Fond funciar. Constituirea dreptului de proprietate. Nerespectarea condiţiilor prevăzute de Legea nr. 18/1991. Pierderea dreptului
| Comentarii |
|
Potrivit art. 49 din Legea nr. 18/1991 republicată, persoanele cărora li s-a constituit dreptul de proprietate asupra terenurilor agricole sunt obligate să respecte întocmai condiţiile prevăzute la art. 19, 21 şi 43, în legătură cu stabilirea domiciliului şi întemeierea unei noi gospodării, nerespectarea acestor condiţii atrăgând pierderea dreptului de proprietate asupra terenurilor şi construcţiilor de orice fel realizate pe acesta (potrivit alin. 2 al art. 49).
A rezultat din adresa nr. 620258/7.05.2002 emisă de Inspectoratul de Politie al Judeţului Ilfov că intimatul-reclamant nu şi-a stabilit domiciliul în comuna Pantelimon, iar din adeverinţele emise de Primăria comunei Pantelimon că nu a cultivat terenul dobândit prin constituirea dreptului de proprietate.
Potrivit alin. 3 al art. 49, organul împuternicit să constate situaţiile prevăzute este prefectul care prin ordin atestă pierderea dreptului de proprietate, aşa cum s-a întâmplat şi prin ordinul contestat.
(Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, decizia nr. 2603 din 2 decembrie 2003)
CURTEA,
Prin cererea înregistrată la data de 5.06.2002 pe rolul Tribunalului Bucureşti reclamanţii I.G.N. şi G.B. au chemat în judecată Prefectura Judeţului Ilfov şi au solicitat instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună anularea ordinului prefectului nr. 299/15.03.2002.
în motivarea cererii reclamanţii arată că I.G.N. a devenit proprietarul terenului în suprafaţă de 3690,56 m.p. situat în intravilanul comunei Pantelimon, conform titlului de proprietate nr. 2513/17.06.1993.
Prin actul de vânzare-cumpărare nr. 225/
10.02.1997 I.G.N. a înstrăinat dreptul de proprietate asupra terenului către M.S.M. şi M.S.A. care la rândul lor l-au înstrăinat către B.G., prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2632/
27.09.2000.
Prin ordinul nr. 299/15.03.2002, prefectul Judeţului Ilfov a anulat titlul de proprietate nr. 2513/ 17.06.1993 în mod nelegal întrucât nu respectă dispoziţiile art. 137 din Legea 215/2001 şi nu are la bază o documentaţie care să-l justifice.
Prefectul Judeţului Ilfov a formulat în cauză cerere reconvenţională prin care a solicitat constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare şi introducerea în cauză a numiţilor M.S.A. şi M.S.M.
Prin sentinţa civilă nr. 581/F/27.06.2002, Tribunalul Bucureşti a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea,
care prin sentinţa civilă nr. 3775/25.10.2002 a admis acţiunea şi a dispus anularea ordinului prefectului 299/15.03.2002 respingând cererea reconvenţională ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că nu intră în atribuţiile prefectului Jud. Ilfov, să ateste pierderea vreunui drept de proprietate, desfiinţarea titlurilor de proprietate constituind atributul exclusiv al instanţelor de judecată.
în plus, la data emiterii ordinului, reclamantul vânduse deja terenul, astfel încât acesta este lipsit de obiect, iar din considerentele sentinţei civile nr. 4406/2001, rezultă că motivele avute în vedere la emiterea ordinului au constituit şi motive invocate de Primărie în cererea de constatare a nulităţii absolute a titlului de proprietate, instanţa constatând că nu constituie cauze de nulitate absolută.
Cererea reconvenţională a fost respinsă cu motivarea că pârâţii M.S. şi reclamantul G.B. sunt dobânditori de bună-credinţă cu titlu oneros şi în condiţiile menţinerii titlului de proprietate ea apare ca fiind lipsită de interes.
Prin decizia civilă nr. 1012/24.04.2003, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a, a admis apelul formulat de apelantul-reclamant prefectul Jud. Ilfov şi cererea de intervenţie accesorie în interesul apelantului formulată de intervenientul primarul comunei Pantelimon şi a schimbat în tot sentinţa civilă nr. 3775/24.10.2002 a Judecătoriei Buftea în sensul că a respins cererea principală ca neîntemeiată, a admis cererea reconvenţională şi a constatat nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare nr. 225/10.02.1997 si 2632/
27.09.2000.
Tribunalul a reţinut că potrivit titlului de proprietate nr. 2513/17.06.1993 emis în temeiul Legii 18/1991, intimatului-reclamant i s-a stabilit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 3700 m.p. din com. Pantelimon în modalitatea constituirii dreptului de proprietate.
Din probele administrate în cauză a rezultat că intimatul-reclamant nu şi-a stabilit domiciliul în com. Pantelimon şi nici nu a cultivat terenul dobândit prin constituirea dreptului de proprietate. Conform art. 49 din Legea 18/1991 republicată, persoanele cărora li s-au constituit drepturi de proprietate asupra terenurilor agricole sunt obligate să respecte întocmai condiţiile prevăzute la art. 21 şi art. 43 în legătură cu stabilirea domiciliului şi întemeierea unei noi gospodării, nerespectarea atrăgând pierderea dreptului de proprietate asupra terenului. Potrivit alin. 3 din acelaşi articol, organul împuternicit să constate aceste situaţii este prefectul care, prin ordin, atestă pierderea dreptului de proprietate.
