Imobil expropriat în temeiul Decretului nr. 223/1974. Neîntabularea dreptului de proprietate al Statului Român în cartea funciară.
| Comentarii |
|
Încheierea unui contract de vânzare-cumpărare între stat şi titularii contractului de închiriere, în baza Legii nr. 112/1995. Acţiune în revendicare intentată de foştii proprietari, împotriva beneficiarilor contractului de vânzare-cumpărare. Admisibilitate
Asupra imobilului expropriat, cu privire la care nu şi-a intabulat dreptul de proprietate în cartea funciară, Statul Român a dobândit un drept de proprietate extratabulară, în temeiul art. 26 teza I-a din Decretul-lege nr. 115/1938, însă pentru a-l putea înstrăina valabil chiriaşilor, avea obligaţia ca în prealabil să îşi înscrie dreptul său de proprietate în cartea funciară, potrivit tezei a II-a din acelaşi text legal.
In această situaţie, în cadrul acţiunii în revendicare de drept comun, intentate de foştii proprietari rămaşi înscrişi în cartea funciară, dar care au fost deposedaţi abuziv de Statul Român, deţin un titlu mai bine caracterizat decât beneficiarii-cumpărători neîntabulaţi în cartea
funciară.
(art. 480 C.civ, art. 17, 26, 31 alin.(l) şi 32 alin.(1) din Decretul-lege nr.
115/1938; art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la CEDO)
Decizia nr. 2241/R din 28 octombrie2009
Prin sentinţa civilă nr.9473 din 28 noiembrie 2007 a Judecătoriei Cluj-Napoca, s-a admis acţiunea civilă precizată, intentată de reclamanţii N.G. şi soţia N.M., în contradictoriu cu pârâţii B.M., B.M., STATUL ROMÂN, prin CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI CLUJ-NAPOCA, s-a respins ca neîntemeiată cererea reconvenţională formulată de pârâţii B. Mihai şi B.M.
S-a constatat că pârâtul Statul Român a dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului nr.107, situat în Cluj-Napoca, str.C., înscris în CF nr.49287 Cluj-Napoca, nr.top 23577/S/C/VII, prin decizia nr.16/1987 a fostului Consiliu Popular al judeţului Cluj, emisă în temeiul Decretului nr.223/1974.
S-a dispus radierea din CF nr.49287 Cluj-Napoca, a dreptului de proprietate al pârâţilor
B.M. şi B.M. de sub B1, 2 şi întabularea în CF nr.49287 Cluj-Napoca, a dreptului de proprietate al pârâtului Statul Român, în administrarea Consiliului local al municipiului Cluj-Napoca, cu titlu de drept lege.
S-a constatat că reclamanţii au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în CF nr.49287 Cluj-Napoca, nr.top 23577/S/C/VII prin contractul de vânzare-cumpărare
1
nr.30999/1996 încheiat cu Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca, prin mandatar, în temeiul Legii nr.112/1995.
S-a dispus întabularea în CF a dreptului de proprietate al reclamanţilor asupra imobilului înscris în CF nr.49287 Cluj-Napoca, nr.top 23577/S/C/VII, ca bun comun, cu titlu de drept cumpărare.
Au fost obligaţi pârâţii B.M. şi B.M. la plata în favoarea reclamanţilor a sumei de 10.715,50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că imobilul în litigiu este apartamentul nr.107, din clădirea situată în Cluj-Napoca, str.C., înscris în CF nr.49287 Cluj-Napoca, nr.top 23577/S/C/VII, în favoarea pârâţilor B.M. şi B.M., ca bun comun, cu titlu de construire, cu încheierea nr.1152/22.02.1982.
Prin decizia nr.16/26.01.1987 a Comitetului executiv al Consiliului Popular al judeţului Cluj, emisă în temeiul Decretului nr.223/1974, apartamentul a trecut în proprietatea Statului Român, fără plată, statul preluând diferenţa de credit nerambursat, în sumă de 50.860 lei.
Pârâţii, în calitate de foşti proprietari ai apartamentului, nu au solicitat restituirea imobilului în natură sau acordarea de despăgubiri în temeiul Legii nr.112/1995, situaţie în care în baza art.9 din acelaşi act normativ, Statul Român prin Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca reprezentat de mandatarul său SC CONSTRUCTARDEALUL SA Cluj-Napoca, le-a vândut reclamanţilor N.G. şi soţia N.M., apartamentul în litigiu, prin contractul de vânzare-cumpărare nr.30999/14.11.1996, cumpărătorii întabulându-şi dreptul de proprietate în cartea funciară nr.49287 Cluj-Napoca, la data de 8.01.2001.
