Legea nr. 10/2001. Proba dreptului de proprietate asupra imobilului ce a făcut obiectul notificării. Răsturnarea prezumţiilor simple instituite de art. 221din Legea nr. 10/2001
| Comentarii |
|
Prezumţia simplă instituită de art. 221alin. (1) din Legea nr. 10/2001 poate fi răsturnată de reclamant prin proba contrară, în sensul că el, iar nu persoana menţionată în actul de preluare, era titularul dreptului de proprietate asupra bunului notificat.
Secţia civilă, Decizia nr. 19 din 23 ianuarie 2008
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr. 3002/2006, reclamantele S.M. și B.M. au învestit instanța în contradictoriu cu pârâții Municipiul Constanța prin Primar, Consiliul Local Constanța și Primarul Municipiului Constanța, cu soluționarea acțiunii civile având ca obiect desființarea dispoziției nr. 2109/7.07.2006 a Primarului Municipiului Constanța, prin care s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului situat în Constanța, str. I.L. nr. 19 (fost 25); obligarea pârâților la restituirea în natură a imobilului situat în Constanța str. I.L. nr. 19; obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.
Menționează reclamantele că tatăl lor B.N. a formulat conform art. 21 din Legea nr. 10/2001 notificare prin care a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în Constanța, str. I.L. nr. 19, pe care l-a deținut în calitate de proprietar conform actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3375/1940 la Judecătoria Constanța și care i-a fost preluat de către stat în baza Decretului nr. 92/1950.
Se arată că actul de naționalizare a fost abuziv deoarece autorul reclamantelor era, conform art. II din Decretul nr. 92/1950, exceptat de la naționalizare, fiind medic încadrat într-o unitate de stat, încă din anul 1943.
Mai mult, arată reclamantele că imobilul a fost naționalizat pe numele B.E., aspect față de care actul de naționalizare e lovit de nulitate.
Se susține că în mod greșit s-a respins solicitarea de acordare a măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, deoarece din actele de stare civilă și declarațiile de conformitate rezultă că B.N., cumpărătorul din actul de proprietate, exhibat ca titlu, este una și aceeași persoană cu autorul notificării și tatăl reclamantelor.
Prin sentința civilă nr. 420/19.02.2007 Tribunalul Constanța a admis acțiunea reclamantelor și a anulat ca nelegală dispoziția nr. 2109/7.07.2006 emisă de Primarul Municipiului Constanța în temeiul Legii nr. 10/2001. Au fost obligați pârâții să restituie reclamantelor în natură, imobilul situat în Constanța, str. I.L. nr. 19, compus din teren în suprafață de 100,55 mp și o construcție cu destinația de locuință, cu regim de înălțime parter, reprezentând un apartament.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut, în esență, că autorul reclamantelor - B.N., a fost proprietarul imobilului situat în Constanța, str. I.L. nr. 25, compus din teren în suprafață de 100,55mp și o casă de locuit, conform actului de vânzare-cumpărare transcris sub nr. 3375/1940, iar bunul a fost preluat abuziv de către stat, fiind înscris în lista anexă la Decretul 92/1950 pe numele altei persoane, și cu nesocotirea dispozițiilor art. 2 din Decretul nr. 92/1950, autorul reclamantelor fiind exceptat de la naționalizare.
Reținându-se că imobilul există în aceeași structură, ca și la data preluării de către stat, s-a apreciat că este posibilă restituirea lui în natură, conform art. 9 din Legea nr. 10/2001.
împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel pârâții Consiliul Local Constanța, Municipiul Constanța prin Primar și Primarul Municipiului Constanța care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:
1. Instanța de fond a reținut în mod greșit faptul că B.N. este una și aceeași persoană cu numitul B.N.N.
Din actele administrate în cauză rezultă că reclamantele se legitimează ca succesoare ale defunctului B.N.N., decedat în anul 2005, iar în actul de vânzare-cumpărare nr. 3375/1940, este menționat în calitate de cumpărător B.N. din comuna Tîrgușor, județul Constanța.
2. Reclamantele nu au făcut dovada calității de proprietar a autorului lor la data preluării bunului de către stat, în anexa la Decretul nr. 92/1950 fiind menționat un alt proprietar și anume B.E.
3. Imobilul restituit reclamantelor nu a fost expertizat nefiind făcută dovada existenței identității între imobilul retrocedat și bunul dobândit de autorul reclamantelor prin actul de vânzare-cumpărare nr. 3375/1940.
