Viol. Jurisprudență Viol
| Comentarii |
|
Judecătoria BACĂU -Secţia Penală Hotărâre nr. 1700 din data de 06.12.2016
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
I. Situația de fapt și încadrarea juridică reținută prin rechizitoriu
Prin rechizitoriul din data de 18.09.2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău în dosar nr. X înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr. 11678/180/2015 la data de 23.09.2015 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului ICIpentru săvârșirea infracțiunii de viol prevăzută de art. 218, alin. 1 și alin. 3, lit. c C. pen.
În cuprinsul actului de sesizare al instanței s-a reținut, în esență, că în noaptea de 23/24.08.2014, în jurul orelor 04:00, inculpatul a întreținut relații sexuale normale cu persoana vătămată PMA, în vârstă de 15 ani, împotriva voinței acesteia.
Pentru dovedirea situației de fapt au fost administrate următoarele mijloace de probă în cursul urmăririi penale: plângerea și declarațiile persoanei vătămate PAM (filele 5, 32-36 d.u.p.); plângerea inculpatului ICI(fila 6 d.u.p.); plângerea reprezentantului legal al persoanei vătămate, numitul PM (fila 7 d.u.p.); raportul de constatare medico legală nr. X a S.J.M.L. Bacău (filele 15-16 d.u.p.); proces verbal de examinare (filele 24-31 d.u.p.); proces verbal de ridicare (fila 50 d.u.p.); proces verbal de restituire (fila 51 d.u.p.); declarațiile martorilor: IBR (filele 37-38 d.u.p.); IȘ (filele 39-40 d.u.p.); MO (fila 41 d.u.p.); IAE (fila 42 d.u.p.); CI (filele 43-44 d.u.p.); LA (filele 45-46 d.u.p.); TE (fila 47 d.u.p.) declarațiile inculpatului ICI(filele 32-36, 78-80 d.u.p.).
II. Camera preliminară
Prin Încheierea din data de 05.12.2016 (f. 27 d.i.) judecătorul de cameră preliminară a dispus începerea judecării cauzei, constatând legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală privindu-l pe inculpatul ICI.
De asemenea, judecătorul de cameră preliminară a constatat că au fost formulate cereri și invocate excepții de către inculpat prin apărătorul ales cu privire la legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, acestea fiind respinse ca neîntemeiate în baza art. 345, alin. 1 C. proc. pen. Totodată, prin Încheierea nr. Xdin 05.02.2016, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Bacău a respins ca neîntemeiată contestația formulată de inculpat.
III. Desfășurarea cercetării judecătorești
Prezent la judecarea cauzei, instanța i-a adus la cunoștință inculpatului ICIînvinuirea care i se aduce prin actul de sesizare al instanței, precum și prevederile art. 70, alin. 2 C. proc. Pen., respectiv faptul că are dreptul să nu facă nici o declarație, că tot ce declară poate fi folosit și împotriva sa, iar dacă acceptă să dea declarații are obligația să spună tot ce știe cu privire la învinuirile care i se aduc.
Astfel, la primul termen de judecată, cu procedura legal îndeplinită, la data de 29.03.2016, ulterior citirii în extras de către grefierul de ședință în baza art. 374 C. proc. pen. a actului prin care s-a dispus începerea judecății, instanța l-a întrebat pe inculpat dacă solicită ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, aducându-i la cunoștință dispozițiile art. 396, alin. 10 C. proc. pen. iar, în urma răspunsului negativ al acestuia a procedat la audierea sa, în conformitate cu dispozițiile art. 378 C. proc. Pen. (f. 62-63 d.i.)
Totodată au fost audiați martorii CI (f. 81 d.i.), MO (f. 95-96 d.i.), Duțu Vasile (f. 97 d.i.), IBR (f. 137-138 d.i.), declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei și s-a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri. Totodată, instanța a aplicat prevederile art. 381, alin. 7 C. proc. pen. raportat la martorii IȘ și TE, având în vedere că deși pe numele acestora au fost emise mandate de aducere, s-a constatat imposibilitatea audierii acestora, martorii fiind plecați din țară.
