Fideiusiune. Condiţii privind întinderea obligaţiei asumate de fideiusor. Garantarea dobânzilor obligaţiei principale. Aplicabilitatea art. 1657 C. civ.
| Comentarii |
|
Este de principiu că, potrivit art. 1654 C. civ., fideiusiunea nu poate întrece ca întindere datoria debitorului şi nici nu poate fi făcută în condiţii mai oneroase, însă potrivit art. 1657C. civ. fideiusiunea nedeterminată a unei obligaţii principale se întinde la toate accesoriile acelei obligaţii - dobânzi - precum şi la cheltuielile necesitate de urmărirea silită.
Or, fideiusorul a stipulat expres în contract cu privire la dobânzi şi nu a constituit garanţia numai pentru o parte din datorie, nerezervăndu-şi şi dreptul de a garanta numai suma împrumutată nu şi dobânzile aferente.
(Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Vl-a comercială, decizia nr. 1957din 15 decembrie 2003)
CURTEA,
Prin sentinţa comercială nr. 573F/30.07.2003, pronunţată în dosarul nr. 493/2003, Tribunalul Ialomiţa a admis contestaţia formulată de debitoarea SC “L.” SA Slobozia, în contradictoriu cu A.R. SA, a dispus înscrierea creditoarei în tabloul creanţelor cu suma de 57.831.212 lei, a admis excepţia prescrierii invocate de către debitoare, a admis contestaţia formulată de debitoarea SC “L.” SA în contradictoriu cu SC “C.C.” SA, a admis excepţia prescrierii invocate de debitoare, a admis contestaţia formulată de debitoarea SC “L.” SA în contradictoriu cu creditoarea SA “F.”, a admis contestaţia formulată de debitoarea “L.” SA în contradictoriu cu SC “I.” SA, a admis în parte contestaţia formulată de creditoarea, BCR SA, a respins excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de creditoare, a dispus înscrierea creditoarei în tabloul creanţelor cu suma de 10.000.000 lei. A admis contestaţia formulată de creditorul Consiliul Local Slobozia, prin administrator judiciar. A dispus înscrierea creditoarei în tabloul creanţelor cu suma de 923.966.392 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa, cu privire la creanţa declarată de către BCR în sumă de
18.173.139.930 lei rezultând din contractul de credit nr. 280/24.05.2000 şi garantat cu gaj şi ipotecă conform contractului 280/B/24.05.2000 si 280/A/
24.05.2000, bunuri aparţinând exclusiv debitoarei “L.” care a înţeles să garanteze creditul contractat de către SC “A. ’96” Bucureşti.
Tribunalul a respins excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată de către debitor, cu motivarea că nulitatea ipotecilor a fost soluţionată definitiv şi irevocabil prin sentinţa civilă nr. 61/F/28.01.2002 şi decizia 863/17.06.2002 a Curţii de Apel Bucureşti prin care s-a respins cererea reclamantei şi au fost menţinute ca legale ipotecile, întrucât nu au fost întrunite cerinţele art. 163 C. pr. civ. privind tripla identitate de obiect, cauză şi părţi.
Cu privire la întinderea creanţei s-a apreciat că sunt incidente disp. art. 1654 C. civ., datoria pretinsă garantului neputând depăşi datoria debitorului.
împotriva acestei hotărâri a formulat recurs creditoarea BCR SA, invocând motive de netemeinicie şi nelegalitate, în esenţă cele prevăzute de art. 304 pct. 9 şi 304/1 C. pr. civ.
S-a susţinut că instanţa de fond a procedat la o greşită aplicare a disp. art. 1654 C. civ., cu ignorarea disp. art. 1652 C. civ. potrivit căruia cel ce garantează o obligaţie se leagă către creditor de a îndeplini însuşi obligaţia pe care debitorul nu o îndeplineşte, art. 3 lit. a din Legea 58/1998 privind activitatea bancară potrivit cărora, creditul reprezintă în accepţiunea legii, orice angajament de plată a unei sume de bani, inclusiv plata dobânzii.
Prin întâmpinarea depusă la 17.11.2003, intimata SC “L.” SA a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
S-a arătat că SC “L.” SA a garantat ca fideiusor şi în acelaşi timp în interesul unui contract de gaj fără deposedare, cu toate bunurile sale împrumutul acordat de către recurentă unei terţe societăţi SC “A. ’96" SRL, prin administrator judiciar fiind formulate două acţiuni în anulare a contractelor de garanţie.
