Ordonanţă preşedinţială. Condiţii de admisibilitate. Suspendare din funcţie a administratorului social
| Comentarii |
|
În cazul cererii de suspendare a unei persoane din funcţia de preşedinte al consiliului de administraţie al unei societăţi comerciale pe acţiuni, prin ordonanţă preşedinţială, cerinţele înscrise în art. 581 C.proc.civ. nu sunt îndeplinite dacă reclamant este unul sau mai mulţi acţionari care nu deţin majoritatea din numărul total de drepturi de vot în adunarea generală, deoarece lipseşte aparenţa de drept. Un acţionar, fie el şi semnificativ, nu poate solicita instanţei suspendarea din funcţie, chiar şi pe o perioadă provizorie, a preşedintelui consiliului de administraţie al societăţii în care deţine aceste acţiuni, singurul organism care are această prerogativă legală fiind adunarea generală a acţionarilor în condiţiile de cvorum şi de majoritate cerute de lege.
Secţia comercială, Decizia nr. 320 din 1 aprilie 2008
Prin sentința civilă nr. 83/05.02.2008, Tribunalul Timiș a respins cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta SC O. SA Timișoara în contradictoriu cu pârâții S.C.C. și SC C. SA Timișoara având ca obiect suspendarea pârâtului persoană fizică din funcția de președinte al consiliului de administrație al SC C. SA, cu motivarea că, față de obiectul cererii, în speță nu este îndeplinită nici cerința vremelniciei și nici cea a nerejudecării fondului, întrucât se invocă aspecte legate de culpa pârâtului, care necesită abordarea unor probleme de drept comun, din însăși susținerile reclamantei reieșind faptul că pârâtul S.C.C. este în mod legal numit în calitate de administrator și președinte al consiliului de administrație al SC C. SA de către acționarul majoritar - SC T. SRL Galați, astfel că doar această societate comercială ar putea invoca suspendarea lui din funcție.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta SC O. SA Timișoara, solicitând modificarea ei în tot și, pe fond, admiterea cererii de ordonanță președințială așa cum a fost ea formulată. în susținerea cererii, a arătat că pârâtul S.C.C. este administrator și asociat al SC T. SRL Galați, motiv pentru care a fost numit de către acest acționar majoritar președinte al consiliului de administrație al SC C. SA, calitate de care a profitat îndatorând societatea pârâtă prin diverse manevre către societatea deținută de el, pentru ca ulterior, în numele acestei persoane juridice, să solicite executarea silită a SC C. SA, fiind de acord atât cu pronunțarea sentinței, cât și cu executarea ei silită. în acest fel, pârâtul a acționat în frauda intereselor SC C. SA prin neparcurgerea nici unei căi de atac și prin acceptarea debitelor solicitate de către SC T. SRL, toate cele trei terenuri care făceau parte din capitalul social al intimatei fiind scoase la licitație de către executorul judecătoresc și atribuite în contul așa-zisei datorii în favoarea SC T. SRL. Recurenta consideră că cererea sa este îndreptățită având în vedere că din cauza pârâtului persoană fizică societatea intimată a pierdut din patrimoniu trei active care valorează 1.000.000 Euro, acestea fiind dobândite de către o altă societate deținută de aceeași persoană, și anume SC T. SRL Galați, toate manevrele fiind săvârșite în detrimentul SC C. SA și în favoarea societății deținute de pârât. în prezent, pârâtul deține încă funcția de președinte al consiliului de administrație la SC C. SA, semnând în numele acestei persoane juridice acte în defavoarea societății, acceptând anumite debite fictive în vederea îndatorării ei față de SC T. SRL.
în aceste condiții, urgența cererii de ordonanță președințială este justificată tocmai prin faptul că datorită lipsei de interes și a manevrelor frauduloase pe care le exercită numitul S.C.C., SC C. SA, persoană juridică al cărui acționar este și reclamanta, va suferi grave pierderi financiare raportat tocmai la faptele pe care le întreprinde pârâtul în numele societății, diminuând în mod fraudulos patrimoniul social, prin aceasta aflându-se sub iminența unei executări silite din partea societății deținută de pârât, executare care se datorează înseși faptelor sale de a o îndatora în mod nereal și injust. Nerezolvarea fondului cauzei este, de asemenea, îndeplinită, recurenta solicitând pe această cale pronunțarea prin încheiere asupra cererii de suspendare din funcție a intimatului persoană fizică. Nu în ultimul rând, vremelnicia demersului rezidă în faptul că SC C. SA, din vina pârâtului intimat, va deveni o societate care nu o să mai dețină în patrimoniu absolut nici o proprietate, fiind astfel sortită falimentului, recurenta, în calitate de acționar, urmând să fie prejudiciată.