Ulterior, prin sentinţa civilă nr.587/2004 a Judecătoriei Cluj-Napoca, modificată prin decizia civilă nr.1129/A/2004 a Tribunalului Cluj, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.2317/2005 a Curţii de Apel Cluj, s-a dispus rectificarea CF nr.49287 Cluj-Napoca, nr.top 23577/S/C/VII şi restabilirea situaţiei anterioare, prin radierea inscripţiilor de sub B4, 5, efectuate cu încheierea nr.122/2001, apreciindu-se că pentru valabilitatea înscrierii, se impunea întabularea prealabilă a dreptului de proprietate al Statului Român.
Chiar dacă pârâţii mai figurează în cartea funciară ca proprietari tabulari asupra ap.nr.107, dreptul lor este golit de conţinut, întrucât nu sunt beneficiarii prerogativelor dreptului de proprietate şi anume dispoziţia, posesia şi folosinţa. Conform art.2 din Legea nr.10/2001, persoanele ale căror imobile au fost preluate fără titlu valabil, îşi păstrează calitatea de proprietar avută la data preluării, pe care o exercită după primirea deciziei sau a hotărârii judecătoreşti de restituire.
Or, imobilul în litigiu a trecut în proprietatea Statului Român, în baza deciziei administrative emise în temeiul Decretului nr.223/1974. Eventuala nerespectare a dispoziţiilor actului normativ de preluare, nu formează obiectul prezentului litigiu, pârâţii învestind instanţa cu o acţiune în revendicare, context în care instanţa este abilitată doar să compare titlurile părţilor şi să acorde preferinţă unuia dintre ele. Acţiunea în revendicare formulată de pârâţi în contradictoriu cu reclamanţii, nu a fost exercitată şi faţă de Statul Român.
Lipsa întabulării în CF a dreptului de proprietate al Statului Român, nu impietează asupra existenţei dreptului în patrimoniul acestuia, întrucât el a dobândit un drept de proprietate extratabulară, ca o excepţie de la principiul efectului constitutiv de drepturi al înscrierii în cartea funciară, consacrat de art.17 din Decretul-lege nr.115/1938. Reclamanţii au înfrânt prezumţia relativă de proprietate, instituită de art.32 din acelaşi decret-lege.
2
Statul Român a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului, iar pârâţii nu au solicitat restituirea apartamentului în litigiu în baza Legii nr.112/1995, sau pe calea unei acţiuni de drept comun. Apartamentul a fost inclus în circuitul civil de către Statul Român, prin exercitarea nestingherită de către acesta a tuturor atributelor dreptului de proprietate. De asemenea, contractul de vânzare-cumpărare, nu a fost desfiinţat.
Prin decizia civilă nr.204/A din 8 aprilie 2008 a Tribunalului Cluj, s-a admis excepţia insuficientei timbrări a apelului şi în consecinţă, s-a anulat ca insuficient timbrat apelul declarat de pârâţii B.M. şi B.M. împotriva sentinţei civile nr.9473/28.11.2007 a Judecătoriei Cluj-Napoca. Au fost obligaţi apelanţii în solidar să le plătească intimaţilor N.G. şi N.M., cheltuieli de judecată în sumă de 1190 lei.
Prin decizia civilă nr.1572/R din 1 septembrie 2008 a Curţii de Apel Cluj, s-a admis recursul declarat de pârâţii B.M. şi B.M., împotriva deciziei civile nr.204/A din 8.04.2008 a Tribunalului Cluj, care a fost casată şi s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de fond. Prin încheierea civilă din 24 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Cluj, s-a admis cererea de lămurire a dispozitivului deciziei civile nr.1572/R din 1.09.2008 a Curţii de Apel Cluj, pe care a lămurit-o în sensul că s-a dispus trimiterea cauzei la acelaşi tribunal pentru rejudecarea pe fond a apelului declarat de pârâţii B.M. şi B.M.
