400 ha, astfel că deși declarația din 15.02.2006 este ulterioară vânzării din 2002, aceasta este de natură să clarifice voința vânzătorului. Lipsa consimțământului a intervenit în forma erorii obstacol în ceea ce privește terenul în litigiu.
La termenul din 21.06.2011 instanța a respins excepția prescripției dreptului la acțiune .
Prin sentința civilă nr.909 din 31.01.2012 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr.9025/180/2008* a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului G.L., a fost respinsă cererea și a fost respinsă cererea reclamanților de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată. Au fost obligați reclamanții la plata sumei de 950 lei în favoarea pârâților O.L. și O.R. cu titlu de cheltuieli de judecată și la plata sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea pârâtului G.L..
Pentru a pronunța sentința civilă de mai sus instanța de fond a reținut următoarele:
Analizând cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului G.L., instanța de fond a constatat următoarele:
"Prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1458/10.07.2002 la BNP Z.C.C., încheiat între numiții C.N.C., C.R. C., C.M.T., și G.D. în calitate de vânzători și pârâtul O.L., căsătorit cu pârâta O.R. în calitate de cumpărători.
Au calitate procesuală în astfel de cauze, părțile cocontractante, precum și succesorii lor în drepturi, și orice persoană care are un interes în a invoca nulitatea absolută a actului juridic încheiat între părți.
Pârâtul G.L. este succesor cu titlu universal al numitului G.D., una din părțile contractului de vânzare-cumpărare, astfel că are calitate procesuală pasivă, fiind fără relevanță în acest caz faptul că nu a participat la încheierea actului juridic, atât timp are calitate de succesor al defunctului G.D.
Pentru aceste motive, instanța va respinge excepția ca neîntemeiată.";
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut următoarele:
"Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1458/10.07.2002 la BNP Z.C.C., încheiat între numiții C.N.C., C.R. C., C.M.T., și G.D. prin mandatar A.C., în calitate de vânzători și pârâtul O.L., căsătorit cu O.R., în calitate de cumpărători, s-a transmis dreptul de proprietate asupra suprafeței de 77958 mp teren situat în sat B., T 78, și suprafața de 13508 mp teren situat în sat B., T 10, pe care se află edificată o casă în suprafață de 240 mp.
Terenul care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare era deținut de vânzători în temeiul titlului de proprietate nr.215215/1996 eliberat de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Bacău(f.182).
Din înscrisurile depuse la dosar, respectiv actul de vânzare-cumpărare aflat la fila 185, instanța reține că la data de 20.10.1995 numitul G. a vândut reclamanților S.C., S.M. și S.D.V., prin înscris sub semnătură privată, suprafața de 5 prăjini teren în sat M., com.B.
Prin sentința civilă nr.1169/13.02.2008 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosar nr.1183/18072006(f.222) s-a perfectat vânzarea-cumpărarea asupra suprafeței de 897 mp teren intervenită la data de 20.10.1995 între G.D. și reclamanți, identificându-se terenul respectiv în tarlaua 10 parcelele 613,614,615,616 și stabilindu-se că acest teren este înscris în titlul de proprietate nr.215216/11.07.1996.
În consecință, instanța reține că terenul în suprafață de 5 prăjini care a făcut obiectul actului de vânzare-cumpărare redactat sub forma unui înscris sub semnătură privată între G.D. și reclamanți, a făcut obiectul și a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1458/10.07.2002.
La încheierea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1458/10.07.2002 numitul G.D. nu a participat direct, ci l-a împuternicit prin procura autentificată sub nr.834/01.07.2002(f.205) pe numitul A.C.. Prin procura respectivă G.D. l-a împuternicit pe A.C. să vândă dreptul său de proprietate asupra terenului în suprafață de 9,5192 ha situat în sat B., com.M., jud.Bacău, teren construit și neconstruit și construcția existentă pe acesta dobândit de acesta în baza sentinței civile nr.5345/08.04.1994 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosar nr.1397/1993, prin reconstituire.
Prin sentința civilă nr.5345/08.04.1994 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosar nr.1397/1993 s-a admis plângerea formulată de G.D. și C.C., și a fost modificată hotărârea nr.410/1993 a Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Bacău, în sensul că s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate al petiționarilor și pentru suprafața de 1 ha teren situată pe raza com.M., jud.Bacău.
Indiferent de modificarea la care se referă această sentință civilă, este cert faptul că terenul care a făcut obiectul înscrisului sub semnătură privată de la 20.10.1995 a fost inclus în suprafața de 9,152 ha înscrisă în titlul de proprietate nr. 215215/1996 eliberat de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Bacău(f.182).