IV. Situația de fapt reținută de instanță
Instanța reține că în seara zilei de 23.08.2014, în jurul orelor 22:30, persoana vătămată PMA, însoțită de martorii IBR, CI, LA și numitul GB, s-au deplasat, pe jos, din satul Gârla Anei, com. Ungureni, până la discoteca organizată în satul Ungureni, com. Ungureni, jud. Bacău.
În localul în care a fost organizată discoteca, din satul Ungureni, com. Ungureni, au venit, pe rând, și martorul IȘ, împreună cu vărul său, inculpatul ICI. Pentru deplasare, inculpatul a utilizat autoturismul marca Volkswagen Passat, cu numărul de înmatriculare X, care era prevăzut cu volan pe partea dreaptă.
Pe durata desfășurării discotecii, în jurul orelor 01:00, martorul IȘ a făcut cunoștință persoanei vătămate PMA cu inculpatul ICI. Astfel, persoana vătămată și inculpatul au petrecut mai mult timp împreună pe durata desfășurării discotecii.
Între orele 03:30 - 04:00, inculpatul i-a propus persoanei vătămate să se deplaseze către locuință cu autoturismul său, împrejurare cu care aceasta a fost de acord.
După ce a discutat cu celelalte persoane care o însoțiseră la discotecă, persoana vătămată PMA, însoțită de martorii IBR, CI, LA și numitul GB, au ieșit din local și s-au îndreptat spre autoturismul Volkswagen Passat aparținând inculpatului ICI. Cu această ocazie, persoana vătămată a urcat în autoturismul inculpatului pe scaunul din stânga față, iar pe bancheta din spate au urcat martorii IBR, CI, LA și numitul GB.
În acest moment, inculpatul a luat din portiera autoturismului o țeavă metalică și a cerut martorilor CI, LA și numitul GB, să iasă din autovehicul, motivând că va duce acasă numai pe fete, împrejurare confirmată prin declarațiile martorului CI (f. 81 d.i.), dar și a celorlalți martori audiați în cursul urmăririi penale, precum și de către inculpat, care a arătat cu ocazia audierii sale în cursul judecății că nu îi cunoștea pe cei care urcaseră pe bancheta din spate și că le-a cerut să coboare pentru că în mașina erau prea mulți pasageri.
După ce din autoturismul marca Volkswagen Passat au coborât martorii CI, LA și numitul GB, pe bancheta din spate, alături de martora IBR, a urcat martorul IȘ, în timp ce persoana vătămată PMA a rămas pe scaunul din stânga față.
Instanța va înlătura din declarația inculpatului aspectul indicat de acesta în sensul că după ce au plecat din satul Ungureni, com. Ungureni s-ar fi deplasat împreună cu persoana vătămată și cu martorii IBR și IȘ la clubul Insomnia din mun. Bacău unde au consumat cafea, după care au mers în zona Pieței Centrale unde au mâncat, întrucât nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă administrat în cauză, cu excepția declarației martorei TE, persoană angajată în localul "Insomnia Cafe"; și care a declarat că a văzut în local pe inculpatul ICI, însoțit de două fete și un băiat, în noaptea de sâmbătă, 25/26.08.2014, ocazie cu care ar fi consumat mai multe băuturi și ar fi jucat la aparate electronice.
Astfel, apare a fi neveresomilă susținerea acestei martore, în condițiile în care nici persoana vătămată, nici martorii IBR și IȘ (acesta din urmă fiind chiar vărul inculpatului) nu au făcut vreo referire cu privire la această deplasare, dar și prin prisma faptului că martora își amintește cu exactitate momentul în care inculpatul ar fi fost prezent în local, deși conform propriilor susțineri, acesta venea în locația respectivă frecvent.
În continuare, instanța reține că după ce a urcat la volanul autoturismului, inculpatul a început deplasarea către satul Gârla Anei, com. Ungureni, jud. Bacău și deși a spus persoanei vătămate și martorilor ce îi însoțeau că se va deplasa în satul Gârla Anei, com. Ungureni, și-a continuat deplasarea până la satul Bijghir, com. Buhoci, jud. Bacău, oprind autoturismul în afara localității, în apropierea unei păduri.
Instanța reține că inculpatul a declarat în cursul urmăririi penale că s-a oprit în pădure pentru a se odihni întrucât nu mai era capabil să conducă (f. 35 d.u.p.), în timp ce cu ocazia audierii pe parcursul cercetării judecătorești a declarat că ar fi oprit în pădure pentru că ploua violent (f. 62 d.i.), aspect infirmat de martorii audiați în cauză. Inculpatul nu a explicat motivul pentru care a formulat aceste afirmații contradictorii.
