fond funciar; excepţie autoritate de lucru judecat
| Comentarii |
|
Judecătoria MANGALIA Sentinţă civilă nr. 1875 din data de 03.12.2014
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Mangalia sub nr. ……… din data de 09.05.2014 reclamanții N.A. și O.U. au chemat în judecată pârâtele C.L.F.F.C. C. ȘI C.J.P.S.D.P.T.C. pentru ca instanța, prin hotărârea pe care o va pronunța, să constate că, la data formulării cererilor de retrocedare, exista teren disponibil pe raza comunei Comana în vederea reconstituirii dreptului de proprietate asupra diferenței de teren în suprafață de 12,625 ha ; au mai solicitat reclamanții obligarea pârâtelor la restituirea în natură a diferenței de teren în suprafață de 12,625 ha și obligarea pârâtelor la plata de penalități în temeiul art. 905 alin. 2 până la emiterea titlului de proprietate.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că sunt moștenitorii autorului A.V.M. și că, în această calitate, li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 34,5 ha pe raza comunei Comana.
Au mai arătat reclamanții că, ulterior, au formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate pentru diferența de teren până la 50 ha, iar pentru această suprafață au fost înscriși în Anexa 23 cu motivarea că nu mai există rezervă de teren pe raza comunei Comana.
După apariția legii nr. 193/2007, au formulat o nouă cerere pentru retrocedarea întregii diferențe până la 85 ha (suprafața deținută de autorul lor pe raza comunei Comana), însă cererea lor a fost respinsă.
În drept, au fost invocate prevederile legii nr. 18/1991 , ale legii nr. 1/2000 și ale legii nr. 67/2010 .
În dovedirea cererii, reclamanții au depus la dosarul cauzei titlul de proprietate emis în favoarea lor, acte de stare civilă, cereri, hotărâri, precum și un set de acte constând în corespondența purtată cu comisiile de fond funciar și alte instituții ale statului.
La data de 02.07.2014 , pârâta C.J.P.S.D.P.T.C. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca fiind neîntemeiată.
În acest sens, pârâta a arătat că în favoarea moștenitorilor autorului A.V.M. s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru întreaga suprafață deținută de autorul lor, respectiv, 85 ha pe raza comunei Comana, în natură și prin acordarea de despăgubiri, iar potrivit art 7 din Legea nr. 165/16.05.2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, "până la întocmirea situației centralizatoare la nivel local, se suspendă emiterea hotărârilor de validare/invalidare de către comisiile județene de fond funciar sau, după caz, de către Comisia de Fond Funciar a municipiului București, eliberarea titlurilor de proprietate, punerea în posesie de către comisiile de fond funciar, precum și orice alte proceduri administrative în domeniul restituirii fondului funciar";.
La termenul de judecată din 05.11.2014, pârâta C.L.F.F.C.C. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii reclamantului ca fiind neîntemeiată.
Pe cale de excepție, pârâta a invocat autoritatea de lucru judecat, arătând că prin decizia pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 13.12.2011, în dosarul nr. ……., instanța s-a pronunțat în mod irevocabil asupra aceleiași cereri, având aceleași părți, obiect și cauză ; a invocat disp. art. 431, 432 C.pr.civ.
Pârâta a invocat, de asemenea, prematuritatea formulării cererii de chemare în judecată, arătând că potrivit art. 7 din Legea nr. 165/16.05.2013, "până la întocmirea situației centralizatoare la nivel local, se suspendă emiterea hotărârilor de validare/invalidare de către comisiile județene de fond funciar sau, după caz, de către Comisia de Fond Funciar a municipiului București, eliberarea titlurilor de proprietate, punerea în posesie de către comisiile de fond funciar, precum și orice alte proceduri administrative în domeniul restituirii fondului funciar";.
Pârâta a depus acte în susținere.