Acest aspect rezultă din aceea că potrivit sentinței civile nr. 1169/13.02.2008 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosar nr.1183/18072006(f.222) terenul care a făcut obiectul convenției a fost identificat ca fiind situat în T 10 parcelele 613,614,615,616, tarla și parcele care se regăsesc pe titlul de proprietate sus menționat.
Prin chitanța aflată la fila 215 dosar, încheiată la data de 01.07.2002, G.D. a arătat că a primit de la numitul O.L. suma de 250 milioane lei vechi reprezentând contravaloarea unei case și a suprafeței de 9,5 ha teren situat în sat B., com.M., jud.Bacău.
Instanța reține că prin procura specială dată numitului A.C. numitul G.D. a arătat că îl împuternicește pe acesta să vândă suprafața de 9,5192 ha teren dobândit prin sentința civilă nr.5345/1994 a Judecătoriei Bacău, fiind evident că se face referire la terenul înscris în titlul de proprietate 215215/1996.
Având în vedere aceste aspecte, respectiv faptul că susnumitul a fost de acord să înstrăineze întreaga suprafață de teren, și ulterior a declarat că a încasat prețul pentru suprafața de 9,5 ha teren, rezultă fără îndoială că intenția numitului G.D. a fost să înstrăineze pârâtului O.L. întreaga suprafață de teren înscrisă în titlul de proprietate nr.215215/1996.
În aceste condiții, nu are relevanță o declaratie autentică ulterioară încheierii actului în formă autentică prin care G.D. ar susține că nu a înțeles să înstrăineze și terenul vândut reclamanților.
Nu se poate susține că susnumitul s-a aflat în eroare cu privire la identitatea terenului vândut, atât timp cât acesta a declarat în procura autentificată sub nr. 834/2002 că vinde terenul în suprafață de 9,5192 ha dobândit în baza sentinței civile nr.5345/1994 a Judecătoriei Bacău, iar prin sentința respectivă s-a menținut hotărârea Comisiei județene prin care se reconstituise dreptul de proprietate al numiților C.C. și G.D. pentru suprafața de 8,5 ha și s-a dispus suplimentarea acestei suprafețe cu încă 1 ha teren, eliberându-se în consecință ulterior, titlul de proprietate 215215/1996.
Este evident din modul de formulare a procurii speciale că vânzătorul G.D. a avut intenția să înstrăineze întreaga suprafață de teren pentru care i s-a reconstituit dreptul de proprietate de către Comisia județeană Bacău, incluzând și suprafața de teren care a făcut obiectul înscrisului sub semnătură privată încheiat cu reclamanții.
Având în vedere aceste considerente, instanța nu poate reține argumentul reclamanților referitor la lipsa consimțământului unuia dintre vânzători la încheierea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică.
De altfel, în actul de vânzare-cumpărare din 20.10.1995(f.204), semnat de G.D., acesta declară că vinde reclamanților suprafața de 5 prăjini teren deținută în baza hotărârii judecătoresti nr.5345/08.04.1994 ca beneficiar al acestei hotărâri. În consecință, vânzătorul a declarat în actul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată că vinde 5 prăjini teren deținut în baza sentinței civile sus menționate, iar prin procura autentificată a declarat că îl împuternicește pe mandatar să vândă suprafața de 9,5192 ha deținută în baza aceleiași hotărâri judecătorești.
Or, în această situație, atât timp cât suprafața de 9,5192 ha este întreaga suprafață la care s-a făcut referire în sentința civilă respectivă, iar G.D. a înțeles să înstrăineze întreaga această suprafață, după ce anterior a înstrăinat prin act de vânzare-cumpărare sub semnătură privată o suprafață de 5 prăjini din același teren deținut în baza aceleiași sentințe civile, nu se poate susține că vânzătorul s-a aflat în eroare cu privire la identitatea obiectului contractului încheiat în formă autentică.
În ceea ce privește motivul de nulitate reprezentat de cauza ilicită în sensul că cumpărătorul cunoștea faptul că terenul era în posesia reclamanților, instanța constată că nu s-a făcut dovada faptului că cumpărătorul sau vreunul din ceilalți vânzători au avut cunoștință despre existența înscrisului sub semnătură privată dintre G.D. și reclamanți.