În aceste împrejurări, inculpatul ICIa cerut martorilor IBR și IȘ să coboare din autoturism, în timp ce a ținut-o de o mână pe persoana vătămată PMA, împiedicându-o să coboare.
Martora IBR a declarat că ar fi fost amenințați de către inculpat că îi va agresa cu bâta dacă nu vor coborî, aspect negat de acesta cu ocazia audierii, când a arătat că martorii au coborât de bună voie din autovehicul și că el și persoana vătămată au început să se sărute, după care au întreținut un raport sexual consimțit pentru aproximativ 20 de minute.
Din declarațiile persoanei vătămate PMA date în cursul urmăririi penale, instanța reține că inculpatul a blocat portierele autovehiculului, după care a lăsat scaunul pasagerului pe spate. Persoana vătămată susține că a țipat și a cerut inculpatului ICIsă înceteze și să o ducă acasă, însă inculpatul nu a fost de acord. Cu această ocazie, persoana vătămată i-a spus inculpatului că era minoră.
Din declarațiile martorilor și ale persoanei vătămate rezultă că de câteva ori, la autoturism a venit martorul IȘ care i-a spus inculpatului ICIcă persoana vătămată PMA era minoră și i-a cerut să înceteze, însă a fost alungat de inculpat, care avea în mână o țeavă metalică.
Astfel, martorul IȘ a declarat în cursul urmăririi penale următoarele: "am plecat de lângă mașină la circa 20 metri, iar după circa 15 minute am auzit-o pe Andreea că zicea << Te rog, lasă-mă în pace! Hai să mergem acasă>>. Precizez că geamul lateral pasager față era întredeschis. Am mersiar la mașină și i-am zis că fata e minoră și să nu facă belele dar iar m-a alungat (…)"; Martorul arată în continuare că a rămas în exteriorul mașinii împreună cu IBR aproximativ 2-3 ore, că nu a văzut ce se întâmpla în mașină pentru că nu avea vizibilitate și că nu a putut apela la 112 pentru că nu mai avea baterie la telefonul mobil.
Declarația martorului IȘ se coroborează cu cea a martorei IBR, care a arătat că inculpatul i-a obligat să coboare din mașină și că a auzit cum persoana vătămată țipa, a încercat să o ajute, dar nu a reușit. Martora mai arată că "m-am apropiat de mașină și am văzut cum inculpatul o viola pe verișoara mea și mi-am dat seama de acest aspect întucât aceasta avea hainele rupte, iar inculpatul îi imobiliza mâinile."; Martora a mai declarat că numitul IȘ a încercat să intervină când a auzit strigătele persoanei vătămate, dar nu a reușit, întrucât a fost amenințat de inculpat și pentru că se temea de acesta, ca urmare a unui conflict pe care îl avuseră anterior (f. 37 d.u.p.)
Din declarațiile persoanei vătămate rezultă că după ce inculpatul a lăsat pe spate scaunul autovehiculului, i-a smuls pantalonii și lenjeria intimă, pe care le-a deteriorat, după care a întreținut cu persoana vătămată PMA un act sexual normal împotriva voinței acesteia. După consumarea actului sexual, inculpatul a ejaculat în persoana vătămată. Astfel, din concluziile raportului de expertiză medico legală nr. X a S.J.M.L. Bacău, rezultă că persoana vătămată a prezentat deflorare veche, de peste 10-14 zile, iar pe corpul său nu au fost evidențiate leziuni, însă la examenul citologic au fost relevați spermatozoizi, ca urmare a unui raport sexual recent, în ultimele 24-72 de ore.
Instanța reține că după finalizarea actului sexual, profitând de neatenția inculpatului ICI, persoana vătămată PMA a luat din autoturism portofelul inculpatului, în care se aflau acte și o sumă de bani, motivând această acțiune prin aceea că a dorit să aibă actul de identitate al inculpatului ca dovadă a faptului că s-a aflat împreună cu acesta în autovehicul.
