Executarea silită asupra părţilor sociale ale unei societăţi comerciale
| Comentarii |
|
Tribunalul PRAHOVA Decizie nr. 1009 din data de 11.07.2016
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin contestația la executare înregistrată cu nr.10807/281/05.06.2015, la Judecătoria Ploiești, contestatoarea SC F.P. SRL a chemat în judecată pe intimatul Biroul Executorului Judecătoresc XXX, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună scoaterea la vânzare la licitație și sechestrarea mobiliară a părților sociale, proprietatea debitoarei SC E.S.I. SRL, anularea procesului verbal din data de 11.05.2015, obligarea executorului judecătoresc să procedeze la continuarea executării silite în dosarul de executare nr.XXX, în ceea ce privește părțile sociale aparținând debitoarei la diferite societăți comerciale nominalizate în mod expres în cuprinsul cererii, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea contestației la executare, contestatoarea a arătat că s-a procedat la executarea silită a debitoarei în cadrul dosarului de executare nr.XXX, în scopul recuperării sumei de 1.139.809,24 lei, datorată de către debitoare în baza sentinței civile nr.2212/11.06.2014, precum și la plata cheltuielilor de judecată de 4.000 lei, însă, la un moment dat, intimatul a emis procesul verbal din data de 11.05.2015, prin intermediul căruia i-a a respins cererea privind vânzarea la licitație a părților sociale deținute de către debitoare la diferite societăți comerciale, invocând imposibilitatea transmiterii părților sociale fără acordul asociatului în cazul societăților comerciale cu răspundere limitată în temeiul disp.art.753, 756 c.pr.civ, art.66 din Legea nr.31/1990.
La data de 03.08.2015, intimatul a formulat o întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare în condițiile în care disp.art.202 alin.2 din Legea nr.31/1990 reglementează cu caracter strict modalitatea de transmitere a părților sociale în cazul unei societăți comerciale cu răspundere limitată în favoarea unor persoane din afara societății, fiind imposibilă vânzarea la licitație a părților sociale de către contestatoare în ceea ce o privește pe debitoare.
După administrarea probelor cu acte, prin sentința civilă nr.15092/18.12.2015 a Judecătoriei Ploiești a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului și a fost respinsă contestația la executare formulată de contestatoare împotriva intimatului, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța o asemenea soluție, s-a reținut că s-a procedat la executarea silită a debitoarei în cadrul dosarului de executare silită nr.XXX, executare pe parcursul căreia contestatoarea a solicitat executorului sechestrarea și vânzarea la licitație a părților sociale deținute de către debitoare la diferite societăți comerciale, cerere respinsă de către intimat în baza procesului verbal din data de 11.05.2015, astfel încât s-a constatat netemeinica pretențiilor contestatoarei în condițiile în care în speță devin aplicabile disp.art.202 alin.2 din Legea nr.31/1990, care reglementează un sistem special privind transmiterea părților sociale, motiv pentru care în mod corect intimatul a respins cererea contestatoarei în ceea ce privește sechestrarea părților sociale.
Împotriva, acestei sentințe a declarat apel contestatoarea, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței în sensul admiterii cererii, motivându-se că potrivit disp.art.202 din Legea nr.31/1990, modificată, are dreptul să procedeze la înființarea popririi în timpul duratei societății asupra părților sociale ce s-ar cuveni asociaților prin lichidare, la sechestrarea, înstrăinarea acțiunilor sau părților sociale aparținând debitoarei sale, drept recunoscut și în baza disp.art.753,art.756 c.pr.civ, care reglementează expres posibilitatea urmării silite a părților sociale, indiferent dacă acestea sunt deținute la o societate cu răspundere limitată cu asociat unic sau cu mai mulți asociați.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată cu nr.10807/281/2015, la data de 16.05.2016.
Tribunalul, examinând cauza în raport de situația de fapt reținută, de probele administrate în cauză, de criticile formulate și ținând seama de dispozițiile legale incidente în cauză, constată că apelul este fondat, pentru următoarele considerente:
Prin sentința nr.2212/11.06.2014 a Tribunalului Prahova, a fost admită cererea formulată de către contestatoare împotriva debitoarei SC E.S.I. SRL și a fost obligată aceasta din urmă să-i plătească contestatoarei sumele de 1.139.809,24 lei reprezentând c/valoare facturi și 4.000 lei cheltuieli de judecată.
Conform actelor de executare silită, existente la dosar, contestatoarea a solicitat intimatului declanșarea procedurii de executare silită față de debitoarea SC E.S.I. SRL, constând în urmărirea mobiliară, imobiliară, poprire a tuturor bunurilor mobile și imobile aparținând debitoarei, executare pe parcursul căreia au fost efectuate o serie de acte de executare specifice tuturor formelor de executare silită solicitate de către contestatoare, ocazie cu care contestatoarea a solicitat executorului executarea silită a debitoarei și asupra părților sociale pe care aceasta le are la diferite societăți comerciale cu răspundere limitată, cerere respinsă de către intimat în baza procesului verbal din data de 11.05.2015, invocându-se imposibilitatea vânzării la licitație a părților sociale în cazul societăților comerciale cu răspundere limitată, în temeiul disp.art.66 din Legea nr.31/1990, art.202 alin.2 din Legea nr.31/1990.
