Greşita soluţionare a cauzei pe excepţie, motiv de casare şi trimitere în rejudecare, conform art. 312 alin. 3 C.proc.civ.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel GALAŢI Decizie nr. 3539 din data de 02.09.2013
În condițiile în care inadmisibilitatea acțiunii nu se susține din perspectiva neîndeplinirii procedurii prealabile conform art. 205 și urm. din Codul de procedură fiscală în raport de titlul de creanță, ci prin prisma faptului că pe calea contestației împotriva titlului executoriu nu mai pot fi formulate apărări de fond, fiind invocate în acest sens dispozițiile art. 399 alin. 3 C.proc.civ. și art. 172 alin. 3 Cod procedură fiscală, instanța nu poate invoca din oficiu neîndeplinirea procedurii prealabile, cu consecința respingerii acțiunii ca inadmisibilă.
Decizia 3539/ 02.09.2013 a Curții de Apel Galați
Prin cererea în contencios administrativ înregistrată la Tribunalul Vrancea sub nr. 58/91/2013, reclamanta S.C. S.R.L. F, în contradictoriu cu pârâtul AFM, a solicitat suspendarea titlului executoriu nr. …/06.12.2012 ce face obiectul dosarului de executare nr. …/2012, care a fost emisă conform Deciziei de impunere nr. …/09.11.2012 și anularea și desființarea totală a acestor acte.
În motivarea cererii a arătat că pârâtul a întocmit Raportul de inspecție fiscală nr. …/09.11.2012 cu rea credință, că a calculat o sumă vădit mai mare decât ar fi trebuit, încălcând dispozițiile art. 67 alin.1 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
În dovedirea cererii, reclamantul a depus actele la care a făcut referire.
În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile Codului de procedură fiscală, Codului fiscal, Codului de procedură civilă, Constituția României, Legea nr. 73/2000 privind Fondul pentru mediu, OUG nr.196/2005 privind Fondul pentru mediu, fără indicarea vreunui articol din aceste acte normative.
Prin întâmpinare, pârâta a invocat pe cale de excepție, necompetența materială a Tribunalului Vrancea.
În motivarea excepției s-a arătat că, potrivit prevederilor art. 400 Cod procedură civilă, contestația se introduce la instanța de executare respectiv, la judecătoria în circumscripția căreia se face executarea, solicitând trimiterea cauzei la Judecătoria Focșani.
Tot pe cale de excepție, s-a invocat tardivitatea cererii, motivat de nerespectarea termenului de 15 zile de la comunicarea somației.
S-a arătat că, în cauză, acțiunea a fost înregistrată la data de 04.01.2013, în timp ce actele de executare au fost cunoscute de la data de 17.12.2012.
S-a susținut că, în cauză, ori este vorba despre o contestație la executare formulată potrivit prevederilor art.173 alin.1 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, situație în care acțiunea a fost tardiv introdusă ori nu este o contestație împotriva actelor de executare.
Referitor la capătul de cerere privind anularea și desființarea totală a titlului executoriu nr. …/06.12.2012 ce face obiectul dosarului de executare nr. …/2012, dosar întocmit conform Deciziei de impunere nr. …/09.11.2012, s-a invocat inadmisibilitatea acestui capăt de cerere.
S-a arătat că, în situația în care s-ar tinde la anularea obligației fiscale, instanța de contencios administrativ s-ar putea pronunța numai în situația în care, în prealabil, reclamanta ar fi utilizat calea recursului grațios prevăzut de art. 399 cod procedură civilă, în condițiile art. 205 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală privind contestația administrativă.
Pe fondul cauzei s-a arătat că baza de impunere pentru calcularea obligațiilor de plată către bugetul AFM a fost stabilită legal, pe baza informațiilor primite de la ANAF - ANV, cu adresa nr. …/18.06.2012.
Cu privire la cererea de suspendare s-a solicitat respingerea acesteia ca fiind neîntemeiată.
Prin sentința nr. 1431/2013 a Tribunalului Vrancea a fost respinsă excepția de necompetență materială a instanței, ca neîntemeiată.
A fost respinsă excepția de tardivitate a contestației la executare, ca fiind fără obiect.
A fost respinsă cererea în contencios administrativ înregistrată la Tribunalul Vrancea sub nr. 58/91/2013, formulată de reclamanta S.C. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta AFM ca inadmisibilă.
A fost respinsă cererea reclamantului S.C. S.R.L. F, în contradictoriu cu pârâtul AFM, privind suspendarea titlului executoriu nr. …/06.12.2012 ce face obiectul dosarului de executare nr. …/2012 și a Deciziei de impunere nr. …/09.11.2012, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta a fost citată cu mențiunea de a preciza obiectul cererii, pentru verificarea competenței materiale a instanței, fără a-și preciza acțiunea.