La scurt timp, după ce persoana vătămată și inculpatul s-au îmbrăcat, inculpatul a pus în mișcare autoturismul și a condus până în locul în care se aflau martorii IBR și IȘ, iar după ce aceștia au urcat în autoturism, inculpatul ICIa condus până în satul Gârla Anei, com. Ungureni, unde a lăsat să coboare pe persoana vătămată PMA și pe martora IBR.
Pe durata deplasării, între inculpatul ICI, persoana vătămată și martorii IBR și IȘ nu au existat discuții.
În cursul urmăririi penale, persoana vătămată a declarat că nu le-a spus ce s-a întâmplat martorilor IBR și IȘ, fiindu-i frică, după ce inculpatul ar fi avertizat-o să nu povestească cele întâmplate în autoturism.
La data de 26.08.2014, persoana vătămată a predat organelor de cercetare penală hainele cu care a fost îmbrăcată în momentul agresiunii din noaptea de 23/24.08.2014 și s-a constatat că pantalonii și lenjeria intimă prezintă deteriorări.
Raportat la mijloacele de probă administrate în cauză, instanța constată că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită cu vinovăție de inculpat dincolo de orice îndoială rezonabilă, așa cum prevăd dispozițiile art. 396 alin. 2 C. proc. pen.
V. Încadrarea jurdică a faptelor reținută de către instanță
În drept, fapta inculpatului ICIconstând în aceea că în noaptea de 23/24.08.2014, în jurul orelor 04:00, a întreținut relații sexuale normale cu persoana vătămată PMA, în vârstă de 15 ani, împotriva voinței acesteia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de viol, prevăzută de art. 218, alin. 1 și alin. 3, lit. c C. pen.
Din ansamblul probator administrat în cauză, astfel cum s-a reținut anterior, instanța reține că violențele exercitate de inculpat asupra persoanei vătămate au fost efectuate în scopul constrângerii acesteia la întreținerea actului sexual. Instanța apreciază că actul sexual a existat, iar constrângerea, deși nu a produs victimei leziuni, a fost de natură a-i înfrânge acesteia voința.
Mai mult decât atât, prin "constrângere"; nu se înțelege numai actul de violență, ci orice alte acte care presupun forța fizică a făptuitorului, suficient de puternice pentru a constrânge, dar nu în mod necesar irezistibile. Aptitudinea forței fizice de a constrânge la act sexual se apreciază în fiecare caz, ținându-se seama de împrejurările în care a fost exercitată această forță, precum și de posibilitățile reale de rezistență pe care le-a avut victima.
Față de aceste criterii, în cauză, instanța reține că persoana vătămată (în vârstă de 15 ani) se afla într-o poziție vulnerabilă, de inferioritate vădită, raportat la vârsta (32 ani) și forța inculpatului.
Totodată, violența exercitată a fost și de natură psihică având în vedere că inculpatul înainte de a pleca cu autoturismul de la discoteca din sat Ungureni, com. Ungureni, jud. Bacău, a determinat pe martorii CI, LA și numitul GB să coboare, amenințându-i cu o țeavă metalică, după care i-a spus persoanei vătămate că o va duce până la domiciliul din sat Gârla Anei, com. Ungureni, jud. Bacău, însă a condus până la marginea satului Bijghir, com. Buhoci, jud. Bacău, unde a oprit într-un loc izolat, care nu era circulat la acea oră și nu exista posibilitatea solicitării de ajutor, iar în intervalul de timp în care s-au aflat în locul izolat, de lângă satul Bijghir, com. Buhoci, jud. Bacău, inculpatul a pus mâna pe o țeavă și a cerut martorilor IBR și IȘ să plece din autovehicul, împiedicând persoana vătămată să coboare și blocând portierele autoturismului.
În ceea ce privește incidența circumstanței agravante prevăută de art. 218, alin. 3, lit. c C. pen., instanța reține inculpatul și persoana vătămată nu se cunoscuseră anterior zilei de 23.08.2014 și că au făcut cunoștință în incinta discotecii din satul Ungureni, com. Ungureni, jud. Bacău, prin intermediul martorului IȘ.
Din coroborarea declarațiilor persoanei vătămate PMA și cele ale martorilor IBR și IȘ, rezultă că, în noaptea de 23/24.08.2014, inculpatul ICIa cunoscut că persoana vătămată este minoră, însă a fost indiferent față de vârsta acesteia, acceptând ca actul sexual neconsimțit să fie săvârșit împotriva unei persoane minore în vârstă de 15 ani.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii de viol constă în acțiunea complexă a inculpatului ICIde a întreține un act sexual cu persoana vătămată, prin constrângerea acesteia.