Prin decizia civilă nr.215/A din 7 aprilie 2009 a Tribunalului Cluj, s-a respins ca nefondat apelul declarat de pârâţii B.M. şi B.M., împotriva sentinţei civile nr.9473 din 28 noiembrie 2007 a Judecătoriei Cluj-Napoca, pe care a menţinut-o în întregime.
Au fost obligaţi apelanţii să le plătească intimaţilor N.G. şi N.M., cheltuieli de judecată în apel, în sumă de 1.190 lei.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reţinut că iniţial, acţiunea reclamanţilor a fost înregistrată în anul 2006, ca o acţiune în constatare întemeiată pe dispoziţiile art.111 C.pr.civ., la Judecătoria Cluj-Napoca, instanţă care a respins acţiunea în constatare ca inadmisibilă. Prin decizia civilă nr.37/A din 2007 a Tribunalului Cluj, acţiunea a fost calificată ca o acţiune în realizare, s-a desfiinţat sentinţa primei instanţe şi s-a trimis cauza spre rejudecare.
Imobilul în litigiu a trecut în proprietatea Statului Român prin decizia nr.16/1987 a Comitetului Executiv al Consiliului Popular al judeţului Cluj, emisă în temeiul Decretului nr.223/1974. Dreptul de proprietate al Statului Român a fost dobândit astfel cu titlu de lege conform art.645 C.civ., situaţie în care operează excepţia de la principiul instituit de art.17 şi 18 din Decretul-lege nr.115/1938.
Pârâţii nu au contestat valabilitatea titlului statului, nu au solicitat măsuri reparatorii în procedurile instituite de Legea nr.112/1995 şi de Legea nr.10/2001, după cum nu au solicitat nici să se constate nulitatea contractului de vânzare-cumpărare.
Dreptul de proprietate al reclamanţilor asupra apartamentului în litigiu este actual şi le conferă titularilor toate atributele dreptului de proprietate conform art.480 C.civ. Acest aspect a fost reţinut şi prin decizia civilă nr.29/A/2004 a Curţii de Apel Cluj şi prin decizia civilă nr.2317/R/2005 a aceleiaşi instanţe, prin care s-a statuat că actualii reclamanţi au la îndemână promovarea unei acţiuni în justiţie, prin care să valorifice dreptul lor de proprietate dobândit în temeiul Legii nr.112/1995, în contradictoriu cu proprietarii tabulari şi să facă posibilă întabularea dreptului în cartea funciară.
Acţiunea reclamanţilor diferă de acţiunea în rectificare de carte funciară promovată şi câştigată de soţii B., chiar dacă aparent părţile şi obiectul ar fi identice, diferă cauza, tribunalul
3
neputând accepta punctul de vedere al pârâţilor, potrivit căruia sunt întrunite condiţiile autorităţii de lucru judecat.
Acţiunea în rectificare de carte funciară promovată de soţii B., soluţionată irevocabil prin decizia civilă nr.2317/R/2005 a Curţii de Apel Cluj, a fost admisă pe motiv că nu a fost respectată ordinea înscrierii în CF a transmisiunilor dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu, fiind necesar ca înscrierile dreptului de proprietate în cartea funciară să fie în concordanţă cu succesiunea transmiterii dreptului de proprietate.
În prezentul dosar, reclamanţii încearcă să obţină o evidenţă de carte funciară, care să oglindească situaţia juridică reală a imobilului pe parcursul timpului, pe când soţii B. au obţinut rectificarea de carte funciară pentru că nu se oglindea situaţia reală a transmisiunii dreptului de proprietate.
În mod legal prima instanţă a reţinut că acţiunea reclamanţilor este întemeiată faţă de dispoziţiile art.35 şi art.36 alin. (1) pct.4 din Legea nr.7/1996.
Faţă de situaţia reală a dreptului de proprietate asupra apartamentului în litigiu, este corectă şi legală privind respingerea acţiunii reconvenţionale, prin care pârâţii au solicitat obligarea reclamanţilor la recunoaşterea dreptului de proprietate asupra apartamentului nr.107, înscris în CF nr.49287 Cluj-Napoca, nr.top 23577/S/C/VII.
Dar prima instanţă nu a fost învestită pe calea acţiunii reconvenţionale, să analizeze valabilitatea titlului de proprietate al statului şi să dispună desfiinţarea lui şi nici să analizeze titlul de proprietate al reclamanţilor şi să dispună desfiinţarea lui, aceste titluri nefiind desfiinţate pe căile legale.
