Privilegiul copărtaşilor. Nerespectarea condiţiei privind publicitatea. Consecinţe
| Comentarii |
|
C. civ., art. 1737 pct. 3, art. 1738, art. 1741, art. 1743
Privilegiile speciale imobiliare sunt adevărate ipoteci privilegiate, care trec înaintea tuturor ipotecilor existente asupra imobilului. Aceste ipoteci sunt drepturi reale şi conferă titularului lor dreptul de a urmări imobilul în posesia oricui s-ar afla, deoarece privilegiul special imobiliar nu se stinge prin înstrăinarea imobilului la care se referă.
C.A. Iaşi, decizia civilă nr. 2135 din 29 noiembrie 2000
Privilegiul este o cauză de preferinţă stabilită prin lege, datorită calităţii creanţei, care dă dreptul creditorului să fie plătit înaintea celorlalţi creditori.
Privilegiile speciale imobiliare sunt adevărate ipoteci privilegiate, care trec înaintea tuturor ipotecilor existente asupra imobilului. Aceste ipoteci sunt drepturi reale şi conferă titularului lor dreptul de a urmări imobilul în posesia oricui s-ar afla, deoarece privilegiul special imobiliar nu se stinge prin înstrăinarea imobilului la care se referă.
Această categorie de privilegii este reglementată în art. 1737 şi 1743
C. civ., iar unul dintre privilegiile speciale imobiliare este cel al copărtaşilor, reglementat în art. 1737 pct. 3 C. civ.
Copărtaşii sunt privilegiaţi asupra imobilelor succesiunii, pentru garanţia împărţelii şi a sumelor pe care aceştia şi le datorează între ei, iar pentru conservarea privilegiului este necesar ca cel îndreptăţit să îl înscrie în cartea funciară, în termen de 60 zile de la data actului de împărţeală (art. 1741
C. civ.).
Toate privilegiile asupra imobilelor, inclusiv cel al copărtaşilor, sunt supuse publicităţii în interesul terţilor. Fără îndeplinirea formelor de publicitate, privilegiul nu produce efecte faţă de terţi.
în acest sens, în art. 1738 C. civ. există prevederea că între creditori privilegiile nu produc nici un efect în privinţa imobilelor, decât atunci când s-au adus la cunoştinţa publică prin înscriere.
Potrivit textului, în lipsa înscrierii privilegiului, creditorul privilegiat asupra unui imobil nu poate urmări bunul în mâna terţului cumpărător.
In speţă, la cererea creditorului, a cărui creanţă a fost stabilită prin sentinţa civilă nr. 11202 din 24 septembrie 1997, s-a emis la data de 30 noiembrie 1998, comandament pentru vânzarea bunului la licitaţie publică. Imobilul fusese însă vândut de debitor la data de 23 septembrie 1998, iar cumpărătoarea a formulat contestaţie la executare, invocând dreptul său de proprietate asupra bunului. Intimatul a susţinut că titlul executoriu cuprinde o creanţă garantată cu privilegiul înscris în art. 1737 pct. 3 C. civ. şi că, potrivit art. 1790 C. civ., este în drept să urmărească bunul în orice mână ar trece.
Prima instanţă, constatând că privilegiul nu a fost înscris, în condiţiile art. 1741 C. civ. şi că chiar textul invocat de intimat (art. 1790 C. civ.) se referă numai la creditorii care au privilegii înscrise, a admis contestaţia la executare, soluţie menţinută în apel şi în recurs.
| ← Sechestrul asigurător. Condiţii de înfiinţare | Executare silită. Validarea popririi. Publicitatea privilegiului → |
|---|