S-a mai apreciat că soluţia pronunţată prin sentinţa civilă nr. 4406/2001 a Judecătoriei Buftea este irelevantă în cauză, nulitatea absolută cercetată în acel litigiu vizând încălcarea la momentul încheierii unui act juridic a unor norme de interes general, pe când sancţiunea prevăzută de art. 49 din Legea 18/1991 intervine pentru nerespectarea unor obligaţii ulterioare emiterii titlului, neafectând valabilitatea lui, şi că ordinul prefectului este emis cu respectarea dispoziţiilor art. 49 alin. 3 din Legea 18/1991 republicată si cele ale art. 137 alin. 1 din Legea 215/2001.
La data de 10.02.1997 intimatul I.G.N. a înstrăinat terenul dobândit conform titlului de proprietate nr. 2513/17.06.1993 numitei M.S.A., prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 225/
10.02.1997 la BNP M.P., iar ulterior M.S.A. şi M.S.M. au vândut terenul sus-menţionat, intimatului-recla-mant G.B.M.A.Q. prin contractul de vânzare autentificat sub nr. 2632/27.09.2000 la B.N.P. S.P.M.
Contractele de vânzare-cumpărare încheiate au fost considerate nule absolut întrucât la încheierea lor au fost încălcate dispoziţiile art. 31 din Legea 18/ 1991 (art. 32 in forma legii republicată) care interziceau înstrăinarea timp de 10 ani prin acte Intre
vii a terenurilor atribuite prin constituirea dreptului de proprietate.
Cauza de nulitate privind obiectul actului juridic, iar nu neîndeplinirea condiţiei ca vânzătorul să fie proprietarul lucrului vândut, nu se poate dispune nici menţinerea actului juridic de dispoziţie cu titlu oneros în temeiul bunei-credinţe a terenului dobândit.
împotriva deciziei pronunţate de instanţa de apel în termen legal au declarat şi motivat recurs reclamanţii-intimaţi I.G.N. şi G.B.M.A.
Prin motivele de recurs formulate se critică hotărârea instanţei de apel pentru următoarele considerente:
1. Instanţa, interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia (art. 304 pct. 8 C. pr. civ.).
în dezvoltarea acestui motiv de recurs se arată că titlul de proprietate a fost eliberat de Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor în baza Legii 18/1991, după realizarea unei delimitări în teren, după stabilirea vecinătăţilor pe baza schiţei şi a amplasamentului stabilit şi după întocmirea documentelor constatatoare prealabile, întreaga procedură fiind întocmită conform legii şi situaţiei reale existente la acea dată.
De altfel, pe rolul Judecătoriei Buftea s-a aflat dosarul nr. 5303/2001 având ca obiect constatarea nulităţii absolute a titlului de proprietate nr. 2513/ 17.06.1993, acţiunea formulată de primarul comunei Pantelimon fiind respinsă ca urmare a constatării de către instanţă a valabilităţii titlului de proprietate şi a actelor de vânzare-cumpărare subsecvente.
Se mai susţine că ordinul prefectului nr. 299/ 2002 este viciat din punct de vedere formal întrucât încalcă prevederile art. 137 din Legea 215/2001 şi că actele de vânzare-cumpărare au fost încheiate cu bună-credinţă impunându-se astfel a fi menţinute.
Criticile nu sunt fondate.
în cauză nu se pune în discuţie valabilitatea titlului de proprietate nr. 2513/17.06.1993 sub aspectul îndeplinirii condiţiilor necesare pentru eliberarea lui.
Tocmai de aceea litigiul ce a format obiectul dosarului nr. 5303/2001 pe rolul Judecătoriei Buftea nu are relevanţă în cauză deoarece obiectul acelui litigiu l-a constituit cererea primarului comunei Pantelimon de constatare a nulităţii absolute a titlului de proprietate.
Ceea ce se contestă în prezentul litigiu este ordinul prefectului emis ulterior eliberării titlului de proprietate şi prin care se atestă pierderea dreptului de proprietate dobândit prin titlul de proprietate nr. 2513/17.06.1993 pentru neîndeplinirea unor condiţii ulterioare emiterii titlului de proprietate.
în mod corect tribunalul a apreciat că acest ordin este emis în condiţii legale atât sub aspectul conţinutului cât şi al competenţei prefectului de a emite un astfel de ordin.
Astfel, potrivit art. 49 din Legea nr. 18/1991 republicată, persoanele cărora li s-a constituit dreptul de proprietate asupra terenurilor agricole sunt obligate să respecte întocmai condiţiile prevăzute la art. 19,21 şi 43, în legătură cu stabilirea domiciliului şi întemeierea unei noi gospodării, nerespectarea acestor condiţii atrăgând pierderea dreptului de proprietate asupra terenurilor şi construcţiilor de orice fel realizate pe acesta (potrivit alin. 2 ai art. 49).
