Executare silită. Validarea popririi. Publicitatea privilegiului
| Comentarii |
|
O.G. nr. 23/2000
C. proc. civ., art. 563 Legea nr. 99/1999, art. 36 alin. (1)
în temeiul dispoziţiilor art. 36 alin. (1) din Legea nr. 99/1999, orice creditor care, fară a fi parte într-un contract de garanţie, are un privilegiu prin simplul efect al legii; în cauză, O.G. nr. 23/2000, are prioritate asupra garanţiei reale a creditorului privind bunul în cauză, numai în momentul în care privilegiul îndeplineşte condiţia de publicitate prin înscrierea sa la arhivă sau prin posesia bunurilor. Ori, creditoarea nu şi-a îndeplinit obligaţia de publicitate a privilegiului conferit de lege aşa că terţul poprit are prioritate să se îndestuleze în ceea ce priveşte obligaţia de rambursare a creditului acordat debitoarei.
I.C.C.J., secţia comercială, decizia nr. 2905 din 17 mai 2005
(B.J. - bază de date)
Prin cererea de chemare în judecată la Judecătoria Baia Mare sub nr. 4417 la data de 19 iunie 2003, C.I.E.J. M.M., investit cu cererea de executare silită a creditoarei SC E. SA, sucursala Baia Mare, a solicitat ca, în contradictoriu cu debitoarea C.N.M.P.N. R. SA şi terţul poprit B.C.R. SA, sucursala Judeţeană Maramureş, instanţa de judecată să dispună validarea popririi înfiinţată prin adresa din data de 21 aprilie 2003 asupra conturilor pe care debitoarea le are deschise la terţul poprit până la concurenţa sumelor de 119.411.491.270
lei, reprezentând contravaloare energie electrică, 25.200.657.289 lei reprezentând penalităţi de întârziere, 149.383.775.578 lei, penalităţi de întârziere precum şi în continuare până la achitarea integrală a datoriei.
în susţinerea pretenţiilor deduse judecăţii s-a arătat că terţul poprit s-a conformat doar parţial popririi înfiinţate, încălcând dispoziţiile art. 456 şi art. 457 C. proc. civ.
Judecătoria Baia Mare prin sentinţa nr. 794 din 12 februarie 2004, a admis cererea şi a validat poprirea înfiinţată asupra fondului debitoarei deschis la terţul poprit până la concurenţa sumei de 224.772.982.734 lei şi terţul poprit a fost obligat să execute poprirea în sensul indisponibilizării şi plăţii către creditoare în limita acestei creanţe a sumelor de bani existente în cont.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că SC E. SA, sucursala Baia Mare, în calitate de creditoare, nu şi-a îndeplinit obligaţia de plată a sumelor cuprinse în titlul executoriu, pe cale de consecinţă, fiind îndeplinite condiţiile validării, procedându-se la înfiinţarea popririi.
împotriva hotărârii primei instanţe a declarat apel creditoarea SC E. SA, sucursala Baia Mare.
Apelanta a arătat că instanţa de fond a modificat ordinea de preferinţă prevăzută de art. 563 C. proc. civ.
Prin decizia nr. 567 din 30 noiembrie 2004, Curtea de Apel Cluj a respins, ca nefondat, apelul.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut neîndeplinirea obligaţiilor de publicitate a privilegiului conferit de lege de către creditoare.
împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs creditoarea SC E. SA, sucursala Baia Mare, recurenta neîncadrându-şi motivele de recurs în vreunul din punctele art. 304 C. proc. civ.
Recurenta a criticat decizia pronunţată în apel, arătând că a fost dată cu aplicarea greşită a Legii nr. 99/1999, deoarece creditul acordat de intimata-terţ poprit intimatei-debitoare nu are un rang superior de prioritate faţă de creanţa creditoarei; de asemenea, recurenta a apreciat că hotărârea instanţei de apel nu cuprinde motivele pentru care instanţa a decis că distribuirea sumelor din contul debitoarei s-a făcut în mod legal de către terţul poprit şi nici motivele pentru care instanţa de apel a hotărât că nu sunt încălcate dispoziţiile art. 374 şi art. 376 C. proc. civ., prin executarea de către terţul poprit a contractului de credit şi a contractului de cesiune a fluxului de lichidităţi încheiate cu debitoarea. în continuare, recurenta a arătat ca nedovedită lipsa de disponibil în contul debitoarei deschis la terţul poprit.
Recursul creditoarei nu este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Astfel, din actele dosarului, se constată că, în mod corect, instanţa de apel a reţinut că debitorul urmărit nu are în contul deschis la terţul poprit fonduri proprii şi soldurile creditoare ale conturilor reprezintă obiect al garanţiei imobiliare constituite în favoarea terţului poprit.
Mai mult, instanţa de apel corect a reţinut că, în temeiul dispoziţiilor art. 36 alin. (1) din Legea nr. 99/1999, orice creditor care, fără a fi parte într-un contract de garanţie, are un privilegiu prin simplul efect al legii, în cauză, O.G. nr. 23/2000, are prioritate asupra garanţiei reale a creditorului privind bunul în cauză, numai în momentul în care privilegiul îndeplineşte condiţia de publicitate prin înscrierea sa la arhivă sau prin posesia bunurilor. Ori, creditoarea nu şi-a îndeplinit obligaţia de publicitate a privilegiului conferit de lege aşa că terţul poprit are prioritate să se îndestuleze în ceea ce priveşte obligaţia de rambursare a creditului acordat debitoarei.
în continuare, cum bine a apreciat instanţa de apel, se constată că a fost făcută dovada alimentării contului debitoarei deschis la terţul poprit care a şi efectuat plăţi către creditoare (v. raportul de expertiză).
în consecinţă, întrucât criticile aduse hotărârii pronunţate în apel nu puteau fi primite, acestea neavând suport legal şi nefiind dovedite, Curtea a respins ca nefondat recursul declarat de creditoare.
| ← Privilegiul copărtaşilor. Nerespectarea condiţiei privind... | Privilegiul creditorului gajist. Privilegiul vânzătorului unui... → |
|---|