Sub aspectul laturii subiective instanța reține din ansamblul probator administrat în cauză că inculpatul a acționat cu intenție directă, prevăzând rezultatul faptei sale și urmărind producerea lui prin săvârșirea acesteia, fiind incidente dispozițiile art. 16, alin. 3, lit. a C. pen., aspecte care rezultă din modalitatea concretă de săvârșire a faptelor.
VI. Individualizarea judiciară a pedepselor
Constatând așadar că sunt îndeplinite condițiile cumulativ prevăzute de art. 396, alin. 2 C. proc. Pen., întrucât s-a stabilit dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta există, constituie infracțiune sub aspectul laturii obiective și subiective, și a fost săvârșită de către inculpatul ICIcu forma de vinovăție prevăzută de lege, instanța va dispune condamnarea acestuia.
Instanța va avea în vedere că funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o corectă proporționare a acesteia, ținând seama și de persoana căreia îi este destinată în vederea reintegrării în societate.
La individualizarea pedepsei vor fi avute în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., în cuprinsul căruia se arată că stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuși un proces arbitrar, subiectiv, ci dimpotrivă, el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după reguli și criterii precis determinate de lege. Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului stabilirii acesteia, așa încât respectarea lui este obligatorie pentru instanță. De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.
Având în vedere modul concret în care inculpatul a săvârșit infracțiunea dedusă judecății și urmările acesteia, dar și ecourile pe care asemenea fapte le-au produs în comunitatea restrânsă în care persoana vătămată locuiește, instanța apreciază că doar o pedeapsă privativă de libertate, poate răspunde scopurilor preventive și coercitive ale pedepsei. De altfel, nici nu ar putea fi stabilită în prezenta cauză o altă modalitate de individualizare a executării pedepsei, în condițiile în care pedeapsa prevăzută de lege pentru săvârșirea infracțiunii de viol prevăzută de art. 218, alin. 1 și alin. 3, lit. c C. pen. este cuprinsă între 5 și 12 ani închisoare și interzicerea exercitării unor drepturi, nefiind incidentă nicio cauză de reducere a pedepsei.
Instanța apreciază că în favoarea inculpatului ICInu poate fi reținută vreo circumstanță atenuantă, având în vedere și împrejurarea că acesta nu a adoptat o conduită sinceră pe parcursul procesului penal, încercând să inducă în eroare organele judiciare.
Referitor la aspectele invocate de inculpat, prin apărători aleși, referitoare la probitatea morală a persoanei vătămate PMA, instanța subliniază că acest aspect nu are nicio relevanță în cauză, întrucât libertatea sexuală a persoanei și inviolabilitatea acesteia constituie un drept fundamental, ocrotit de legea penală, indiferent de titular și cu atât mai puțin prin raportare la profilul moral al victimei.
Așa cum s-a arătat și în cele ce preced, la individualizarea judiciară a pedepsei stabilite instanța are în vedere gradul de pericol social deosebit de ridicat al infracțiunii săvârșite, particularizat prin traumele psihice pe care victima a fost nevoită să le suporte în urma săvârșirii infracțiunii de viol.
Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni. Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată și pusă în executare, intensitatea și generalitatea dezaprobării morale a faptei și făptuitorului, condiționează caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin mărimea privațiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracțiunii și gradul de vinovăție a făptuitorului
Orice pedeapsă aplicată și executată adresându-se unei anumite persoane concrete, care a săvârșit o anumită infracțiune, este evident că funcțiile sale nu vor putea acționa eficient în direcția prevenirii, decât dacă, prin genul și întinderea sa, va fi perfect adaptată cazului individual concret. O asemenea adaptare implică, în primul rând, luarea în considerare a faptelor săvârșite, nu ca entitate particularizată prin unele trăsături specifice, având un rezultat determinat calitativ și cantitativ și săvârșită în contextul unor anumite situații, stări sau împrejurări. Toate cele de mai sus imprimă infracțiunii săvârșite o gravitate proprie, de care trebuie să se țină seama la aplicarea pedepsei concrete. A aplica o pedeapsă necorespunzătoare acestei gravități, ar însemna fie a-l supune pe infractor unui spor de privațiuni sau restricții, necesar pentru corecta conduita sa, fie dimpotrivă, a-i impune o suferință care, datorită intensității sale reduse, în loc să-l intimideze și să-l îndrepte, mai degrabă îl încurajează să persevereze în încălcarea legii penale.