În aceste condiții, verificându-și din oficiu competența de soluționare a cauzei, conform dispozițiilor art. 159 ind. 1 alin. 4 Cod procedură civilă, tribunalul a constatat că, din cuprinsul cererii reclamantului, astfel cum a fost formulată, se înțelege că acesta a solicitat și anularea Deciziei de impunere nr. …/09.11.2012, prin care au fost stabilite obligații de plată către bugetul Fondului pentru mediu în sumă totală de 478.198 lei, din care obligația fiscală principală de 221.188,12 lei, 223.831,33 lei dobânzi și 33.178,22 lei penalități de întârziere.
În aceste condiții, tribunalul a constatat că este competent material în soluționarea prezentei cauze, conform dispozițiilor art. 10 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 și a respins excepția de necompetență materială a instanței.
Cu privire la excepția de tardivitate a cererii, tribunalul a constatat că alegațiile pârâtei au în vedere numai ipoteza în care acțiunea reclamantei ar fi fost calificată ca fiind o contestație la executare, astfel încât, având în vedere calificarea dată de instanță cererii, în lipsa unei precizări a acțiunii de către reclamantă, excepția nu are obiect.
Cu privire la excepția de inadmisibilitate a cererii, în lipsa contestării Deciziei de impunere nr. …/09.11.2012 la organul emitent al actului administrativ fiscal, tribunalul a reținut următoarele:
Din prevederile art. 188 alin. (2) ale Codului de procedură fiscală, conform cărora "deciziile emise în soluționare contestației pot fi atacate la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă";, rezultă că instanța nu poate fi sesizată în vederea exercitării controlului de legalitate asupra substanței măsurilor dispuse decât după finalizarea procedurii administrative prin emiterea unei decizii care să analizeze fondul raportului juridic fiscal.
În speță, din actele depuse la dosarul cauzei, nu rezultă că reclamantul S.C. S.R.L. F ar fi urmat procedura administrativă prevăzută de Codul de procedură fiscală astfel încât, în condițiile date, cererea de anulare a Deciziei de impunere nr. …/09.11.2012 nu este admisibilă.
Cu privire la cererea de suspendare a titlului executoriu nr. …/06.12.2012 ce face obiectul dosarului de executare nr. …/2012, care a fost emisă conform Deciziei de impunere nr. …/09.11.2012, în lipsa precizării cererii reclamantei, solicitată de către instanță prin citarea cu această mențiune, tribunalul a calificat cererea ca fiind o cerere formulată conform prevederilor art.14 și 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Analizând cererea formulată, în raport cu actele dosarului și dispozițiile legale incidente în cauză, tribunalul a reținut următoarele:
Actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, care la rândul său se bazează pe prezumțiile autenticității și veridicității.
Principiul legalității actelor administrative presupune însă atât ca autoritățile administrative să nu încalce legea, cât și ca toate deciziile lor să se întemeieze pe lege. El impune, în egală măsură, ca respectarea acestor exigențe de către autorități să fie în mod efectiv asigurată.
Prin urmare, în procesul executării din oficiu a actelor administrative trebuie asigurat un anumit echilibru, precum și anumite garanții de echitate pentru particulari, întrucât acțiunile autorităților publice nu pot fi discreționare, iar legea trebuie să furnizeze individului o protecție adecvată împotriva arbitrariului.
Tocmai de aceea, suspendarea executării actelor administrative trebuie considerată ca fiind, în realitate, un eficient instrument procedural aflat la îndemâna autorității emitente sau a instanței de judecată pentru a sigura respectarea principiului legalității, fiind echitabil ca, atât timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află în proces de evaluare, acestea să nu-și producă efecte asupra celor vizați.
În considerarea celor două principii incidente în materie - al legalității actului și al executării acestuia din oficiu - suspendarea executării constituie însă o situație de excepție, aceasta putând fi dispusă numai în cazurile și în condițiile expres prevăzute de lege.
Potrivit dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/20004, în cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate sa ceara instanței competente sa dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral pana la pronunțarea instanței de fond.
Potrivit dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat, cererea de suspendare putând fi formulată și printr-o acțiune separată, pana la soluționarea acțiunii în fond.
În sensul acestei legi, cazurile bine justificate reprezintă acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, iar paguba iminentă constă în prejudiciul material viitor și previzibil.
În cauză, reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor cumulative prevăzute de Legea nr.554/2004.