În momentul soluţionării cauzei, pârâţii nu erau în posesia unui titlu de proprietate actual asupra apartamentului în litigiu, titlu care să constituie termen de comparaţie în operaţiunea de comparare a titlurilor de proprietate. Singurul titlu de proprietate în vigoare asupra apartamentului, este titlul reclamanţilor, care este act autentic şi constituie titlu de proprietate opozabil de la data încheierii lui, conform art.45 pct.2 indice 1 din Legea nr.1/2009.
Chiar dacă s-ar pune problema comparării titlurilor, pe parcursul soluţionării cauzei a intervenit şi decizia nr.XXXIII din 9 iunie 2008 a ÎCCJ, potrivit căreia concursul dintre legea specială şi legea generală, se rezolvă în favoarea legii speciale, iar în cazul în care sunt sesizate neconcordanţe între legea specială şi CEDO, aceasta din urmă are prioritate.
Pe de altă parte, alin. (2) al art.2 din Legea nr.10/2001, a fost abrogat prin Legea nr.1/2009.
Nu a fost găsită fondată critica apelanţilor potrivit căreia prin soluţia primei instanţe, s-ar fi recunoscut efectul de ultraactivitate al Decretului nr.223/1974, atunci când s-a dispus înscrierea în CF a dreptului de proprietate al statului, drept ce nu ar mai putea fi înscris în temeiul unei legi abrogate.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs pârâţii B.M. şi B.M., solicitând modificarea ei şi rejudecând, admiterea apelului pârâţilor şi schimbării sentinţei în sensul respingerii acţiunii principale şi admiterii acţiunii reconvenţionale.
În motivarea recursului, pârâţii au susţinut că în soluţionarea prezentei cauze, trebuie pornit de la următoarele principii: dreptul de proprietate este garantat indiferent de proprietar, conform art.1 din Protocolul 1 şi art. 44 din Constituţie; nu pot coexista două titluri de proprietate asupra aceluiaşi bun; toţi subiecţii de drept trebuie să beneficieze de tratament egal în faţa legii.
4
Dacă reclamanţii pretind recunoaşterea dreptului lor de proprietate pe baza unor dispoziţii legale de drept comun, apărarea pârâţilor pe baza aceloraşi dispoziţii nu poate fi înlăturată sub cuvânt că ei nu au la dispoziţie decât dispoziţiile legii speciale, căci altfel s-ar încălca CEDO privind dreptul la un proces echitabil.
Cererea reclamanţilor pe calea acţiunii oblice privind înscrierea dreptului de proprietate al Statului Român dobândit în baza Decretului nr.223/1974 în prezent abrogat, s-a intentat după ce printr-o hotărâre irevocabilă anterioară, s-a dispus radierea dreptului de proprietate al reclamanţilor din cartea funciară.
Prin înscrierea dreptului de proprietate al statului, reclamanţii urmăresc acelaşi scop şi aceeaşi finalitate ca în procesul anterior, soluţionat irevocabil. Aşadar, reclamanţii doresc să impună controlul instanţei asupra unei hotărâri judecătoreşti anterioare, prin care dreptul lor a fost radiat din cartea funciară în contradictoriu cu recurenţii.
Este nelegală înscrierea dreptului de proprietate al Statului Român în anul 2009, pe baza unei decizii emise în temeiul unui act normativ abrogat în anul 1989. Curtea de Apel Cluj prin decizia civilă nr.388/a/2007, a statuat că înscrierile făcute după momentul abrogării respectivelor acte normative, justifică aplicarea art.34 din Decretul-lege nr.115/1938.
In momentul cumpărării apartamentului, reclamanţii nu s-au bazat pe cuprinsul cărţii funciare, situaţie în care nu pot obţine întabularea împotriva pârâţilor, faţă de care nu dispun de niciun titlu valabil.
In mod greşit a reţinut instanţa de apel că pârâţii nu au învestit judecătoria cu analizarea titlului de proprietate al statului şi nici a titlului de proprietate al reclamanţilor. Din moment ce pârâţii sunt proprietari de carte funciară, nici nu era necesară această învestire a instanţei, faţă de dispoziţiile art.30 din Legea nr.7/1996, conform cărora dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real, în condiţiile prezentei legi, în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei, dacă a fost dobândit sau constituit cu bună-credinţă, cât timp nu se dovedeşte contrariul. Dacă un drept s-a radiat din cartea funciară, se prezumă că acel drept nu există.