Cu toate acestea, pedeapsa ce îi va fi aplicată inculpatului ICInu trebuie să aibă un caracter excesiv, ci trebuie să fie proporțională cu pericolul generat de faptele comise și cu circumstanțele personale ale acestuia.
Prin raportare la cele prezentate, respectiv pericolul social al infracțiunii comise, atitudinea inculpatului, circumstanțele reale și personale reținute, instanța va aplica inculpatului o pedeapsă cu închisoare orientată către minimul special prevăzut de lege, respectiv pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de viol prevăzută de art. 218, alin. 1 și alin. 3, lit. c C. pen.
La stabilirea pedepselor accesorii și complementare, instanța urmează să aibă în vedere nu doar dispozițiile naționale, ci și normele europene, astfel cum au fost interpretate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
În cauza Cumpănă și Mazăre împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că interdicția tuturor drepturilor ca pedeapsă accesorie, nu poate fi aplicată în mod automat oricărei persoane condamnate la pedeapsa închisorii, indiferent de infracțiunea pentru care se aplică pedeapsa principală și fără a fi supusă controlului instanțelor în ceea ce privește necesitatea, nefiind adecvată și nu se justifică în raport cu natura infracțiunilor pentru care s-a angajat răspunderea penală a reclamanților din cauza respectivă.
În hotărârea pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Calmanovici împotriva României, instanța europeană și-a exprimat dubiul față de eficiența recurgerii la interdicția de a vota pentru a atinge scopurile indicate de Guvern (de prevenire a infracțiunilor, de pedepsire a infractorilor și de respectare a statului de drept, persoanele care au încălcat regulile societății fiind lipsite de dreptul de a-și exprima opinia asupra elaborării acestor reguli în timpul executării pedepsei lor cu închisoarea), și a arătat că aceste scopuri nu pot fi calificate ca incompatibile prin ele însele cu dreptul garantat de art. 3 din Protocolul nr. 1. Curtea a reamintit că art. 3 din Protocolul nr. 1, care consfințește capacitatea individului de a influența compunerea corpului legislativ, nu exclude aplicarea unor restricții ale drepturilor electorale unui individ care, de exemplu, a comis grave abuzuri în exercitarea funcțiilor publice sau al cărui comportament a amenințat să submineze statul de drept sau fundamentele democrației. Cu toate acestea, nu trebuie să se recurgă cu ușurință la măsura extrem de severă pe care o constituie lipsirea de dreptul de vot. Pe de altă parte, principiul proporționalității impune existența unei legături perceptibile și suficiente între sancțiune și comportament, precum și față de situația persoanei afectate. Totodată Curtea a adus în discuție și recomandarea Comisiei de la Veneția, conform căreia suprimarea drepturilor politice trebuie pronunțată de o instanță judecătorească într-o hotărâre specifică, întrucât o instanță independentă, care aplică o procedură cu respectarea contradictorialității, oferă o garanție solidă împotriva arbitrarului. Aceste aspecte pot fi regăsite și în hotărârea dată în cauza Hirst contra Marii Britanii.
În hotărârea pronunțată în cauza Sabou și Pîrcălab împotriva României, s-a stabilit că în ceea ce privește interzicerea exercitării drepturilor părintești trebuie să se demonstreze că retragerea absolută a drepturilor părintești corespunde unei necesități primordiale privind interesele copilului și că, în consecință, urmărește un scop legitim, anume protecția sănătății, moralei sau a educației minorilor.
Față de toate acestea, instanța trebuie să analizeze în concret dacă se impune interzicerea unor drepturi inculpatului și care anume dintre cele prevăzute de lege.
Natura faptei comise de inculpat denotă o atitudine de sfidare a valorilor sociale ocrotite de norma penală, ceea ce relevă existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 66, alin. 1, lit. a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice) și lit. b (dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat).
În schimb, în ceea ce privește dreptul de a alege, instanța apreciază că în raport cu natura concretă a faptelor comise de către inculpat, acesta nu este nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu îi va interzice exercițiul acestui drept.