Pe de altă parte, chiar dacă ar fi avut cunoștință despre existența acestui înscris, întrucât în actuala reglementare a regimului juridic al circulației terenurilor, potrivit art. 2 al.1 din Titlul X al Legii 247/2005 actele de înstrăinare inter vivos a terenurilor trebuie să îmbrace, ca o condiție ad validitatem, forma autentică, înțelegerea în forma înscrisului sub semnătură privată încheiat între părți nu este suficientă pentru a opera transferul dreptului de proprietate către cumpărător, antecontractul nedând naștere decât unui drept de creanță, având doar valoarea unei obligații pe care părțile și-o asumă, de a încheia pe viitor contractul care să transfere dreptul de proprietate în patrimoniul cumpărătorului.
Înscrisul sub semnătură privată încheiat între G.D. și reclamanți nu întrunește condițiile de validitate ale contractului de vânzare-cumpărare teren, lipsindu-i forma autentică ad validitatem, ci constituie un antecontract de vânzare-cumpărare. Antecontractul nu este, insa, un act juridic translativ de proprietate, ci doar o promisiune sinalagmatica, care implica promisiunea intentiei de a vinde si promisiunea intentiei de a cumpara, in viitor, un imobil.
În consecință, prin înscrisul respectiv nu s-a transmis dreptul de proprietate asupra terenului de la G.D. la reclamanți, iar G.D. păstra dreptul de a transmite sau nu ulterior dreptul său de proprietate în formă autentică acestora. Reclamanții au dobândit prin efectul acestui act un drept de creanță, dreptul de a solicita perfectarea vânzării cumpărării, dar nu și un drept de proprietate asupra terenului care a format obiectul convenției.
În aceste condiții, având în vedere că suprafața de 5 prăjini teren care a făcut obiectul convenției dintre G.D. și reclamanți, nu a ieșit din patrimoniul primului, și nu a intrat niciodată în patrimoniul reclamanților, aceștia exercitând doar posesia asupra terenului, nu se poate reține existența unei cauze ilicite chiar și în condițiile în care s-a r fi făcut în cauză dovada că ceilalți vânzători și cumpărătorul avea cunoștință la data încheierii contractului în formă autentică, despre existența promisiunii de vânzare-cumpărare.
Cauza actului juridic civil este o condiție de fond, esențială a actului juridic, care în contractele sinalagmatice, cum este contractul de vânzare-cumpărare, constă în prefigurarea de către fiecare parte a contraprestației.
Totodată, Codul civil instituie o prezumție de existență a cauzei, pe care reclamanții nu au răsturnat-o în prezenta cauză. Potrivit art.968 Cod civil, cauza este nelicită când este prohibită de legi, când este contrarie bunelor moravuri și ordinii publice.
Față de considerentele expuse anterior, instanța constată că nu s-a făcut dovada lipsei cauzei, și nici al caracterului ilicit al acesteia, din probatoriul administrat rezultând că vânzarea-cumpărarea s-a încheiat în scopul dobândirii de către cumpărători a dreptului de proprietate asupra terenului și casei, vânzătorii recunoscând că au primit și prețul convenit în schimbul acestui transfer, motiv pentru care va respinge cererea ca neîntemeiată.
Potrivit art.274 Cod proc civ, constatând culpa procesuală a reclamanților în promovarea prezentei acțiuni, instanța va admite cererea de obligare a acestora la plata cheltuielilor de judecată, și va obliga reclamanții la plata sumei de 950 lei în favoarea pârâților O.L. și O.R. cu titlu de cheltuieli de judecată și la plata sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea pârâtului G.L..";
Împotriva sentinței civile nr.909 din 31.01.2012 pronunțata de Judecătoria Bacău în dosarul nr.9025/180/2008* au declarat recurs reclamanții S.C., S.M., D.V. solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate și pe fond admiterea acțiunii.
