Cerere de învestire cu formulă executorie a unei hotărâri judecătoreşti pronunţate într-o contestaţie în anulare. Competenţa de soluţionare
| Comentarii |
|
Hotărârile susceptibile de executare silită, pronunţate în calea de atac extraordinară a contestaţiei în anulare, de către o instanţă superioară, se învestesc, potrivit art. 374 alin. (2) C.proc.civ., de către prima instanţă. În cazul în care există identitate între prima instanţă şi instanţa căii de atac a contestaţiei în anulare, învestirea hotărârii se va face de către această identică instanţă.
Secţia civilă, muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, Încheierea nr. 39 din 18 aprilie 2008
Prin încheierea civilă nr. 486/CC/05.03.2008 a Judecătoriei Cluj-Napoca, s-a admis excepția de necompetență materială a Judecătoriei Cluj-Napoca, declinându-se în favoarea Curții de Apel Cluj competența de soluționare a cererii formulate de creditoarea SC A.P.I. SRL Cluj-Napoca, pentru învestirea cu formulă executorie a deciziei civile nr. 437/R/2007 a Curții de Apel Cluj.
Pentru a se hotărî astfel, s-a avut în vedere că decizia a cărei învestire cu formulă executorie s-a solicitat este irevocabilă și a fost pronunțată de Curtea de Apel Cluj în soluționarea unei contestații în anulare, ceea ce trimite la concluzia că în raport de dispozițiile art. 374 alin. (2) C.proc.civ. competența îi aparține Curții de Apel, aceasta trebuind considerată prima instanță.
Sesizată fiind cu soluționarea cererii de învestire cu formulă executorie, Curtea de Apel are în vedere următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 374 alin. (2) C.proc.civ., învestirea hotărârilor cu formulă executorie se face de prima instanță.
Deși legea nu explică noțiunea de „prima instanță”, este vădit că nu ar putea fi astfel socotită decât acea instanță judecătorească care a soluționat în primă instanță procesul sau cererea, în sensul dispozițiilor cuprinse în Cartea I (numită „Competența instanțelor judecătorești”) a Codului de procedură civilă sau, după caz, al unor dispoziții speciale care să instituie, prin derogare de la normele comune de competență, aptitudinea vreunei alte instanțe de a soluționa pricina în primă instanță.
Rezultă, așadar, că este irelevant dacă hotărârea a cărei învestire cu formulă executorie s-a solicitat a fost pronunțată în apel, recurs ori în revizuire sau contestație în anulare, întrucât în aplicarea evocatelor prevederi ale art. 374 alin. (2) C.proc.civ. abilitatea de a învesti cu formulă executorie îi aparține, întotdeauna, instanței judecătorești care a pronunțat hotărârea în primă instanță, iar nu în apel sau recurs.
Mutatis mutandis, tot astfel trebuie înțeleasă și situația în care hotărârea supusă învestirii a fost pronunțată într-o contestație în anulare sau revizuire, căci numai în măsura în care aceste căi de atac au fost soluționate de chiar prima instanță va exista identitate între instanța competentă a dispune învestirea cu formulă executorie și instanța care, în soluționarea menționatelor căi extraordinare de atac, a pronunțat hotărârea supusă învestirii.
în cauză, decizia civilă nr. 437/R/2007 a fost pronunțată de Curtea de Apel Cluj în soluționarea contestației în anulare îndreptate împotriva deciziei civile nr. 2350/19.10.2006 a aceleiași Curți de Apel, fiind de văzut că această din urmă decizie nu fusese dată de Curte în primă instanță, ci în soluționarea recursului reclamantei SC A.P.I. SRL Cluj-Napoca.
Cele ce preced trimit la concluzia că în corecta interpretare și aplicare a prevederilor art. 374 alin. (2) C.proc.civ. îi aparține Judecătoriei Cluj-Napoca prerogativa de a învesti cu formulă executorie decizia civilă nr. 437/R/2007 a Curții de Apel Cluj, ea fiind aceea care a judecat în primă instanță procesul în care, ulterior, a fost pronunțată și decizia a cărei învestire s-a cerut.
Se va declina, deci, competența în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, conform art. 158 C.proc.civ., iar față de existența declinării reciproce de competență, se va constata existența unui conflict negativ de competență între prezenta Curte și Judecătoria Cluj-Napoca, ceea ce obligă, în aplicarea prevederilor art. 20 alin. (2) și art. 22 C.proc.civ., la trimiterea dosarului către ICCJ pentru soluționarea incidentului ivit potrivit celor arătate.
| ← Revizuire. Condiţii de admisibilitate | Ordonanţă preşedinţială. Condiţii de admisibilitate.... → |
|---|
