Excepţie de neconstituţionalitate invocată într-o cale extraordinară de atac. Respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, ca
| Comentarii |
|
prematură
Secţia civilă şi de minori, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, decizia nr. 1/R/A din 11 aprilie 2008
Prin încheierea din 10 aprilie 2008, pronunţată de Tribunalul Cluj în dosarul având ca obiect contestaţie în anulare împotriva deciziei civile nr. 1112/R/2007 dată de Tribunalul Cluj, s-a amânat judecarea cauzei la data de 29.05.2008, în vederea citării intimatului Statul Român prin Consiliul local al municipiului Dej.
S-a respins ca prematură cererea formulată de recurentă privind sesizarea Curţii Constituţionale cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.20 alin.2 din Legea nr. 15/1990.
S-a respins ca prematură cererea de sesizare a Secţiei mixte de litigii de muncă, asigurări sociale şi contencios administrativ din cadrul Tribunalului Cluj, cu privire la excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor art.2 din HG nr.15/1991.
19
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că solicitarea de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.20 alin.2 din Legea nr. 15/1990, este prematur formulată, pentru că excepţia de neconstituţionalitate se referă la un text legal care ar avea legătură cu fondul. Prin urmare, până la judecarea fondului cauzei, este necesară discutarea contestaţiei în anulare, urmând ca numai după soluţionarea contestaţiei în anulare, şi găsirea acesteia ca întemeiată dacă este cazul, să poată fi pusă problema sesizării Curţii Constituţionale.
Cu aceeaşi motivare, tribunalul a respins cererea de sesizare a Secţiei mixte, de litigii de muncă, asigurări sociale şi contencios administrativ din cadrul Tribunalului Cluj, cu privire la excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor art.2 din HG nr.15/1991. În plus, tribunalul a reţinut că atacarea actelor emise de autorităţile centrale, are loc la curţile de apel.
Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs contestatoarea, solicitând în principal casarea ei în baza art.304 pct.5, 8 şi 9 Cod proc.civ., trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond, cu indicaţii de soluţionare a cererii potrivit art.29 alin. 4, 5 sau 6 din Legea nr. 47/1992, republicată, iar în subsidiar încuviinţarea cererii contestatoarei, dispunând sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate în temeiul art.29 alin.4 din Legea nr. 47/1992, cu suspendarea judecării cauzei până la soluţionarea excepţiei.
Examinând actele şi lucrările dosarului, curtea reţine următoarele:
Potrivit art.29 alin.6 teza a II-a din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea poate fi atacată cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare, fără să distingă după cum a fost ridicată într-un proces aflat în primă instanţă, în apel sau în căile extraordinare de atac.
Este adevărat că în baza dreptului comun, pe care îl reprezintă Codul de procedură civilă, respectiv art.282 alin.2 şi art.299 alin.1 Cod proc.civ., încheierile pot fi atacate, cu unele excepţii, numai dacă hotărârea finală ce urmează a se pronunţa în cauză, este supusă vreunei căi de atac.
Dar în speţă sunt aplicabile dispoziţiile speciale prevăzute de art.29 alin.6 teza a II-a, din Legea nr.47/1992, republicată, situaţie în care în baza art.137 alin.1 Cod proc.civ., se va respinge excepţia inadmisibilităţii, ca nefondată.
În ceea ce priveşte recursul propriu-zis, curtea reţine că potrivit art.29 alin.1 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei, în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.
Prin urmare, dispoziţia legală permite invocarea unei excepţii de neconstituţionalitate în primă instanţă, în calea ordinară de atac a apelului şi în căile extraordinare de atac, fără să o limiteze numai la calea extraordinară de atac a recursului, iar acolo unde legea nu distinge, nici judecătorul nu trebuie să distingă, conform principiului „ubi lex non distinguit, nec nos distingere debemus”.
Dacă legea permite invocarea excepţiei de neconstituţionalitate în orice fază şi etapă a litigiului, inclusiv în calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare, rezultă că respingând ca prematură cererea contestatoarei de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.20 alin.2 din Legea nr. 15/1990, tribunalul a pronunţat o hotărâre nelegală.
Considerentele hotărârii recurate sunt contradictorii, întrucât dacă cererea contestatoarei de sesizare a Curţii Constituţionale, cu excepţia de neconstituţionalitate, a fost respinsă ca prematură, adică pe baza unei excepţii, nu se
20
mai putea reţine că dispoziţia art.20 alin.2 din Legea nr. 15/1990, are sau nu legătură cu fondul. Această condiţie a „legăturii cu soluţionarea” cauzei, prevăzută de acelaşi art.29 alin.1 din Legea nr. 47/1992 republicată, putea fi examinată de tribunal numai în ipoteza în care soluţiona pe fond cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.
În speţă însă, cererea contestatoarei a fost respinsă greşit ca prematură în cadrul contestaţiei în anulare, apreciind că nu poate fi formulată în această „fază a procesului”, ci numai în cadrul recursului, în eventualitatea că se va admite contestaţia în anulare.
Accesul liber la justiţie trebuie asigurat oricărei persoane fizice sau juridice, în orice fază a procesului, inclusiv la sesizarea Curţii Constituţionale, cu excepţii de neconstituţionalitate a unor dispoziţii legale.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.304 pct.9 coroborat cu art.312 alin.1,2,3 şi 5 Cod proc.civ., se va admite recursul contestatoarei împotriva încheierii atacate, care va fi casată şi se va trimite cauza la acelaşi tribunal, pentru soluţionarea pe fond a cererii contestatoarei de sesizare a Curţii Constituţionale, cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.20 alin.2 din Legea nr. 15/1990.
21
| ← Acţiune în constatarea nulităţii contractului de... | Imobil expropriat în temeiul Decretului nr. 223/1974.... → |
|---|
