Fond funciar. Jurisprudență Fondul funciar
| Comentarii |
|
Judecătoria MOINEŞTI Sentinţă civilă nr. 284 din data de 20.02.2018
Prin cererea înregistrată la data de … pe rolul Judecătoriei … sub nr. de dosar …, reclamanții P.T. și P. I. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Comisia locală A. și Comisia Județeană B., ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată Comisia locală la întocmirea și înaintarea documentațiilor pentru reconstituirea în favoarea reclamanților a dreptului de proprietate asupra unui teren în suprafață de 41 ha și să fie obligată Comisia Județeană să valideze propunerea și să emită titlul de proprietate.
Au arătat reclamanții că sunt moștenitorii lui I. J., decedat la data de 15.03.1944, al cărui moștenitor a fost fiul său, I. I., decedat la data de 10.03.1946. cei doi au fost străbunicul, respectiv bunicul reclamanților, moștenitoarea acestora fiind P. (I.) R., mama reclamanților.
Autorii reclamanților au deținut un teren de 41 ha, teren cu vegetație forestieră, situat pe raza com. … jud. …, înscris în CF nr. … și cuprins în Ordinul Prefectului Județeului … nr. …, ca teren reînscris în circuitul civil.
Terenul este identificat, individualizat, vechile amplasamente sunt libere de sarcini, astfel cum reiese din documentația cadastrală.
Atât mama reclamanților cât și aceștia, au formulat mai multe cereri prin care au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, dar pârâtele au refuzat să le elibereze titlul de proprietate și să îi pună în posesie.
Încă din anul 1993 mama reclamanților a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate. După decesul acesteia formalitățile au fost continuate de către reclamanți și s-au adresat și organelor silvice pentru clarificarea domeniului actual de care aparțin terenurile. Potrivit datelor de la organele silvice, terenurile nu aparțin amenajamentului silvic.
Pentru terenul în suprafață de 41 ha a fost validată doar suprafața de 10 ha, suprafață cu care nu au fost puși în posesie și care nu a fost atribuită pe vechiul amplasament, conform hotărârii comisiei Județene nr. …. ca urmare, se impune completarea hotărârii de validare cu suprafața de 31 ha și atribuirea și punerea în posesie cu privire la întreaga suprafață-
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 22, 24, 29 alin. 1 și 2 din Legea nr. 1/2000 și art. 39 și art. 61 din HG nr. 890/2005.
În susținerea cererii s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și expertiză topocadastrală.
Comisia locală … a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondată.
A arătat pârâta că din actele depuse nu s-a putut stabili calitatea reclamanților de persoane îndreptățite la reconstituire.
Astfel, au fost depuse două cereri de reconstituire a dreptului de proprietate după defunctul I. J., cereri care au fost înregistrate sub nr. …, de către moștenitorii care se considerau îndreptățiți la reconstituire deoarece autorul reclamanților a avut în realitate doi moștenitori, pe mama reclamanților, dat și pe P. M., decedată la data de 14.10.2008, având ca moștenitori pe R. E. și I. P..
La data de 14.09.2005 a fost formulată cererea de către reclamanți, iar la data de 13.10.2005 a fost formulată cea de a doua cerere de către P. M..
Ambele cereri au făcut obiectul dosarului nr. … și deoarece nu cuprindeau elementele necesare și obligatorii stabilite prin lege, precum și pentru că nu au fost depuse înscrisuri din care să rezulte calitatea de moștenitori a părților ori dreptul de proprietate în patrimoniul autorilor lor, s-a purtat o lungă corespondență prin care li s-a solicitat completarea dosarului.
Cererile nu au fost soluționate deoarece au fost formulate două cereri de către persoane diferite care susțineau că sunt moștenitorii lui I. J., iar din înscrisurile depuse nu a fost dovedită fără dubiu relația de rudenie dintre I. I. și I. I..
În ce privește existența dreptului de proprietate, cu privire la parcela 4235/5 pădure din copia originalului cărții funciare pentru parcela … la pct. 4 privind suprafata de teren revendicată există mențiunea inițială de 40 iugari și 51 stânjeni, ceea ce ar însemna echivalentul a 23,02 ha, iar în copia traducerii legalizate este menționată suprafața de 411 iugari și 51 stânjeni, ceea ce ar fi echivalentul a 236,5 ha, situație ce nu a fost clarificată de către reclamanți.
Cu privire la parcelele cu nr. 4234/42 și 4234/44/2, înscrise în foaia de avere a CF …, ambele sunt poziționate la pct. C. și nu se află în raza de administrarea a pârâtei, ci pe teritoriul jud. H..
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205 Cod procedură civilă.
În susținerea cererii au fost depuse înscrisuri.
Pârâta Comisia Județeană a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității și a prematurității formulării acțiunii.
A arătat pârâta că legislația în materia restituirii proprietății reglementează o procedură administrativă specială prin care se soluționează cererile de reconstituire a dreptului de proprietate.
Astfel, cererea se depune la comisia locală în raza căreia se află terenul și aceasta o soluționează.
Referatul privind soluționarea și care cuprinde propunerea comisiei locale se comunică solicitantului care are posibilitatea de a-l contesta.