Or dreptul pârâţilor este înscris în cartea funciară, în timp ce dreptul de proprietate al reclamanţilor a fost radiat din cartea funciară, în baza unei hotărâri judecătoreşti irevocabile. Aşa fiind, se impunea verificarea dacă reclamanţii N. au faţă de pârâţii B., vreun titlu opozabil care să răstoarne prezumţia de proprietate de care se bucură pârâţii. Reclamanţii au cumpărat apartamentul de la un neproprietar, indiferent că acesta este statul sau o altă persoană. Reclamanţii ar avea acces la o asemenea acţiune numai dacă ar fi pretins că au dobândit un drept real, întemeindu-se pe cuprinsul cărţii funciare, în care au fost şi sunt proprietari pârâţii.
Cu privire la contractul de vânzare-cumpărare al reclamanţilor, prin decizia nr.1572/2008, s-a constatat că nu le este opozabil, din moment ce s-a dispus radierea reclamanţilor din cartea funciară în care au fost înscrişi în baza acelui contract. O lege din anul 2009, nu poate să modifice această stare de lucruri, stabilită printr-o hotărâre irevocabilă cu valoare de lucru judecat. Dispoziţia introdusă prin Legea nr.1/2009, nu prevede opozabilitatea „erga omnes”, singurele dispoziţii legale în acest sens fiind cele cuprinse în Legea nr.7/1996.
Orice altă interpretare, ar întări doar ideea tratamentului preferenţial al unor contracte încheiate de stat, faţă de altele, care duce la concluzia inegalităţii în faţa justiţiei. Reclamanţii nu au dobândit în mod legal dreptul de proprietate, având titlul dobândit de la un neproprietar. Şi reclamanţii au dreptul la reparaţie, în condiţii chiar mai favorabile decât pârâţii.
5
Intimaţii N.G. şi N.M. prin întâmpinare au solicitat respingerea recursului ca nefondat şi obligarea recurenţilor la plata cheltuielilor de judecată.
Aceiaşi intimaţi, au depus şi concluzii scrise la dosar.
Examinând recursul pârâţilor, curtea reţine următoarele:
Prin acţiunea civilă înregistrată sub nr.3533/211 din 3 mai 2006 la Judecătoria Cluj-Napoca, ulterior precizată, reclamanţii N.G. şi N.M., i-au chemat în judecată pe pârâţii B.M.,
B.M. şi Statul Român prin Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca, solicitând instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa, să constate că Statul Român prin Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca, a dobândit dreptul de proprietate asupra ap.nr.107 din imobilul situat în Cluj-Napoca, str.C., înscris în CF nr.49287, nr.top 23577/S/C/VIII, în baza deciziei nr.16/1987, emisă în baza Decretului nr.223/1974; să se dispună radierea dreptului de proprietate al pârâţilor B.M. şi B.M. de sub B1-2 şi înscrierea dreptului de proprietate al Statului Român prin Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca; să se constate că reclamanţii au dobândit dreptul de proprietate asupra ap.nr.107, în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.30999/1996 încheiat cu SC CONSTRUCTARDEALUL SA Cluj-Napoca; să se dispună înscrierea dreptului de proprietate al reclamanţilor în CF nr.49287 Cluj-Napoca, nr.top 23577/S/CVII cu titlu de cumpărare ca bun comun, precum şi a interdicţiei de înstrăinare pe timp de 10 ani, cu cheltuieli de judecată.
La rândul lor, pârâţii B.M. şi B.M. prin cererea reconvenţională înregistrată la termenul din 7 iunie 2007, au solicitat aceleiaşi instanţe, să dispună obligarea reclamanţilor să le recunoască dreptul de proprietate asupra ap.nr.107, înscris în CF nr.49287 Cluj-Napoca, nr.top 25577/S/CVII.
Asupra ap.nr.107 situat în Cluj-Napoca, str.C., s-a întabulat dreptul de proprietate al pârâţilor B.M. şi B.M., cu încheierea nr.1852 din 11.02.1982, în CF nr.49287 Cluj-Napoca, nr.top 23577/S/CVII.