Prin decizia civilă nr. 320/01.04.2008, Curtea de Apel Timișoara a respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC O. SA Timișoara împotriva sentinței civile nr. 83/05.02.2008 a Tribunalului Timiș.
Pentru a pronunța această soluție, Curtea a reținut că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală, în conformitate cu prevederile incidente în cauză, în speță nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ. invocat de recurentă.
Prin ordonanță președințială, reclamanta SC O. SA Timișoara, în contradictoriu cu pârâții S.C.C. și SC C. SA Timișoara, a solicitat tribunalului suspendarea pârâtului persoană fizică din funcția de Președinte al Consiliului de Administrație al SC C. SA cu motivarea că acesta a îndatorat prin diverse manevre societatea pârâtă față de SC T. SRL Galați, persoană juridică la care pârâtul este acționar majoritar.
în mod corect instanța de fond a respins cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta SC O. SA reținând că, date fiind raporturile juridice existente între părți, solicitarea acesteia nu poate fi examinată pe calea sumară a ordonanței președințiale, în susținerea cererii de suspendare invocându-se aspecte legate de culpa pârâtului persoană fizică care necesită abordarea unor probleme de drept comun, ceea ce face ca prevederile art. 581 C.proc.civ. să nu fie aplicabile în speță.
în scopul apărării drepturilor care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări, articolul menționat prevede că în cazuri grabnice, la cererea părții interesate, instanța poate lua măsuri vremelnice pe calea ordonanței președințiale, care va putea fi dată și fără citarea părților. Ordonanța președințială constituie o procedură specială edictată în vederea rezolvării temporare a unor cazuri al căror caracter grabnic nu îngăduie să se aștepte desfășurarea procedurii de drept comun. Hotărârea luată pe calea ordonanței președințiale are un caracter vremelnic și nu are scopul de a stabili definitiv drepturile părților, dar tinde să păstreze drepturi care s-ar păgubi prin întârziere sau să preîntâmpine o pagubă iminentă și ireparabilă. Ordonanța președințială neavând drept scop rezolvarea fondului litigiului, urmează că instanța învestită cu soluționarea unei asemenea cereri se mărginește să stabilească, în raport cu probele prezentate de părți, în favoarea căreia dintre ele există aparența de drept. Condiția generală de admisibilitate a ordonanței președințiale este aceea ca măsura luată să nu prejudece fondul dreptului, adică, judecând cererea, instanța nu trebuie să soluționeze fondul litigiului, precum și aceea că urgența în luarea unor măsuri este determinată de iminența producerii unor pagube. Evident, soluționarea unei cereri prin ordonanță președințială presupune existența uneia dintre situațiile prevăzute de textul enunțat.
Sentința tribunalului este temeinică și legală întrucât reclamanta recurentă, deși a făcut dovada urgenței și a caracterului vremelnic al măsurii solicitate, nu a probat existența în favoarea sa a aparenței dreptului, ceea ce face ca cererea de ordonanță președințială să nu poată fi primită, știut fiind faptul că ordonanța nu are drept scop rezolvarea fondului litigiului, judecătorul învestit cu soluționarea unei astfel de cereri urmând să stabilească numai în favoarea căreia dintre părți există aparența de drept, legea dându-i în acest sens dreptul să „pipăie fondul”.
în cazul cererii de suspendare a unei persoane din funcția de Președinte al Consiliului de Administrație al unei societăți comerciale pe acțiuni, prin ordonanță președințială, cerințele înscrise în art. 581 C.proc.civ. nu sunt îndeplinite dacă reclamant este unul sau mai mulți acționari care nu dețin majoritatea din numărul total de drepturi de vot în adunarea generală, deoarece lipsește aparența de drept.
