Exercitarea autorităţii părinteşti. Jurisprudență Minori
| Comentarii |
|
Judecătoria BACĂU - Secţia Civilă Hotărâre nr. 7658 din data de 12.12.2016
Deliberând asupra cauzei civile de fată, constata următoarele:
Prin cererea înregistrata la Judecătoria Bacău reclamanta NA a chemat în judecată pe pârâtul N C , solicitând instanței ca prin hotărârea judecătoreasca ce o va pronunța sa dispună exercitarea în mod exclusiv a autorității părintești cu privire la minorii N Ș M, și NA Ș R.
Cererea a fost timbrată cu taxa judiciară de timbru de 20 lei .
In motivarea acțiunii reclamanta a arătat în esență că prin sentința civilă. pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr. x a fost declarată desfăcută căsătoria părților. Înainte de despărțirea în fapt, reclamanta a rămas însărcinată, iar la data de 31.08.2011, s-au născut minorii-gemeni.
Prin sentința mentionată anterior s-a dispus desfacerea căsătoriei părților, stabilirea locuinței minorilor la mamă, autoritatea părintească urmând a fi exercitată în comun. Prin aceeași sentință s-a stabilit un program de vizită pentru pârât, ce nu a fost respectat niciodată. Acesta nu s-a interesat niciodată de minori, nu i-a văzut de când s-au născut. Minorul Ș R s-a născut cu o boală gravă, respectiv "Hidrocefalie internă grad IV postemoragică";. Reclamanta a susținut că la ultimele investigații medicale , diagnosticul nu a fost ameliorat, recomandându-se efectuarea unor investigații suplimentare în străinătate. Datorită dezinteresului total manifestat de pârât, reclamanta a precizat că este în imposibilitate de a pleca cu copilul la clinici specializate în străinătate.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 398, 403 C.civ.
În probațiune reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâtului, ancheta socială și cu martori.
În drept au fost invocate dispozițiile art 396 - 403 cod civ.
La data de 27.07.2016 pârâtul a formulat întâmpinare și cerere reconvențională. A solicitat respingerea cererii principale, arătând că minorul Ș R a decedat ca urmare a afecțiunilor de care suferea. A susținut că a încercat să aibă legături personale cu fetița , însă reclamanta a refuzat, nu îi dădea drumul la ușă. Reclamanta și sora acesteia fac afirmații insultătoare la adresa sa. A precizat că lucrează în timpul săptămânii și nu a avut posibilitatea de a apela la un executor judecătoresc pentru exercitarea drepturilor sale. Dorește să participe la luarea tuturor deciziilor referitoare la minoră, în tot ceea ce o privește, însă această posibilitate este respinsă de reclamantă.
Sub aspect reconvențional a apreciat că nu se mai impune un program limitat de vizită, solicitând astfel un drept de vizită a doua săptămână din fiecare lună între orele 15-18, precum și în ultima duminică din fiecare lună între orele 14-18 cu luarea minorei la domiciliul său, în vacanța de vară și de iarnă, o săptămână cu luare la locuința sa.
În probațiune pârâtul-reclamant a solicitat proba cu înscrisuri și testimonială, interogatoriul reclamantei și ancheta socială.
În cauză a fost dispusă și s-a efectuat anchetă psihosocială la domiciliile părților ( 94-94 și 102-103 )
În ședința publică din 04.10.2016 a fost administrată proba cu interogatoriile celor două părți (f. 112 și119), au fost audiați martorii
Din actele si lucrările dosarului instanța retine ca:
Părțile au avut calitatea de soți, prin sentința civilă pronunțată în dosarul nr. x al Judecătoriei Bacău, urmare a desfacerii căsătoriei, autoritatea părintească, cu privire la minori , s-a dispus a fi exercitată în comun de ambii părinți. A fost stabillită locuința minorilor, la mama acestora, in sarcina tatălui a fost stabilită obligația de plată a întreținerii lunare în favoarea minorilor. S-a încuviințat ca tatăl să păstreze legăturile personale cu minorii după următorul program: o dată pe lună, al doilea sfârșit de săptămână din fiecare lună, sâmbăta de la ora 1500 la ora 1800 la domiciliul pârâtei reclamante.