S-a susţinut că suma pretinsă de către creditoare nu întruneşte cerinţele art. 29 din Legea nr. 64/1995 privind certitudinea, lichiditatea şi exigibilitatea, că dispoziţiile art. 1654 C. civ. au fost corect aplicate de către judecătorul sindic, contractul de împrumut fiind încheiat pentru suma de 10 miliarde lei - sumă garantată de către intimată.
De asemenea, au fost invocate şi disp. art. 1653 C. civ., care prevăd că fideiusiunea nu poate exista decât pentru o obligaţie validă, iar pe rolul instanţelor se află un litigiu având ca obiect acţiunea în anularea actelor de garanţie încheiate în frauda creditorilor, cu încălcarea disp. art. 111 lit. f din Legea 31/1990.
Analizând actele şi lucrările dosarului, apreciază recursul întemeiat pentru următoarele considerente:
în fapt, prin contractul de credit nr. 280/24.05.2000 recurenta a acordat un împrumut bancar în sumă de
10.000.000.000 lei debitoarei SC “A. ’96” Bucureşti, rambursarea acestuia fiind garantată cu garanţii imobiliare şi mobiliare aparţinând debitoarei SC “L.” SA conform contractului de ipotecă 280/A/
24.05.2000, autentificat sub nr. 1642/24.05.2000, contract de gaj nr. 280/B/24.05.2000, autentificat sub nr. 1641/24.05.2000.
S-au încheiat şi contractele de cauţiune 240/
24.05.2000 şi 280/B/24.05.2000 contracte prin care fideiusorul s-a obligat să execute obligaţiile formulate renunţând la beneficiul de diviziune şi discuţiune, în cazul în care debitoarea nu rambursează la termen datoria contractată.
Din contractele enumerate (ataşate la fila 17 şi urm.), a rezultat că s-au constituit garanţii pentru creditul în sumă de 10.000.000.000 lei şi dobânzile aferente.
în speţă, prin contractul de cauţiune nr. 280/
14.11.2001 art. 1 -fideiusorul s-a obligat să garanteze în favoarea B.C.R. - Sucursala Ialomiţa creditul în sumă de 10.000.000.000 lei plus dobânzile aferente conform contractului de credit nr. 280/24.05.2000, în mod solidar cu debitorul.
Or, potrivit art. 1652 C. civ. cel ce garantează o obligaţie se leagă către creditor de a îndeplini însuşi obligaţia pe care debitorul nu o îndeplineşte, obligaţia, în cazul dedus judecăţii incluzând şi cuantumul dobânzilor aferente împrumutului.
De asemenea, din definiţia conţinută de Legea nr. 58/1998 rezultă că prin creditul acordat se înţelege atât plata sumei de bani cu titlu de împrumut, cât şi dobânda aferentă acesteia.
Este de principiu că, potrivit art. 1654 C. civ., fideiusiunea nu poate întrece ca întindere datoria debitorului şi nici nu poate fi făcută în condiţii mai oneroase, însă potrivit art. 1657 C. civ. fideiusiunea nedeterminată a unei obligaţii principale se întinde la toate accesoriile acelei obligaţii - dobânzi -precum şi la cheltuielile necesitate de urmărirea silită.
Or, fideiusorul a stipulat expres în contract cu privire la dobânzi şi nu a constituit garanţia numai pentru o parte din datorie, nerezervându-şi şi dreptul de a garanta numai suma împrumutată nu şi dobânzile aferente.
în consecinţă, în temeiul ar. 304 pct. 9 C. pr. civ. şi art. 312 C. pr. civ. va admite recursul, va modifica în parte sentinţa atacată în sensul că, va admite contestaţia formulată de creditoarea BCR, va dispune înscrierea în tabelul creanţelor cu suma de
18.173.139.930 lei credit ş i dobânzi aferente conform art. 58/13 din Legea 64/1994. Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale instanţei.
Va trimite dosarul pentru continuarea procedurii.
| ← Fond funciar. Constituirea dreptului de proprietate.... | Contract de vânzare-cumpărare. Imobil vândut în baza Legii... → |
|---|