În motivarea recursului se arată că instanța a dat o greșită interpretare actelor juridice esențiale în dezlegarea cauzei și a făcut o greșită aplicare a legii. Din probele administrate în cauza rezultă că există o identitate parțiala de obiect între contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1458 din 10.07.2002 și promisiunea bilaterală de vânzare cumpărare din 20.10.1995. Pornind de la aceasta premisă de fapt instanța era datoare să examineze dacă în raport de cronologia actelor juridice actul autentic a avut consimțământul vânzătorului G.D. și pentru terenul în litigiu, având în vedere manifestarea sa de voință neechivocă, ce face obiectul declarației cu nr.366 din 15.02.2006. Din contractul de vânzare cumpărare cu nr.1458 din 2002, rezultă ca s-a găsit la măsurătoare 13.508 mp mai putin cu 3.777 mp din care și 895 mp în litigiu fata de terenul înscris în act de 17.285 mp. În cauză există trei motive de nulitate absolută incidente la încheierea actului de vânzare cumpărare în litigiu. Un prim motiv este lipsa consimțământului,
hotărârea de a încheia actul juridic civil prin mandat în speța trebuie pus în legătura cu două acte juridice necontestate - promisiunea bilaterală de vânzare cumpărare din anul 1995 și declarația autentică nr.366 din 2006, care explica prin voința expresă a vanzătorului G.D. ca în 2002 nu a vândut și terenul în litigiu către pârâții O., deoarece acesta a făcut obiectul contractului din 19956 către reclamanți. Din perspectiva transmiterii posesiei bunului vândut, se poate observa ca pârâții O. nu au avut niciodată posesia terenului, care a rămas la reclamanți din 1995 și până în prezent. Un al doilea motiv de nulitate este eroarea obstacol - în corpore, întrucât terenul individualizat doar teoretic prin tarla și parcela nu a fost predat în posesie cumpărătorilor, pentru ca era îngrădit și stăpânit la acel moment de către reclamanți. Eroarea a fost explicata prin declarația autentică cu nr. 366 din 15.02.2006 cu referire la momentul încheierii contractului chiar de vânzător. Un al treilea motiv de nulitate este scopul mediat al contractului, întrucât este cert că terenul cumpărat de către O. a fost măsurat și identificat la încheierea actului juridic și s-a putut constata ca este stăpânit de către reclamanți. G. nu a fost de fata iar mandatarul sau a acționat în coniventa cu cumpărătorii. Pe de alta parte, sentința civilă cu nr.1169 din 2008 produce efecte ex tunc în sensul în care bunul se întoarce în patrimoniul autorilor vânzătorilor si trece în lotul lui G.D., de la data deschiderii succesiunii lui N.P., consecința fiind că terenul nu mai era în indiviziune în anul 2002, ci era în proprietatea exclusivă a lui G.D..
In drept se invocă dispozițiile art. 304 alin.1, pct.8 și 9 Cod de procedură civilă.
În susținerea recursului s-au depus , în copie, următoarele înscrisuri: sentința civilă nr. 1942/2005 pronunțată de Judecătoria Bacău pronunțată în dosarul nr.18130/2004, dosar atașat la dosarul instanței de fond și sentința civilă nr. 1169/2008 pronunțată de Judecătoria Bacău, depusă și în dosarul instanței de fond.
Intimații-pârâți O.O. și O.R. au depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea recursului și menținerea sentinței recurate, întrucât instanța de fond a făcut o corectă interpretare a probelor administrate.
Intimatul-pârât G.L. Dumitru a depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea recursului și menținerea sentinței întrucât este temeinică și legală.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța de recurs reține următoarele:
Potrivit art. 948 C.civ, condițiile esențiale pentru validitatea unei convenții sunt: 1. capacitatea de a contracta; 2. consimțământul valabil al părții ce se obligă; 3. un obiect determinat; 4. o cauză licită.
Potrivit art. 953 C.civ " consimțământul nu este valabil când este dat prin eroare…. "
Potrivit art. 968 C.civ "cauza este nelicită când este prohibită de legi, când este contrarie bunelor moravuri și ordinii publice "
Eroarea- obstacol , prin gravitatea sa, face ca voința părților din contract să nu se poată întâlni și deci ca actul să nu se poată forma, intrând în această categorie eroarea asupra naturii actului sau asupra identității obiectului.
În primul rând instanța de recurs reține că înscrisul depus la dosar, intitulat act de vânzare-cumpărare, aflat la fila 185-dosar fond, prin care numitul G.D., la data de 20.10.1995, a vândut reclamanților S.C., S.M. și S.D.V. suprafața de 5 prăjini teren în sat M., com.B.,este un înscris sub semnătură privată. Acest înscris, lipsindu-i forma autentică și astfel neîndeplinind condiția de validitate ale contractului de vânzare-cumpărare teren( condiție prevăzută inițial de dispozițiile art. 46 din Legea nr.18/1991și ulterior, de dispozițiile art. 2 alin.1 al titlului X din Legea nr. 247/2005), constituie un antecontract de vânzare-cumpărare care nu este, însă, un act juridic translativ de proprietate, ci doar o promisiune sinalagmatica, prin înscrisul respectiv netransmițându-se dreptul de proprietate asupra terenului de la G.D. la recurenții-reclamanți, aceștia din urmă dobândind prin efectul acestui act un drept de creanță, dreptul de a solicita perfectarea vânzării cumpărării, dar nu și un drept de proprietate asupra terenului care a format obiectul convenției.