În considerarea celor de mai sus, tribunalul a constatat că nu sunt îndeplinite cerințele art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 în cauză respingând cererea reclamantului S.C. S.R.L. F, în contradictoriu cu pârâtul AFM, privind suspendarea titlului executoriu nr. …/06.12.2012 ce face obiectul dosarului de executare nr. …/2012, care a fost impusă conform Deciziei de impunere nr. …/09.11.2012, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta SC DC SRL, cu sediul în C, județul V, criticând-o sub aspectul greșitei interpretări și aplicări a dispozițiilor legale.
În motivele de recurs a reiterat aspectele invocate în cererea de chemare în judecată și a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței, cu consecința admiterii contestației formulate.
Legal citată, intimata pârâtă a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Verificând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și sub toate aspectele, conform art. 304 ind. 1 C.proc.civ., Curtea constată următoarele:
Prin cererea în contencios administrativ, reclamanta S.C. S.R.L. F a solicitat suspendarea titlului executoriu nr. …/06.12.2012 ce face obiectul dosarului de executare nr. …/2012, care a fost emisă conform Deciziei de impunere nr. …/09.11.2012 și anularea și desființarea totală a acestui titlu executoriu.
Redactarea cererii, oarecum deficitară, nu a împiedicat însă instanța de fond să califice în mod corect obiectul cererii, respectiv anulare și suspendare act administrativ fiscal reprezentat de Decizia de impunere nr…/09.11.2012, prin care au fost stabilite obligații de plată către bugetul Fondului pentru mediu în sumă totală de 478.198 lei, din care obligația fiscală principală de 221.188,12 lei, 223.831,33 lei dobânzi și 33.178,22 lei penalități de întârziere.
S-a avut în vedere că motivele din contestația la executare vizează nu atât actele de executare, ci tocmai titlul de creanță respectiv stabilirea de obligații de plată suplimentare.
Raportat la această calificare dată cererii reclamantei, instanța de fond a apreciat că instanța nu poate fi sesizată în vederea exercitării controlului de legalitate asupra substanței măsurilor dispuse decât după finalizarea procedurii administrative prin emiterea unei decizii care să analizeze fondul raportului juridic fiscal.
În speță, din actele depuse la dosarul cauzei, nu rezultă că reclamantul S.C. S.R.L. F ar fi urmat procedura administrativă prevăzută de Codul de procedură fiscală astfel încât, în condițiile date, cererea de anulare a Deciziei de impunere nr…/09.11.2012 nu este admisibilă.
Însă, potrivit dispozițiilor art. 109 alin. 3 C.proc.civ., neîndeplinirea procedurii prealabile nu poate fi invocată decât de către pârât, prin întâmpinare, sub sancțiunea decăderii.
Verificând întâmpinarea depusă de pârât, se constată că toate apărările acestuia, respectiv excepția de necompetență materială a instanței, de tardivitate a cererii și de inadmisibilitate a cererii sunt formulate ca și când reclamanta ar fi formulat o contestație la executare și nu o contestație la actul administrativ fiscal (titlu de creanță).
Astfel, inadmisibilitatea acțiunii nu se susține din perspectiva neîndeplinirii procedurii prealabile în condițiile art. 205 și urm. din Codul de procedură fiscală în raport de titlul de creanță (Decizia de impunere nr. …/09.11.2012), ci prin prisma faptului că pe calea contestației împotriva titlului executoriu nr. …/06.12.2012 ce face obiectul dosarului de executare nr. …/2012 nu mai pot fi formulate apărări de fond, fiind invocate în acest sens dispozițiile art. 399 alin. 3 C.proc.civ. și art. 172 alin. 3 Cod procedură fiscală.
S-a solicitat instanței să se aibă în vedere că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a solicita anularea titlului executoriu, întrucât formele de executare au fost emise legal, iar pentru contestarea titlului de creanță în baza căruia a fost emis titlul executoriu fiscal era prevăzută o altă procedură prevăzută de lege (art. 205 și urm. din Codul de procedură fiscală).
În consecință, în mod greșit a reținut instanța, din oficiu, că în cauză nu a fost parcursă etapa contestației administrative prealabile împotriva Deciziei de impunere nr. …/09.11.2012, din moment ce excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârât s-a referit la un alt aspect, astfel că, în conformitate cu art. 304 ind. 1 și art. 312 alin. 3 C.proc.civ., se va admite recursul declarat de reclamant, se va casa sentința atacată și se va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanța, pentru ca aceasta să se pronunțe pe fondul cauzei cu privire la temeinicia sau netemeinicia sumelor stabilite ca datorate prin decizia de impunere contestată.
| ← Excepţia prematurităţii acţiunii. Jurisprudență Procedură... | Contestaţie în anulare cu privire la o sentinţă pronunţată... → |
|---|