Disp.art.756 c.pr.civ, stipulează că vânzarea acțiunilor la societățile închise și a părților sociale se efectuează în mod amiabil potrivit disp.art.753 c.pr.civ., în caz contrar, de către executor prin licitație publică dacă legea nu prevede un sistem special privind circulația acestora.
De asemenea, disp.art.66, alin.1, 2 din Legea nr.31/1990, prevăd că pe durata societății creditorii asociatului pot să-și exercite drepturile lor numai asupra părții din beneficiile cuvenite asociatului după bilanțul contabil, iar după dizolvarea societății asupra părții ce i s-ar cuveni prin lichidare, însă creditorii sus menționați pot totuși popri, în timpul duratei societății, părțile ce s-ar cuveni asociațiilor prin lichidare sau pot sechestra și vinde acțiunile debitorului lor.
Totodată, disp.art.202 alin.2 din legea nr.31/1990, stabilesc că transmiterea către persoane din afara societății a părților sociale este permisă numai dacă a fost aprobată de asociați reprezentând cel puțin ¾ din capitalul social.
Așadar, din analiza probelor administrate în cauză, rezultă că debitoarea SC E.S.I. SRL a fost obligată în baza sentinței nr.2212/11.06.2014 a Tribunalului Prahova, să-i plătească contestatoarei sumele de 1.139.809,24 lei reprezentând c/valoare facturi și 4.000 lei cheltuieli de judecată, motiv pentru care contestatoarea a procedat la executarea silită a debitoarei SC E.S.I. SRL, în cadrul dosarului de executare nr.91/2012, constând în urmărirea mobiliară, imobiliară, poprire în ceea ce privește toate bunurile mobile și imobile deținute de către debitoare, toate titlurile de valoare, etc, astfel încât la un moment dat contestatoarea i-a solicitat intimatului să procedeze la executarea silită a debitoarei și în ceea ce privește urmărirea părților sociale deținute de către aceasta la diferite societăți comerciale cu răspundere limitată, cerere respinsă de către intimat.
Ca atare, atât timp cât, contestatoarea a solicitat intimatului continuarea executării silite față de debitoarea SC E.S.I. SRL, constând în sechestrarea, vânzarea părților sociale deținute de către debitoare la diferite societăți comerciale cu răspundere limitată, invocându-se de către contestatoare disp.art.66 din Legea nr.31/1990 modificată, art.756 c.pr.civ, înseamnă că intimatul, în calitate de organ de executare, are obligația să procedeze la continuarea executării silite față de debitoarea SC E.S.I. SRL, ținându-se seama de principiul disponibilității care guvernează procedura de executare silită, în egală măsură ca și procesul civil, întrucât intimatul are dreptul să refuze continuarea executării silite numai în cazul în care există un impediment obiectiv, adică o împrejurare mai presus de voința părților sau a organului de executare care să facă imposibilă continuarea executării silite, condiție inexistentă în cauză.
De fapt, existența unor dispoziții legale care reglementează regimul juridic al societăților comerciale cu răspundere limitată nu pot face obiectul unei analize între organul executare și contestatoare, putând fi clarificată numai prin intermediul unei contestații la executare formulată de către debitoare, în calitate de persoană prejudiciată, cu ocazia derulării procedurii de executare silită.
De altfel, analizându-se disp.art.756 c.pr.civ, art.66 alin.2 din Legea nr.31/1990 modificată prin Legea nr.152/2015, reiese cu certitudine că s-a instituit, în principiu, în favoarea contestatoarei, în calitate de creditoare a unei debitoare asociată la alte societăți comerciale cu răspundere limitată, dreptul în sine de a popri pe perioada existenței unei societăți cu răspundere limitată părțile sociale ce s-ar cuveni asociaților în cazul unor eventuale lichidări, de a sechestra și vinde acțiunile, părțile sociale ale debitoarei sale, drept care nu poate fi contestat de către intimat, în calitate de organ de executare, prin intermediul unui proces verbal încheiat la data de 11.05.2015, ci numai de către debitoare prin intermediul unei contestații la executare, contestație în cadrul căreia se va analiza prin intermediul procedurii contencioase dacă contestatoarea are dreptul sau nu de a o executa silit pe debitoare în ceea ce privește părțile sociale deținute la diferite societăți comerciale cu răspundere limitată, în ce condiții, dispozițiile legale aplicabile, dacă disp.art.66 din Legea nr.31/1990 se analizează și se interpretează în strânsă legătură cu disp.art.202 din Legea nr.31/1990, în ce condiții, care sunt efectele aplicării acestor dispoziții legale în raporturile dintre contestatoare și debitoare, dintre contestatoare și societățile la care debitoarea deține părțile sociale respective.