În cauza de față instanța de recurs mai reține că, având în vedere conținutul procurii, în care se precizează că mandatul este dat pentru a se vinde terenul în suprafață de 9,5192 ha situat în sat B., com.M., jud.Bacău și chitanța aflată la fila 215- dosar fond, încheiată la data de 01.07.2002, prin care G.D. a arătat că a primit de la numitul O.L. suma de 250 milioane lei vechi reprezentând contravaloarea unei case și a suprafeței de 9,5 ha teren situat în sat B., com.M., jud.Bacău precizând că perfectarea actelor se va face de către domnul A.C. conform procurii date, numitul G.D. a înțeles să dea mandat pentru a se vinde întreaga suprafață de 9,5192 ha teren deținut în baza titlului de proprietate nr.215216/1996 eliberat de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Bacău(f.79-81 dosar fond) titlu care are la baza și sentința civilă nr. nr.5345/08.04.1994.
Pe de altă parte argumentele invocate de recurent în ceea ce privește eroarea-obstacol nu se circumscriu ipotezei prevăzute de dispozițiile legale și doctrină în ceea ce privește eroarea-obstacol asupra identității obiectului contractului încheiat în formă autentică. Motivele invocate de recurenții-reclamanți cum că în contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1458/10.07.2002 la BNP Z.C.C. se precizează că la măsurători s-a găsit mai puțin și faptul că terenul a fost individualizat teoretic fără a fi predat în posesie cumpărătorilor, pentru că este în stăpânirea recurenților-reclamanți, nu sunt de natură a duce la concluzia că s-a dorit vânzarea unui alt teren. Iar, față de cele reținute mai sus, declarația dată de G.D. în data de 15.02.2006 prin care declară că nu a înțeles să înstrăineze prin contractul din anul 2002 și terenul vândut reclamanților nu are relevanță , așa cum reține și instanța de fond, în ceea ce privește existența unei erori-obstacol la încheirea contractului în formă autentică.
În consecință instanța de recurs nu reține lipsa consimțământului sau existența unei erori-obstacol în ceea ce îl privește pe numitului G.D. , unul dintre vânzători, la încheierea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică.
Nici susținerile recurenților -reclamanți referitoare la existența unei cauze ilicite la încheierea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică nu au fost dovedite. Faptul că terenul era stăpânit de recurenții-reclamanți la data încheierii contractului nu poate duce automat la concluzia că cumpărătorii au avut convingerea faptului că recurenții-reclamanți erau proprietarii terenului. Nici conivența dintre mandatarul vânzătorului G.D. și cumpărători nu a fost dovedită în prezenta cauză.
De asemenea, nici sentința civilă nr. 1169 pronunțată în anul 2008( la aprope cinci ani după încheierea contractului autentic) de Judecătoria Bacău în dosar nr.1183/180/2006 , prin care s-a dispus ieșirea din indiviziune cu privire la suprafața de 897 mp din titlul de proprietate nr. 215216/1996, nu poate fi reținut ca un argument pentru existența unei cauze ilicite în ceea ce privește contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1458/10.07.2002 la BNP Z.C.C., așa cum susțin recurenții-reclamanți în motivele de recurs.
Instanța de fond a făcut o corectă apreciere a probatoriului administrat în cauză, arătând în considerentele hotărârii motivele de fapt și de drept avute în vedere la pronunțarea hotărârii.
În consecință, instanța de recurs, având în vedere cele reținute mai sus și văzând și dispozițiile art. 312 alin.1 Cod de procedură civilă, urmează să respingă recursul ca nefondat.
În baza dispozițiilor art. 274 cod civil instanța de recurs urmează să oblige recurenții, în solidar, să plătească intimaților O.L. și O.R. 1500 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat conform chitanțelor nr. 127/2012 și 47/2012, depuse la dosar.
Va respinge cererea de plata a cheltuielilor de judecată formulată de intimatul G.L. întrucât în copia conform cu originalul a chitanței, depusă de apărător în dosar, nu se precizează numărul de dosar pentru care a fost achitat onorariul.
| ← Termenul de prescripţie în cazul termenelor succesive de plată | Recalcularea pensiilor militare în temeiul OUG 1/2011, nu... → |
|---|