Apartamentul în litigiu a trecut în proprietatea Statului Român, prin decizia nr.16/26.01.1987 a Comitetului Executiv al fostului Consiliu Popular al judeţului Cluj, dată în baza Decretului nr.223/1974.
Prin contractul de închiriere nr.405929/22.04.1987, apartamentul le-a fost închiriat reclamanţilor N.G. şi N.M., iar după apariţia Legii nr.112/1995, între SC CONSTRUCTARDEALUL SA Cluj-Napoca şi chiriaşi, s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr.30999/14.11.1996, pentru preţul de 20.207.743 lei.
Reclamanţii N.G. şi N.M. şi-au întabulat dreptul lor de proprietate asupra ap.nr.107 din Cluj-Napoca, str.C., în CF nr.49287 Cluj-Napoca, nr.top 23577/S/CVII, sub B 4-5, cu încheierea nr.122/2001.
Prin decizia civilă nr.1129/A din 12 mai 2004 a Curţii de Apel Cluj, s-a admis apelul declarat de B.M. şi B.M. împotriva sentinţei civile nr.587/26.01.2004 a Judecătoriei Cluj-Napoca, pe care a schimbat-o în sensul că s-a admis în parte acţiunea intentată împotriva lui N.G., N.M. şi a Consiliului local al municipiului Cluj-Napoca şi în consecinţă, s-a dispus rectificarea CF nr.49287 Cluj-Napoca, nr.top 23577/S/CVII şi restabilirea situaţiei anterioare, prin radierea inscripţiilor de sub B 4-5, efectuate în baza încheierii nr.122/08.01.2001. În considerentele acestei decizii rămase irevocabile prin decizia civilă nr.2317/R din 21 octombrie 2005 a Curţii de Apel Cluj, s-a reţinut că lui B.M. şi B.M., nu le este opozabil contractul de vânzare-cumpărare nr.30999/14.11.1996, faţă de prevederile art.969 şi art.973 C.civ. Acţiunea în rectificare de carte funciară, a fost admisă în temeiul art.34 pct.1 din Decretul-lege nr.115/1938. În considerentele
6
deciziei civile nr.2317/R din 21 octombrie 2005 a Curţii de Apel Cluj, s-a reţinut că din perspectiva „lipsei consimţământului proprietarilor tabulari la strămutarea proprietăţii, din patrimoniul lor în patrimoniul recurenţilor Noge, contractul de vânzare-cumpărare încheiat de aceştia cu un neproprietar, apare ca fiind lovit de nulitate absolută prin prisma art.948 pct.2
C.civ.”
Dobândirea dreptului de proprietate de către Statul Român a avut loc în temeiul deciziei nr.16/1987 date în baza Decretului nr.223/1974, cu titlu de expropriere.
Potrivit art.26 din Decretul-lege nr.115/1938, drepturile reale se vor dobândi fără înscriere în cartea funciară, din cauză de moarte, accesiune, vânzare silită şi expropriere; titularul nu va putea însă dispune de ele prin carte funciară, decât după ce s-a făcut înscrierea. În speţă însă, Statul Român nu şi-a întabulat dreptul său de proprietate cu titlu de expropriere, dar cu toate acestea, a încheiat cu reclamanţii, contractul de vânzare-cumpărare nr.30999/14.11.1996.
Conform art.32 alin. (1) din Decretul-lege nr.115/1938, dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei; este cazul pârâţilor B.M. şi B.M. În alin. (2) al art.32 din acelaşi decret-lege, se prevede că dacă un drept sa radiat din cartea funciară, se prezumă că acel drept nu există; este cazul reclamanţilor N.G. şi N.M., cărora li s-a radiat dreptul de proprietate prin decizia civilă nr.1129/A din 12 mai 2004 a Curţii de Apel Cluj.
În art.31 alin.(1) din Decretul-lege nr.115/1938, se prevede că înscrierile în cartea funciară îşi vor produce efectele de la data înregistrării lor. Art.17 din Decretul-lege nr.115/1938, a consacrat efectul constitutiv al înscrierii în cartea funciară, excepţiile de la acest principiu fiind enumerate în art.26 din acelaşi act normativ.