în apel, în conformitate cu dispozițiile art. 295 C.proc.civ., la solicitarea apelantului, s-a încuviințat completarea materialului probator administrat la instanța de fond cu înscrisuri și expertiză tehnică imobiliară.
Analizând legalitatea hotărârii apelate în raport cu criticile pârâților se constată că apelul este nefondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente:
Pornind de la rațiunea adoptării Legii nr. 10/2001 privind situația juridică a unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 exprimată în caracterul profund reparatoriu, este de precizat că prin acest act normativ, legiuitorul a urmărit să înlăture prejudiciile suferite de foștii proprietari prin abuzurile săvârșite de stat.
Conform dispozițiilor art. 3 și art. 4 din Legea nr. 10/2001, sunt îndreptățite la măsuri reparatorii constând în restituirea în natură sau după caz prin echivalent, persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor îndreptățite.
Conform dispozițiilor art. 3 alin. (1) lit. a), ale art. 23 din Legea nr. 10/2001 și ale art. 1 din Normele de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 aprobate prin H.G. nr. 250/2007, sarcina probei proprietății, a deținerii legale a acesteia la momentul deposedării abuzive și a calității de persoană îndreptățită la restituire revine persoanei care pretinde dreptul.
în dovedirea dreptului de proprietate al autorului lor - B.N., reclamantele au administrat proba cu înscrisuri, prima instanță reținând în mod judicios, prin coroborarea acestor înscrisuri, că reclamantele au calitatea de persoane îndreptățite la restituirea imobilului situat în Constanța, str. I.L. nr. 19.
Astfel, prin contractul de vânzare-cumpărare înscris sub nr. 3375/1940, vânzătorii C.I.I., A. zis A.I.I. și M.I.I. au înstrăinat lui N.B. din comuna Tîrgușor județul Constanța, imobilul situat în Constanța, str. I.L. nr. 25, compus din teren în suprafață de 100,55 mp și o casă de locuit.
Din adresa nr. 37340/16.06.1996 emisă de Administrația Financiară Constanța rezultă că la matricola 515/1942 a figurat ca proprietar N.N.B. cu imobilul situat în Constanța, str. I.L. nr. 25, imobilul fiind naționalizat la data de 24.04.1950. Situația este confirmată cu adresa nr. 123454/14.09.2007 depusă în apel, în care se menționează că numele proprietarului terenului înscris la matricola 515 este „N.N.B.”, iar în prezent imobilul este înregistrat la adresa municipiul Constanța, str. I.L. nr. 19.
Identitatea între autorul reclamantelor B.N. și cumpărătorul menționat în actul de vânzare-cumpărare transcris sub nr. 3375/1940, și ulterior evidențiat în registrul fiscal al orașului Constanța, din perioada 1942 - 1950 este dovedită cu înscrisurile și declarațiile martorilor N.S. și L.M.G.
Din copia actului de identitate al autorului reclamantelor - B.N., rezultă că acesta este fiul lui B.N. și M., născut în comuna Târgușor județul Constanța.
Din declarațiile martorelor audiate în cauză, rezultă că tatăl reclamantelor a fost medic și era cunoscut sub numele de B.N., dar au constatat că pe rețetele pe care acesta le elibera în calitate de medic, uneori numele său era menționat B.N., iar alteori B. Ni. sau Ne. Acestea au mai declarat că autorul reclamantelor era proprietarul unui imobil situat în Constanța, str. I.L. și a decedat în anul 2005.
Se mai reține că după intrarea în vigoare a Legii nr. 18/1991, autorul reclamantelor a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenurile deținute în localitatea Târgușor, iar în cele trei titluri de proprietate eliberate conform Legii 18/1991 numele autorului lor a fost consemnat diferit și anume: „B.N.N.” - titlul nr. 18398/1373/2002; „B.N.” - titlul nr. 18396/1164/1996 și „Bârzan N. Neculae” - titlul nr. 26237/713/2003.
în baza întregului material probator administrat în cauză, se reține că prima instanță a rezolvat judicios problema identității între autorul reclamantelor și cumpărătorul imobilului situat în Constanța, str. I.L. nr. 25 (în prezent nr. 19), conform contractului de vânzare-cumpărare 3375/1940, iar reclamantele s-au legitimat ca succesoare ale fostului proprietar - B.N., decedat în anul 2005, fiind persoanele îndreptățite să solicite măsuri reparatorii în condițiile Legii nr. 10/2001.