Mai mult chiar, pentru clarificarea raporturilor juridice existente între contestatoare și debitoare în ceea ce privește dreptul contestatoarei de a o executa silit pe debitoare și cu privire la părțile sociale deținute la diferite societăți comerciale cu răspundere limitată era necesară introducerea în cauză a debitoarei, iar în lipsa acesteia este imposibil din punct de vedere legal să se clarifice raporturile sus menționate , raporturi pe care intimatul în calitate de organ de executare se află în imposibilitate să le conteste prin intermediul unui proces verbal încheiat la data de 11.05.2015, caz în care pretențiile deduse judecății se analizează strict prin prisma raporturilor dintre contestatoare și intimat, în calitate de organ de executare, urmând ca numai în cazul formulării unei contestații la executare de către debitoare, singura persoană îndreptățită să conteste modalitatea de derulare a executării silite la cererea contestatoarei, să se stabilească dacă contestatoarea are dreptul sau nu să procedeze la executarea silită a părților sociale deținute de către debitoare la diferite societăți comerciale cu răspundere limitată.
Astfel, în mod greșit instanța de fond a reținut situația de fapt și a respins contestația la executare, fără să se țină seama de raporturile juridice existente între contestatoare și intimat, în calitate de organ de executare, de inexistența unui impediment în ceea ce privește continuarea executării silite, adică a unei împrejurări mai presus de voința părților de a o executa silit în continuare pe debitoare, iar modalitatea de aplicare, de interpretare a unor dispoziții din Legea nr.31/1990 în ceea ce privește regimul juridic al debitoarei, al societăților comerciale cu răspundere limitată la care aceasta ar deține anumite părți sociale nu poate face obiectul unei analize în prezenta cauză, ținându-se seama că au figurat ca părți în primă instanță numai contestatoarea și intimatul, debitoarea fiind singura persoană îndreptățită să conteste modalitatea de executare a unor bunuri aflate în patrimoniul său, dreptul contestatoarei de a o executa silit în ceea ce privește părțile sociale deținute la diferite societăți comerciale și nicidecum intimatul.
Motivele invocate de către contestatoare în sensul că potrivit disp.art.202 din Legea nr.31/1990, modificată, are dreptul să procedeze la înființarea popririi asupra părților sociale aparținând debitoarei, la sechestrarea, înstrăinarea acestora, drept recunoscut în baza disp.art.753,art.756 c.pr.civ, sunt întemeiate deoarece contestatoarea are dreptul în principiu să solicite intimatului, în calitate de organ de executare, să procedeze la executarea silită a debitoarei și în ceea ce privește părțile sociale, fiind imposibil ca intimatul să conteste acest drept al intimatei, iar numai în cazul unei contestații la executare în cadrul căreia să figureze ca parte și debitoarea se poate stabili cu certitudine dacă, într-adevăr, contestatoarea are dreptul să vândă la licitație părțile sociale deținute de către debitoare la diferite societăți comerciale cu răspundere limitată, în ce condiții, dispozițiile legale în materie.
În raport de aceste considerente, tribunalul, având în vedere disp.art.756 c.pr.civ, art.66 alin.1,2 din Legea nr.31/1990 care reglementează, în principiu, dreptul contestatoarei de a solicita executarea silită a debitoarei și în ceea ce privește părțile sociale în litigiu, în baza disp.art.480 alin.1, 2 c.pr.civ., va admite apelul și va schimba în parte sentința atacată în sensul că va admite contestația la executare, va dispune anularea procesului verbal din data de 11.05.2015 și continuarea executării silite fată de debitoarea SC E.S.I. SRL în dosarul nr. XXX și în ceea ce priveste părtile sociale detinute de catre debitoare la diferite societăti comerciale.
Se vor menține restul dispozitiilor sentintei, ca fiind legale și temeinice.
Totodată, tribunalul, va respinge cererea privind obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată (fond, apel), ca neîntemeiată, deoarece intimatul nu se află în culpă procesuală, atât timp cât a invocat interpretarea unor dispoziții legale, ținându-se seama de specificul, de regimul juridic al societăților comerciale cu răspundere limitată, nefiind îndeplinite condițiile prev. de disp.art.451 și urm. c.pr.civ., mai ales că pretențiile deduse judecății au vizat continuarea executării silite, procedură pe parcursul căreia contestatoarea are posibilitatea să-și recupereze toate cheltuielile de judecată suportate pe parcursul derulării unei asemenea proceduri.
| ← Cerere de plată sau de înscriere în tabelul cuprinzând... | Natura termenului prevăzut de art. 344 alin. 2, 3 c.p.p.... → |
|---|