Analizând cu prioritate, în conformitate cu disp. art. 248 alin.1 rap.la art. 130 alin.2 Cod procedură civilă, excepția autorității de lucru judecat, instanța constată următoarele:
Prin decizia fără număr pronunțată de Tribunalul Constanța la data de ….., în dosarul nr. ……, instanța de copntrol judiciar a admis recursul formulat de pârâtele din prezenta cauză împotriva sentinței civile nr. …… pronunțată de Judecătoria Mangalia în dosarul nr. …… și a modificat în parte hotărârea recurată, în sensul că a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamanților din prezenta cauză, în calitate de moștenitori ai defunctei lor mame, M.V., soție supraviețuitoare a defunctului A.V.M., asupra terenului în suprafață 8,7 ha pe raza comunei Comana, sub forma acordării de despăgubiri bănești conform titlului VII din Legea nr. 247/2005.
În considerentele acestei decizii, instanța a reținut că în favoarea moștenitorilor autorului A.V.M. s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 50 ha teren agricol (34,50 ha în natură și 15,50 ha prin acordarea de despăgubiri) din suprafața totală deținută de autorul lor, respectiv, 85 ha pe raza comunei Comana.
S-a reținut, de asemenea, că soției supraviețuitoare a autorului, M.M., îi revenea suprafața de 8,7 ha reprezentând cota de ¼ din diferența de 35 ha nerestituită, cum corect a reținut instanța de fond și nicidecum suprafața de 13,375 ha cum eronat au susținut recurenții N.A. și O.U.
Instanța de control judiciar a constatat că « reclamanții nu au făcut dovada faptului că autorii lor au deținut teren cu destinația de pășune », dar a apreciat că « afectațiunea specială a acestor categorii de terenuri rezultă din cuprinsul dispozițiilor art. 33 din Legea nr. 18/1991 ».
Pe cale de consecință, instanța de control judiciar a apreciat că « nu se poate realiza reconstituirea dreptlui de proprietate din aceste categorii de terenuri, singura modalitate de soluționare pozitivă a cererii reclamanților fiind aceea de acordare de despăgubiri bănești ».
În prezenta cauză, scopul și finalitatea procesului sunt aceleași și privesc aceleași părți și aceeași cauză, chiar dacă cererile reclamanților sunt circumscrise unor petite care par distincte de cele deduse judecății în acțiunea soluționată în mod irevocabil.
Potrivit art. 430 C.pr.civ., hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată. Autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă";.
Potrivit art.431 C.pr.civ., "Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect. Oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă";.
Prin urmare, autoritatea de lucru judecat reprezintă faptul că o cerere nu poate fi judecată decât o singură dată, iar hotărârea este prezumată a exprima adevărul și nu trebuie contrazisă de o altă hotărâre, iar efectele sale sunt exclusivitatea, incontestabilitatea, executorialitatea și obligativitatea.
Exclusivitatea autorității de lucru judecat se referă la imposibilitatea soluționării unui nou litigiu între aceleași părți, pentru același obiect și cu aceeași cauză, și se invocă în procesul ulterior prin intermediul excepției autorității de lucru judecat.
Examinând speța de față prin prisma textelor de lege enunțate, instanța constată că în dosarul de față și, respectiv, în dosarul nr. ….. al Judecătoriei Mangalia - soluționat, în mod irevocabil, prin decizia fără număr pronunțată de Tribunalul Constanța la data de …, în dosarul nr. ……. -, acțiunile formulate de părți au același obiect vizând reconstituirea dreptului de proprietate asupra diferenței de teren rămasă nerestituită, se întemeiază pe aceeași cauză și procesul se poartă între aceleași părți, fiind, astfel, îndeplinite condițiile necesare pentru ca autoritatea de lucru judecat să opereze.
În cauză, susținerile apărătorului ales al reclamanților privind numărul diferit de părți cu calitate procesuală activă, rămâne fără relevanță în contextul în care scopul celor două demersuri judiciare este același.
Pentru aceste considerente, instanța constată că excepția autorității de lucru judecat este întemeiată, urmând să o admită, cu consecința respingerii acțiunii.
| ← divorţ; condiţii acordare autoritate părintească exclusivă;... | suspendare provizorie; condiţii de admisibilitate; condiţia... → |
|---|