Minorul N Ș Rș s-a născut cu grave afecțiuni, respectiv hidrocefalie internă grad IV polichistică tertraventriculară sindrom Hic, tertaraplegie spastică, retard neuromotor sever, iar potrivit certificatului de deces, la data de 12.05.2016, copilul a decedat, motiv pentru care cererea va fi respinsă ca rămasă fără obiect.
Reclamanta a solicitat exercitarea autorității părintești în mod exclusiv de către mamă, ca urmare a dezinteresului total al fostului soț față de copii.
În ceea ce priveste exercitarea autoritătii părintesti, art. 397 C. civ. prevede că autoritatea părintească revine ambilor părinti si numai prin exceptie, în cazurile prevăzute la art. 398 si 399 C. civ., exercitarea autoritătii părintesti va fi exercitată de unul dintre părinti sau de alte persoane.
Principiul interesului superior al copilului prevăzut de art. 263 C. civ. implică faptul ca minorul să se bucure de prezenta ambilor părinti, care au îndatorirea de a se îngriji de sănătatea si de dezvoltarea sa fizică, psihică si intelectuală, de educatia, învătatura si pregătirea profesională a sa în vederea unei dezvoltări armonioase, iar numai în cazuri de exceptie, autoritatea părintească să revină numai unuia din părinti, ceea ce presupune existenta unor motive bine întemeiate.
Potrivit art. 8 din Convenția Europeană pentru Drepturilor Omului, o custodie exercitată în mod egal de ambii părinți, consacră și respectă, atât pentru părinți cât și pentru copil, dreptul lor la viață privată și de familie. În acest sens, Curtea a statuat că în relația dintre părinți și copii, exercițiul drepturilor părintești este un element fundamental al vieții de familie, în mod normal părinții trebuind să decidă cu privire la toate aspectele vieții minorului, ținând seama de responsabilitățile lor corelative(Cauza R c. Marii Britanii, Cauza Hoffman c. Austriei).
Potrivit art 486 noul cod civil ori de câte ori există neînțelegeri între părinți cu privire la exercițiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părintești, instanța de tutelă, hotărăște potrivit interesului superior al copilului.
Noul cod civil instituie deci regula in sensul că după divorț, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți. Excepția prevăzută de lege este atunci când, din motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanța hotărăște ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinți.
Potrivit declarației martorei B C (f. 120) instanța reține că pârâtul nu a venit să-și vadă minorii niciodată deși a fost informat prin mesaje telefonice nașterea celor doi. Cu toate că reclamanta a încercat să ia legătura cu pârâtul în vederea înmânării unui procuri necesare deplasării în străinătate cu băiețelul pentru a se efectua o operație în Germania, acesta nu a dat nici un răspuns. Nici la înmormântarea minorului Ș R, tatăl său nu a participat deși a fost înstiințat. Mai mult decât atât atât în 5 ani de zile pârâtul nu a venit niciodată pentru a vizita copiii, deși programul era stabilit prin divorț. În prezent între minoră și tatăl ei, nu există nicio legătură, nici măcar nu-l cunoaște.
Cu toate că pârâtul-reclamant a încercat în mod constant să formeze convingerea instanței că a fost împiedecat în mod repetat să-și vadă copiii și că nu a avut cunoștință de decesul băiețelului, instanța urmează a îndepărta aceste susțineri ca fiind neadevărate pentru următoarele considerente:
În primul rând, în ipoteza în care mama s-ar opune legăturilor pârâtului cu cei doi minori, tatăl copiilor avea posibilitatea de a pune în executare sentința prin care a fost deja stabilit programul de vizită apelând la un executor judecătoresc. Potrivit întâmpinării (f. 88) acesta își motivează dezinteresul pentru cei doi minori precizând că în timpul săptămânii lucrează și nu a avut posibilitatea să acționeze pentru a se bucura de un drept ce a fost deja stabilit prin s.c a Judecătoriei Bacău.