Prin urmare, în baza art. 67, alin. 1 C. pen. instanța va interzice cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei închisorii, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66, alin. 1, lit. a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice) și lit. b (dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat), iar în temeiul art. 66, alin. 1 C. pen., va interzice inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 66, alin. 1 lit a și b C.pen., în condițiile prevăzute de art. 65, alin. 1 și alin. 3 C. pen.
VII. Soluționarea acțiunii civile
Instanța constată că persoana vătămată PMA, prin reprezentantul său legal, s-a constituit parte civilă în cursul urmăririi penale cu suma de 30.000 lei cu titlu de daune morale.
Instanța reține că răspunderea civilă a inculpatului ICIeste întemeiată pe dispozițiile art. 1349, alin. 1 și 2 C. civ. potrivit cărora orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.
Instanța reamintește că acțiunea civilă în procesul penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului, în vederea obligării la repararea justă și integrală a pagubelor cauzate prin infracțiunea săvârșită. Conform art. 1357 Cod Civil, "cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare";.
Exercitarea acțiunii civile în cadrul procesului este condiționată de îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:
a) infracțiunea să fi cauzat un prejudiciu material sau moral;
b) între infracțiunea săvârșită și prejudiciul cerut a fi acoperit să existe o legătură de cauzalitate;
c) prejudiciul trebuie să fie cert;
d) prejudiciul să nu fi fost reparat;
e) în cazul persoanelor fizice cu capacitate deplină de exercițiu să existe cererea de constituire ca parte civilă în cadrul procesului penal.
Prejudiciul reprezintă rezultatul negativ al încălcării ilicite a unui drept subiectiv și potrivit principiului (restitutio in integrum), cel vinovat de producerea faptului prejudiciabil, trebuie obligat la înlăturarea tuturor consecințelor dăunătoare ale faptului ilicit și culpabil, fie ele patrimoniale sau nepatrimoniale, în scopul repunerii, pe cât posibil, în situația anterioară a victimei.
În procesul penal, în cazul în care persoanele vătămate exercită acțiunea civilă, instanța are obligația de a stabili dacă prin fapta comisă de inculpat cu vinovăție s-a produs un prejudiciu și, în caz afirmativ, să stabilească întinderea acestuia. În aceste condiții răspunderea civilă delictuală fiind condiționată de existența unui prejudiciu, rezultă că existența acestuia, întinderea lui și legătura de cauzalitate dintre prejudiciu și faptă trebuie dovedite. Rezultă așadar că pentru acordarea de despăgubiri civile este necesar să se stabilească prin probe certe atât existența unui prejudiciu, cât și valoarea acestuia.
Este incontestabil ca fapta inculpatului a adus o gravă atingere integritatii morale și psiho - afective a persoanei vătămate și că i-a produs o puternică traumă psihică. Persoana vătămată a fost nevoită să suporte nu numai violențele și abuzul sexual exercitate asupra sa, dar și jena, rușinea cu ocazia discuțiilor, precum și a audierilor efectuate în cauză, dar și prin prisma faptului că locuiește într-o comunitate restrânsă, unde o astfel de faptă produce puternice ecouri în rândul locuitorilor respectivei comunități.
Astfel, în raport de toate cele ce preced și față de poziția adoptată de inculpat, instanța va admite în totalitate acțiunea civilă exercitată de persoana vătămată PMA și va obliga pe inculpat la plata către aceasta a sumei de 30.000 lei cu titlu de daune morale.
VIII. Alte măsuri dispuse de instanță
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, dispune prelevarea de probe biologice de la inculpatul ICI, la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, urmând ca, în temeiul art. 5, alin. 5 din Legea nr. 76/2008, inculpatul să fie informat că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J. a profilului său genetic.
IX. Cheltuieli de judecată
Față de soluția de condamnare dispusă în cauză și văzând prevederile art. 272 C. proc. Pen. și art. 274 alin. 1 C. proc. Pen., instanța va obliga pe inculpatul ICIla plata către stat a sumei de 1.150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 150 lei aferentă urmăririi penale și suma de 1.000 lei în cursul judecății.
| ← Plângere la soluţia de neurmărire/netrimitere în judecată | Contestaţie la executare. Jurisprudență Contestaţie la executare → |
|---|
