Excepţie de neconstituţionalitate invocată într-o cale extraordinară de atac. Respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale ca prematură
| Comentarii |
|
Invocarea excepţiei de neconstituţionalitate se poate face în faţa instanţelor judecătoreşti, indiferent dacă procesul se soluţionează în primă instanţă ori se află într-o cale de atac ordinară sau extraordinară.
Secţia civilă, muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, Decizia nr. 1 din 11 aprilie 2008
Prin încheierea din 10.04.2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul având ca obiect contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 1112/R/2007 dată de Tribunalul Cluj, s-a amânat judecarea cauzei la data de 29.05.2008, în vederea citării intimatului statul român prin Consiliul local al Municipiului Dej.
S-a respins ca prematură cererea formulată de recurentă privind sesizarea Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990.
S-a respins ca prematură cererea de sesizare a Secției mixte de litigii de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ din cadrul Tribunalului Cluj, cu privire la excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 2 din H.G. nr. 15/1991.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut că solicitarea de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990 este prematur formulată, pentru că excepția de neconstituționalitate se referă la un text legal care ar avea legătură cu fondul. Prin urmare, până la judecarea fondului cauzei, este necesară discutarea contestației în anulare, urmând ca numai după soluționarea contestației în anulare și găsirea acesteia ca întemeiată dacă este cazul, să poată fi pusă problema sesizării Curții Constituționale.
Cu aceeași motivare, Tribunalul a respins cererea de sesizare a Secției mixte, de litigii de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ din cadrul Tribunalului Cluj, cu privire la excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 2 din H.G. nr. 15/1991. în plus, Tribunalul a reținut că atacarea actelor emise de autoritățile centrale are loc la curțile de apel.
împotriva acestei încheieri a declarat recurs contestatoarea, solicitând în principal casarea ei în baza art. 304 pct. 5, 8 și 9 C.proc.civ., trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, cu indicații de soluționare a cererii potrivit art. 29 alin. (4), (5) sau (6) din Legea nr. 47/1992, republicată, iar în subsidiar încuviințarea cererii contestatoarei, dispunând sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate în temeiul art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, cu suspendarea judecării cauzei până la soluționarea excepției.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 29 alin. (6) teza a II-a din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea poate fi atacată cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare, fără să distingă după cum a fost ridicată într-un proces aflat în primă instanță, în apel sau în căile extraordinare de atac.
Este adevărat că în baza dreptului comun, pe care îl reprezintă Codul de procedură civilă, respectiv art. 282 alin. (2) și art. 299 alin. (1) C.proc.civ., încheierile pot fi atacate, cu unele excepții, numai dacă hotărârea finală ce urmează a se pronunța în cauză, este supusă vreunei căi de atac.
Dar în speță sunt aplicabile dispozițiile speciale prevăzute de art. 29 alin. (6) teza a II-a din Legea nr. 47/1992, republicată, situație în care în baza art. 137 alin. (1) C.proc.civ. se va respinge excepția inadmisibilității ca nefondată.
în ceea ce privește recursul propriu-zis, Curtea reține că potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei, în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.
Prin urmare, dispoziția legală permite invocarea unei excepții de neconstituționalitate în primă instanță, în calea ordinară de atac a apelului și în căile extraordinare de atac, fără să o limiteze numai la calea extraordinară de atac a recursului, iar acolo unde legea nu distinge, nici judecătorul nu trebuie să distingă, conform principiului ubi lex non distinguit, nec nos distingere debemus.
Dacă legea permite invocarea excepției de neconstituționalitate în orice fază și etapă a litigiului, inclusiv în calea extraordinară de atac a contestației în anulare, rezultă că respingând ca prematură cererea contestatoarei de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990, Tribunalul a pronunțat o hotărâre nelegală.
Considerentele hotărârii recurate sunt contradictorii, întrucât dacă cererea contestatoarei de sesizare a Curții Constituționale, cu excepția de neconstituționalitate, a fost respinsă ca prematură, adică pe baza unei excepții, nu se mai putea reține că dispoziția art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990 are sau nu legătură cu fondul. Această condiție a „legăturii cu soluționarea” cauzei, prevăzută de același art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, putea fi examinată de Tribunal numai în ipoteza în care soluționa pe fond cererea de sesizare a Curții Constituționale.
în speță însă, cererea contestatoarei a fost respinsă greșit ca prematură în cadrul contestației în anulare, apreciind că nu poate fi formulată în această „fază a procesului”, ci numai în cadrul recursului, în eventualitatea că se va admite contestația în anulare.
Accesul liber la justiție trebuie asigurat oricărei persoane fizice sau juridice, în orice fază a procesului, inclusiv la sesizarea Curții Constituționale, cu excepții de neconstituționalitate a unor dispoziții legale.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 312 alin. (1), (2), (3) și (5) C.proc.civ., se va admite recursul contestatoarei împotriva încheierii atacate, care va fi casată și se va trimite cauza la același tribunal, pentru soluționarea pe fond a cererii contestatoarei de sesizare a Curții Constituționale, cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990
| ← Hotărâre judecătorească pronunţată în materie... | Antecontract de vânzare-cumpărare. Cesiunea drepturilor... → |
|---|