În al doilea rând pârâtul, în răspunsurile la interogatoriu, a arătat că nu a avut cunoștință despre nașterea celor doi minori și despre decesul băiețelului întrucât telefonul a fost stricat/nu a fost plătit. Continutul mesajelor trimise de reclamantă , pârâtului este redat la fl. 108-111. În mod evident cele precizate de pârât nu corespund adevărului raportat la continutul răspunsului oferit de V R SA (f. 157) de unde reiese că mesajele reclamantei au fost expediate pârâtului. Totodată din adresa emisă de Orange Romania SA (f. 148) reiese că numărul de telefon al pârâtului a fost folosit in perioadele în care au fost trimise mesajele telefonice pârâtului , astfel încât, instanța apreciază că afirmațiile pârâtul nu corespund adevărului.
Deși pârâtul a arătat că nu a fost încunoștiințat de nașterea minorilor și de decesul baiatului, martora propusă de acesta, M L, îl contrazice "pârâtul a aflat de nașterea copiilor de la o cunoștință care era în spital. Pârâtul cunoaște starea de sănătate a copiilor tot de la rudele reclamantei. Pârâtul mi-a spus că a primit telefon de la reclamantă că vrea să plece cu copilul în străinătate . Pârâtul știa că baiatul este plecat la alte clinici din țară"; (f- 122). Toate aceste aspecte formează convingerea instanței că absența diligenței pârâtului pentru dezvoltarea unor relații personale cu cei doi copii sunt datorate dezinteresului evident pentru creșterea minorilor. De 5 ani reclamanta nu a putut lua legătura cu tatăl minorilor, care nu s-a mai interesat de aceștia, neglijându-și in aceste condiții obligațiile pe care le avea față de minori, situație în care instanța apreciază că autoritatea părintească exercitată de către tată este pur formală și în detrimentul minorei. Concluziile anchetei sociale efectuată la locuința reclamantei confirmă solicitarea acesteia în sensul de a exercita autoritatea părintească în mod exclusiv.
Analizând probatoriul administrat în cauză instanța apreciază că atitudinea pârâtului față de cei doi minori pe parcursul celor 5 ani, este una pur formală, constituie un motiv întemeiat pentru ca autoritatea părintească să fie exercitată exclusiv de reclamantă.
Astfel că, in temeiul art. 398 cod civ. va dispune ca autoritatea părintească cu privire la minora Ștefana Miruna să se exercite exclusiv de către reclamantă.
În ceea ce privește cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant în sensul de a avea legături personale extinse cu minora(a doua săptămână din fiecare lună între orele 15-18, precum și în ultima duminică din fiecare lună între orele 14-18 cu luarea minorei la domiciliul său, în vacanța de vară și de iarnă, o săptămână cu luare la locuința sa) , instanța urmează a respinge această solicitare pentru următoarele considerente:
În primul rând astfel cum precizează martora B C între minoră și tatăl acesteia nu există nicio legătură, nici nu-l cunoaște. Cu toate că reclamantului i-a fost recunoscut dreptul să păstreze legăturile personale cu minorii după următorul program: o dată pe lună, al doilea sfârșit de săptămână din fiecare lună, sâmbăta de la ora 1500 la ora 1800 la domiciliul pârâtei reclamante, acesta nu a înțeles să beneficieze de acest drept.
În al doilea rând , chiar în ipoteza în care pârâtul s-ar fi lovit de refuzul reclamantei , astfel cu arată martora M L (f. 122) acesta avea la îndemână posibilitatea de a apela la un executor judecătoresc, însă acest demeres nu a fost luat în calcul întrucât "pârâtul lucrează în timpul săptămânii"; . Dacă pe parcursul celor 5 ani tatăl copiilor nu și-a găsit timp să contacteze un executor judecătoresc pentru a se bucura de un drept deja recunoscut prin s.c., întrebarea firească este legată de utilitatea unei astfel de solicitări în sensul extinderii programului de vizită.
Potrivit art. 453 C.p.c. obligă pârâtul-reclamant la plata sumei de 1220 lei reprezentând cheltuieli de judecată(taxă judiciară de timbru+onorariu avocat).
| ← Pretenţii. Jurisprudență Plăţi | Anulare act → |
|---|