Reclamanţii N.G. şi N.M., nu sunt nici măcar proprietari extratabulari, deoarece un drept de proprietate extratabular cu titlu de expropriere, a dobândit Statul Român, drept pe care nu la putut transmite mai departe, câtă vreme nu şi-a întabulat el în prealabil dreptul de proprietate în cartea funciară. În prezent, Decretul nr.223/1974 este abrogat.
Având în vedere dispoziţiile art.480 C.civ., raportate la prevederile Decretului-lege nr.115/1938, privitoare la efectul constitutiv de drepturi reale al înscrierii în cartea funciară, la modul de reglementare al proprietăţii extratabulare şi a condiţiilor în care poate fi transmisă aceasta terţilor, precum şi la prezumţia legală de proprietate iuris tantum, ceea ce înseamnă că împotriva ei este admisibilă proba contrară, numai că reclamanţii N. în calitate de achizitori nemijlociţi, nu pot prezenta o contraprobă, iar contractul de vânzare-cumpărare nr.30999/14.11.1996, nu le este opozabil pârâţilor B., potrivit principiului res inter alios acta aliis neque nocere, nequeprodessepotest., rezultă că titlul pârâţilor B. este mai bine caracterizat, întrucât îndeplineşte cerinţele legale privind dobândirea dreptului de proprietate în regim de carte funciară, pe când contractul de vânzare-cumpărare exhibat de reclamanţii N., nu constituie titlu de proprietate.
Pârâţii B. au formulat o acţiune în revendicare întemeiată pe dreptul comun împotriva reclamanţilor N., şi nu împotriva Statului Român, pentru a i se opune excepţia inadmisibilităţii acţiunii, fiindcă nu a formulat o acţiune în baza Legii nr.10/2001.
Acţiunea în revendicare este imprescriptibilă; ea putea fi paralizată numai în ipoteza în care un posesor ar fi invocat şi dovedit prin acţiune sau pe cale de excepţie uzucapiunea, care faţă de momentul intrării în posesie al reclamanţilor, nu putea fi întemeiată decât pe dispoziţiile
7
art.27 sau 28 din Decretul-lege nr.115/1938, condiţii care nu vor fi analizate în actualul cadru procesual, întrucât ar depăşi limitele învestirii instanţei.
Niciuna dintre părţi nu a invocat dispoziţiile Legii nr.10/2001. Oricum, prin decizia nr.XXXIII din 9 iunie 2008 a secţiilor unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a decis că „în cazul în care sunt sesizate neconcordanţe între legea specială, respectiv Legea nr.10/2001 şi Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, aceasta din urmă are prioritate. Această prioritate poate fi dată de cadrul unei acţiuni în revendicare, întemeiate pe dreptul comun, în măsura în care astfel nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securităţii raporturilor juridice”.
Întrucât pârâţii nu au un drept de proprietate asupra apartamentului în litigiu, deoarece Statul Român nu şi-a întabulat dreptul de proprietate în cartea funciară în temeiul Decretului nr.223/1974, care este abrogat în prezent, în speţă are prioritate art.1 alin. (1) din Protocolul adiţional nr.1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, conform căruia „orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional”.
Statul Român nu a expropriat imobilul proprietatea pârâţilor pentru cauză de utilitate publică şi nici conform principiilor generale ale dreptului internaţional, respectiv a pactelor şi tratatelor internaţionale la care România era parte, ci a procedat la o preluare abuzivă, în temeiul unui act normativ în prezent abrogat, motiv pentru care nici nu şi-a mai întabulat dreptul de proprietate în cartea funciară.
La rândul lor, N.G. şi N.M., precum şi Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca, au avut calitatea de pârâţi în dosarul în care s-a pronunţat decizia civilă nr.1129/A din 12 mai 2004 a Curţii de Apel Cluj, în contradictoriu cu B.M. şi B.M., prin care s-a dispus rectificarea CF nr.49287 Cluj-Napoca, nr.top 23577/S/CVII şi restabilirea situaţiei anterioare prin radierea inscripţiilor de sub B4 şi B5, efectuate în baza încheierii nr.122/08.01.2001.
Prin urmare, curtea nu poate face abstracţie de statuările dispuse prin hotărâri judecătoreşti intrate în puterea lucrului judecat, pronunţate exact între aceleaşi părţi.
