Revizuire. Condiţii de admisibilitate
| Comentarii |
|
Sintagma „obiectul pricinii nu se află în fiinţă”, prevăzută ca motiv de revizuire de art. 322 pct. 3 C.proc.civ., vizează o hotărâre cu o singură condamnare în care debitorul a fost obligat să predea creditorului, în natură (şi nu prin echivalent), un bun cert şi determinat, iar acesta a pierit după pronunţarea hotărârii. Desfiinţarea titlului de proprietate asupra bunului nu justifică admiterea cererii de revizuire.
Secţia civilă, Decizia nr. 441 din 24 aprilie 2008
Prin decizia civilă nr. 441/24.04.2008, Curtea de Apel Timișoara a respins cererea de revizuire formulată de revizuienta A.E. împotriva deciziei civile nr. 1152/05.11.2007, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara.
Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut considerentele ce succed.
Potrivit art. 322 pct. 3 C.proc.civ., revizuirea unei hotărâri dată de o instanță de recurs, atunci când evocă fondul, se poate cere „dacă obiectul pricinii nu se află în ființă”.
Din economia textului, rezultă însă că acest caz de revizuire presupune ipoteza în care, printr-o hotărâre cu o singură condamnare, debitorul a fost obligat să predea creditorului un bun cert și determinat, care însă a pierit după pronunțarea hotărârii.
Cu alte cuvinte, ipoteza prevăzută de textul de lege precitat, prin sintagma „obiectului pricinii nu se află în ființă”, are în vedere dispariția fizică a unui bun cert și determinat, iar nu desființarea unor titluri de proprietate asupra unor bunuri printr-o hotărâre judecătorească, cum este cazul în speța de față.
Astfel, prin decizia civilă nr. 1152/R/2007 a Curții de Apel Timișoara, a cărei revizuire se cere, a fost admis recursul reclamantului împotriva deciziei civile nr. 157/A/2007 a Tribunalului Timiș, care a fost modificată, în sensul că s-a respins apelul declarat de reclamanta A.E. împotriva sentinței civile nr. 944/2006 a Judecătoriei Timișoara, prin care s-a constatat nulitatea absolută a titlului de proprietate nr. 28492/69/03.06.1996, emis de Comisia Județeană de fond funciar Timiș.
în consecință, Curtea a apreciat că motivele invocate prin cererea de revizuire nu se încadrează în ipoteza prevăzută de dispozițiile art. 322 pct. 3 C.proc.civ., astfel încât a respins ca neîntemeiată cererea de revizuire.
(Judecător Gheorghe Oberșterescu)
| ← Contestaţia în anulare. Condiţii de admisibilitate | Cerere de învestire cu formulă executorie a unei hotărâri... → |
|---|