2. Se reține a fi nefondată și critica ce vizează lipsa calității de proprietar al autorului reclamantelor pentru imobilul în litigiu la data aplicării Decretului nr. 92/1950.
Conform actului de vânzare-cumpărare nr. 3375/1940 moștenitorii lui I.I. au înstrăinat autorului reclamantelor, B.N. imobilul situat în Constanța, str. I.L. nr. 25, iar prin actul de vânzare-cumpărare nr. 3376/23.12.1940 au înstrăinat cumpărătorului B.A., sora lui B.N., imobilul situat în Constanța, str. V.B. nr. 22. înscrisurile se coroborează cu foaia de date pentru cartea funciară nr. 1490/5.12.1940 din care rezultă că moștenitorii lui I.I. dețineau o proprietate formată din două clădiri, una situată în str. I.L. nr. 25, învecinată la sud cu cel de-al doilea corp de clădire de la adresa V.B. nr. 22, colț cu I.L. și cu adresa nr. 2481/1996 emisă de S.C. „P” SA Constanța, din care rezultă și schimbarea de numerotație a străzii I.L:, astfel încât nr. 25 a fost înlocuit cu nr. 19, ambele fiind evidențiate în planul de situație.
Din adresa nr. 123454/14.09.2007 emisă de Serviciul Public de impozite, taxe și alte venituri ale bugetului local, rezultă că imobilul din str. I.L. nr. 25 (în prezent nr. 19) a figurat înscris în Registrul matricol manual din perioada 1942 - 1950 la matricola 515 pe numele N.N.B.
Din declarația notarială nr. 94/19.03.2001 semnată de A.B. rezultă că imobilul din str. I.L. nr. 19 (fost nr. 25) a fost naționalizat greșit pe numele B.E., soacra sa, în loc de B.N., proprietarul de drept al imobilul și, ulterior declaranta și soțul ei nu au deținut niciodată acte de proprietate pentru acest imobil.
Conform dispozițiilor art. 221 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 în absența unor probe contrare, existența și după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive, iar potrivit alin. (2), în absența unor probe contrare, persoana individualizată în actul normativ prin care s-a dispus măsura preluării abuzive este presupusă că deține imobilul sub nume de proprietar.
în speță, se reține că prin probatoriul administrat în cauză și la care am făcut referire mai sus, reclamantele au răsturnat prezumțiile simple, instituite prin dispozițiile legale invocate, în sensul că autorul lor, B.N., era proprietarul imobilului în litigiu la data aplicării măsurii de naționalizare, iar nu B.E., care din eroare a fost menționată ca proprietar în lista anexă la Decretul nr. 92/1950, poziția 50.
3. Referitor la critica ce vizează identificarea imobilului în litigiu, se reține, în raport de concluziile expertizei tehnice imobiliare efectuate în apel că și aceasta este nefondată.
Conform expertizei efectuată de expert G.G., imobilul restituit reclamantelor prin sentința civilă nr. 420/19.02.2007 a Tribunalului Constanța, ce face obiectul prezentului apel, este situat în Constanța, str. I.L. nr. 19 (Cap. 1) și este compus din locuință cu 3 camere, bucătărie și closet în curte, dimensiunile terenului aferent cât și perimetrul locuibil corespunzând cu dimensiunile din carnetul de schițe de teren întocmit în anul 1936 la data de 26 aprilie. S-a mai reținut că releveul întocmit de expert corespunde cu releveul din carnetul de schițe de teren din 29.04.1936 cât și cu schița de pe verso-ul foii de date pentru Cartea funciară întocmită în 05.12.1940, expertiza concluzionând că în mod indubitabil imobilul revendicat de moștenitorii doctorului B.N., situat în str. I.L. nr. 19 (nr. vechi 25) în suprafață de 100,55 mp teren și casă cu 3 camere, bucătărie și WC este identic cu imobilul restituit prin sentința civilă nr. 420/19.02.2007 în dosarul nr. 3002/2006 al Tribunalului Constanța.
Pentru considerentele expuse, în baza ar. 296 C.proc.civ., se va respinge apelul pârâților ca nefondat.
Respinge ca nefondată cererea intimatelor reclamante de acordare a cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocat, la dosar nefiind depusă chitanță de plată a onorariului avocat.
| ← Legea nr. 10/2001. Prioritatea măsurilor compensatorii în... | Uzucapiune. Condiţii legale pentru dobândirea dreptului de... → |
|---|