Astfel, potrivit art. 155 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările ulterioare, acțiunea în răspundere contra fondatorilor, administratorilor, directorilor, respectiv a membrilor directoratului și consiliului de supraveghere, precum și a cenzorilor sau auditorilor financiari, pentru daune cauzate societății prin încălcarea îndatoririlor lor față de aceasta, aparține adunării generale, care va decide cu majoritatea prevăzută la art. 112, adunarea desemnând, cu aceeași majoritate, și persoana însărcinată să exercite acțiunea în justiție. Dacă adunarea generală decide să pornească acțiune în răspundere contra administratorilor, respectiv a membrilor directoratului, mandatul acestora încetează de drept de la data adoptării hotărârii și adunarea generală, respectiv consiliul de supraveghere, va proceda la înlocuirea lor. Dacă acțiunea se pornește împotriva directorilor, aceștia sunt suspendați de drept din funcție până la rămânerea irevocabilă a hotărârii, iar dacă adunarea generală decide să pornească acțiune în răspundere contra membrilor consiliului de supraveghere cu majoritatea prevăzută la art. 115 alin. (1), mandatul membrilor respectivi ai consiliului de supraveghere încetează de drept, adunarea procedând la înlocuirea lor. Acțiunea în răspundere împotriva membrilor directoratului poate fi exercitată și de către consiliul de supraveghere, în urma unei decizii a consiliului însuși, iar dacă decizia este luată cu o majoritate de două treimi din numărul total de membri ai consiliului de supraveghere, mandatul membrilor respectivi ai directoratului încetează de drept, consiliul de supraveghere procedând la înlocuirea lor.
Articolul 1551din același act normativ statuează că dacă adunarea generală nu introduce acțiunea în răspundere prevăzută la art. 155 și nici nu dă curs propunerii unuia sau mai multor acționari de a iniția o asemenea acțiune, acționarii reprezentând, individual sau împreună, cel puțin 5% din capitalul social au dreptul de a introduce o acțiune în despăgubiri, în nume propriu, dar în contul societății, împotriva oricărei persoane prevăzute la art. 155 alin. 1, cu condiția ca persoanele care exercită acest drept să fi avut calitatea de acționar la data la care a fost dezbătută în cadrul adunării generale problema introducerii acțiunii în răspundere. Cheltuielile de judecată vor fi suportate de acționarii care au introdus acțiunea, în caz de admitere, acționarii având dreptul la rambursarea de către societate a sumelor avansate cu acest titlu. După rămânerea irevocabilă a hotărârii instanței de admitere a acțiunii prevăzute la alin. (1), adunarea generală a acționarilor, respectiv consiliul de supraveghere, va putea decide încetarea mandatului administratorilor, directorilor și membrilor consiliului de supraveghere, respectiv al membrilor directoratului, și înlocuirea acestora.
Din analiza prevederilor alineatului final al art. 1551din Legea societăților comerciale rezultă fără echivoc că nici chiar în cazul în care acțiunea în despăgubiri introdusă în nume propriu, dar în contul societății, de acționarii reprezentând, individual sau împreună, cel puțin 5% din capitalul social, împotriva fondatorilor, administratorilor, directorilor, respectiv a membrilor directoratului și consiliului de supraveghere, precum și a cenzorilor sau auditorilor financiari, pentru daune cauzate societății prin încălcarea îndatoririlor lor față de persoana juridică a fost admisă în mod irevocabil de către instanța judecătorească mandatul acestora nu încetează de drept de la data adoptării hotărârii, ci doar adunarea generală a acționarilor, respectiv consiliul de supraveghere, va putea decide încetarea mandatului administratorilor, directorilor și membrilor consiliului de supraveghere, respectiv al membrilor directoratului, și înlocuirea acestora. Ca atare, un acționar, fie el și semnificativ cum este reclamanta recurentă care deține un număr de 2.050 acțiuni, reprezentând 48,8% din capitalul social al pârâtei intimate SC C.M. SA Timișoara, nu poate solicita instanței suspendarea din funcție, chiar și pe o perioadă provizorie, a Președintelui Consiliului de Administrație al societății în care deține acest pachet de acțiuni, singurul organism care are această prerogativă legală fiind adunarea generală a acționarilor în condițiile de cvorum și de majoritate cerute de lege
(Judecător Csaba Bela Nasz)
| ← Cerere de învestire cu formulă executorie a unei hotărâri... | Hotărâre judecătorească pronunţată în materie... → |
|---|