În ceea ce priveşte „securitatea raporturilor juridice” de care se face vorbire în aceeaşi decizie nr.XXXIII din 9 iunie 2008 a instanţei supreme, curtea constată că prin decizia nr.425/2008 a Curţii Constituţionale, s-a statuat că principiul stabilităţii raporturilor juridice nu poate implica promovarea unui drept, prin intermediul unei ilegalităţi.
Pentru aceste considerente de fapt şi de drept material, în temeiul art.304 pct. 9 şi art.312 alin. (1) - (3) C.pr.civ., se va admite recursul pârâţilor B.M. şi B.M. împotriva deciziei tribunalului, care va fi modificată şi rejudecând cauza, se va admite apelul declarat de pârâţii
B.M. şi B.M. în contra sentinţei judecătoriei, care va fi schimbată în întregime, în sensul că se va admite cererea reconvenţională intentată de pârâţii B.M. şi B.M. împotriva reclamanţilor N.G. şi N.M., care vor fi obligaţi să le recunoască pârâţilor dreptul de proprietate asupra apartamentului nr.107 înscris în CF nr.49287 Cluj-Napoca, nr.top 23577/S/CVII.
În sarcina pârâţilor B.M. şi B.M., rămâne obligaţia achitării diferenţei de 50.860 lei reprezentând credit nerambursat, preluat de Statul Român, actualizat conform dispoziţiilor legale incidente în materie.
Pârâţii-recurenţi nu au solicitat cheltuieli de judecată.
8
Pe cale de consecinţă, având în vedere soluţia ce urmează a fi dată cererii reconvenţionale, se va respinge acţiunea principală intentată de reclamanţii N.G. şi N.M., în contradictoriu cu pârâţii B.M. şi B.M., precum şi cu Statul Român prin Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca.
Nu se poate constata că Statul Român prin Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca, ar fi dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului în litigiu, în baza deciziei nr.16/26.01.1987, a Comitetului Executiv al fostului Consiliu Popular al judeţului Cluj, date în aplicarea unui act normativ emis cu nerespectarea principiilor referitoare la dreptul de proprietate, cuprinse în Codul civil, în Constituţia Republicii Socialiste România şi în tratatele internaţionale la care România era parte, Decretul nr.223/1974, fiind în prezent abrogat.
Câtă vreme Decretul nr.223/1974 a fost abrogat, nu sunt prezente niciunul dintre cele trei cazuri prevăzute de art.34 din Decretul-lege nr.115/1938, pentru a se putea dispune rectificarea cărţii funciare nr.49287 Cluj-Napoca, nr.top 23577/S/CVII, prin radierea dreptului de proprietate al pârâţilor B.M. şi B.M., după care pe calea acţiunii oblice prevăzute de 974
C.civ., să se dispună întabularea dreptului de proprietate al Statului Român prin Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca.
Dacă Statul Român a preluat apartamentul în litigiu cu titlu de expropriere, în baza deciziei administrative nr.16/1987 emise în temeiul Decretului nr.223/1974, conform art.26 teza a II-a din Decretul-lege nr.115/1938, pentru a-l putea transmite reclamanţilor N.G. şi N.M., trebuia ca în prealabil, să se intabuleze el, Statul Român, în cartea funciară, ceea ce nu a făcut.
Neîntabulându-şi dreptul de proprietate în cartea funciară, Statul Român prin contractul de vânzare-cumpărare nr.30999/14.11.1996, nu le-a transmis reclamanţilor dreptul de proprietate asupra apartamentului în litigiu, drept pe care aceştia nu l-au avut niciodată, motiv pentru care nici nu se poate dispune întabularea în cartea funciară a unui drept de proprietate inexistent.
Argumentele primei instanţe, în baza cărora s-a admis acţiunea principală şi s-a respins cererea reconvenţională, ca şi argumentele instanţei de apel în temeiul cărora s-a respins apelul pârâţilor împotriva sentinţei, sunt eronate, motiv pentru care instanţa de recurs le-a înlăturat în totalitate şi le-a înlocuit cu prezentele considerente, care sprijină soluţia dată de curte în acord art.480 C.civ., art.44 alin. (1), art.11 alin. (2) şi art.20 alin. (2) din Constituţie, precum şi art.1 alin. (1) din Protocolul adiţional nr.1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. (Judecător Traian Dârjan)
| ← Excepţie de neconstituţionalitate invocată într-o cale... | Autoritate de lucru judecat. Inexistenţa triplei identităţi... → |
|---|