A rezultat din adresa nr. 620258/7.05.2002 emisă de Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Ilfov că intimatul-reclamant nu şi-a stabilit domiciliul în comuna Pantelimon, iar din adeverinţele emise de Primăria comunei Pantelimon că nu a cultivat terenul dobândit prin constituirea dreptului de proprietate.
Potrivit alin. 3 al art. 49, organul împuternicit să constate situaţiile prevăzute este prefectul care prin ordin atestă pierderea dreptului de proprietate, aşa cum s-a întâmplat şi prin ordinul contestat.
în plus, din punct de vedere formal ordinul prefectului nr. 229/15.03.2002 îndeplineşte condiţiile iegale, întrucât potrivit art. 137 alin. 2 din Legea 215/ 2001, numai pentru ordinele care stabilesc măsuri cu caracter tehnic sau de specialitate este necesară consultarea prealabilă a serviciilor descentralizate ale ministerelor şi ale celorlalte organe centrale din unităţile administrativ-teritoriale şi contrasemnarea lor de conducătorii acestora.
în ceea ce priveşte buna-credinţă a terţilor dobânditori, în mod corect tribunalul a apreciat că ea nu este în măsură să înlăture efectele nulităţii actelor juridice încheiate. în cazul contractului de vânzare-cumpărare nr. 225/10.02.1997, nu poate exista buna-credinţă câtă vreme din cuprinsul actului rezultă regimul juridic al bunului şi norma juridică este prezumată a fi cunoscută, iar contractul de vânzare-cumpărare nr. 2632/27.09.2000 fiind încheiat
cu încălcarea unor norme legale imperative este lovit de nulitate independent de poziţia subiectivă a cumpărătorului.
2. Hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii (art. 304 pct. 7 C. pr. civ.).
Sub acest aspect se susţine că instanţa s-a pronunţat cu privire la alte motive de nulitate decât cele invocate prin cererea de chemare în judecată în sensul că reciamanţii au invocat nulitatea ordinului prefectului pe motiv că acesta nu este competent să anuleze un titlu de proprietate (această competenţă aparţinând exclusiv instanţei de judecată) şi pe aspecte de informitate, instanţa nepronunţându-se asupra acestora.
Şi acest motiv de recurs este neîntemeiat.
Instanţa s-a pronunţat întocmai asupra cererilor formulate.
S-a motivat astfel că în temeiul art. 49 din Legea 18/1991 prefectul este competent să ateste prin ordin pierderea dreptului de proprietate pentru nerespectarea disp. art. 19, 21 şi 43 din Legea 18 impuse în sarcina persoanelor cărora li se constituie un drept de proprietate în baza acestui act normativ.
Problema competenţei asupra anulării unui titlu de proprietate este străină pricinii câtă vreme prin ordinul contestat nu s-a anulat titul de proprietate emis, ci s-a atestat doar pierderea dreptului pentru nerespectarea unor condiţii ulterioare emiterii titlului de proprietate ce ţin de stabilirea domiciliului şi întemeierea unei gospodării.
Motivele de nulitate atrase de condiţiile de formă necesare au fost analizate de instanţă prin interpretarea - corectă - a dispoziţiilor art. 137 din Legea 215/2001.
3. Hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal sau a fost dată cu încălcarea ori aplicarea greşită a legii (art. 304 pct. 9 C. pr. civ.).
Instanţa a aplicat greşit dispoziţiile art. 49 din Legea 18/1991, nedovedindu-se că terenul a fost atribuit cătrel.G.N. în temeiul art. 21 alin. 1 din Legea 18/1991).
Nici aceste critici nu sunt fondate.
Rezultă din cuprinsul titlului de proprietate, din cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare nr. 225/
10.02.1997 şi din considerentele sentinţei civile nr. 4406/3.12.2001 a Judecătoriei Buftea că reclamantului I.G. i-a fost constituit dreptul de proprietate în temeiul Legii 18/1991.
Pe cale de consecinţă, devin aplicabile toate normele legate de regimul ju ridic al terenurilor asupra cărora s-a constituit dreptul de proprietate inclusiv cele cuprinse în art. 49 din lege.
4. Instanţa nu s-a pronunţat asupra unui mijloc de apărare sau dovezi administrate, hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii (art. 304 pct. 10 C. pr. civ.).
Se susţine că tribunalul nu s-a pronunţat asupra probelor cu înscrisuri administrate de intima-ţii-reclamanţi.
Acest motiv de recurs astfel cum este dezvoltat vizează disp. art. 304 pct. 11 C. pr. civ., în prezent abrogat, atâta timp cât nu se precizează care este proba ignorată de tribunal (ci se invocă ansamblul probator) şi nu se dovedeşte caracterul hotărâtor al acesteia la pronunţarea hotărârii.
Prin urmare, aceste critici nu învestesc în mod legal instanţa cu analiza lor.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 316 rap. la art. 296 C. pr. civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul.
| ← Imobil preluat abuziv. Contract de vânzare-cumpărare în... | Fideiusiune. Condiţii privind întinderea obligaţiei asumate... → |
|---|