Contestația împotriva hotărârii comisiei locale se soluționează de către comisia județeană, iar împotriva acesteia se poate formula plângere la instanță.
În ce privește excepția prematurității s-a arăta că la comisie a fost înregistrată o documentație privind această suprafață de teren, cererea fiind astfel prematur introdusă.
Pe fond, s-a solicitat respingerea cererii ca nefondată deoarece potrivit art. 36 din Regulamentul aprobat prin HG nr. 890/2005 validează dreptul de proprietate și eliberează titlul de proprietate pe baza documentațiilor întocmite de comisiile locale, iar documentațiile cuprind anexele validate, fișele tehnice, planurile parcelare, procesele verbale de punere în posesie și schițele terenurilor.
Aceste documentații se depozitează în arhiva OCPI și aceasta este instituția care scrie titlurile de proprietate și gestionează evidența acestora.
De altfel, în prezenta cauză, s-a comunicat documentația și dosarul se află în lucru.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205 Cod procedură civilă.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri și s-a efectuat o expertiză topocadastrală, lucrarea fiind atașată la dosar.
Din actele și lucrările dosarului, prin prisma probatoriului administrat în cauză, instanța reține următoarele:
La data de 08.06.1993 P. R., autoarea reclamanților, a solicitat Comisiei Județene reconstituirea dreptului de proprietate asupra unui teren în suprafață de 23,636 ha situat la pct. P. din com. A., jud. B., cu precizarea că a adresat aceeași solicitare și Comisiei locale, dar aceasta din urmă i-a sugerat să se adreseze și Comisie Județene.
La data de 14.09.2005 reclamanții au precizat că a fost validată suprafața de 10 ha, că nu au fost puși în posesie și că solicită reconstituirea dreptului de proprietate pentru 20,8 ha.
În anul 2013 reclamanții au solicitat din nou să fie analizată cererea lor deoarece nu primiseră nici un răspuns din partea Comisiei locale.
Din înscrisurile depuse de către pârâte reiese că același teren a fost solicitat și de numiții R. E. și ja. P., iar din referatul aflat la fila 87 dosar rezultă că s-a solicitat părților să completeze dosarul și să depună mai multe înscrisuri din care să rezulte dovada dreptului de proprietate și calitatea de moștenitori.
Analizând toate înscrisurile aflate la dosar, raportat și la susținerile părților, inclusiv ale reclamanților, instanța constată că până la acest moment cererile reclamanților nu au fost soluționate de către cele două pârâte.
Referitor la excepția prematurității, instanța constată că aceasta a fost invocată deoarece ar fi fost înaintată documentația referitoare la terenul în cauză și că urmează să se pronunțe o soluție după ce va fi analizată, dar acest motiv nu reprezintă o cauză de prematuritate a formulării cererii, mai ales că în susținerea excepției nu s-a depus nici un înscris din care să rezulte că într-adevăr documentația a fost comunicată și este analizată de pârâtă.
În ce privește excepția inadmisibilității cererii instanța reține următoarele:
Analizând textile de lege aplicabile în cauză rezultă că nu există posibilitatea ca instanța să reconstituie în mod direct dreptul de proprietate asupra terenurilor, singura acțiune aflată la dispoziția părții fiind plângerea prevăzută de art. 53 din Legea nr. 18/1991.
Astfel, stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere ce se depune în termenele stabilite de lege, la primăria în raza căreia se află terenul ce face obiectul cererii, aceiași situație fiind prevăzută și în cadrul legii nr. 1/2000.
Conform art. 51 din Legea nr. 18/1991 "comisia județeană este competentă să soluționeze contestațiile și să valideze ori să invalideze măsurile stabilite de comisiile locale";.
Conform art. 53 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 "împotriva hotărârii comisiei județene se poate face plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile de la comunicare";.
Astfel, legiuitorul a prevăzut că în materia reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor trebuie urmată o procedură administrativă prealabilă în fața celor două Comisii și doar după parcurgerea acestei proceduri, cel nemulțumit de hotărârea Comisiei Județene are posibilitatea de a se adresa instanței de judecată.
Pentru cazul în care cererea părții nu este soluționată de către cele două Comisii, nu se emite nici o hotărâre în acest sens, legiuitorul nu a prevăzut posibilitatea de a se adresa petentul direct instanței de judecată.
Petentul are însă posibilitatea, în cazul în care consideră că amânarea pronunțării asupra cererii este nejustificată și depășește un termen rezonabil, să se adreseze instanței pentru fi obligate Comisiile să soluționeze cererea, și abia după soluționare, în funcție de hotărârea comisiei, să fie formulată plângerea la instanță.
Este evident că aceasta a fost intenția legiuitorului de a se desfășura procedura în materia de față, deoarece în caz contrar ar fi trebuit să prevadă în mod expres că întreaga procedura administrativă este facultativă, cererea putând fi adresată direct instanței, fără a se mai apela la Comisii.
Atât timp, cât această prevedere nu se regăsește în lege, iar conform prevederilor existente, instanța poate interveni în operațiunea de stabilire a dreptului de proprietate prin exercitarea controlului judecătoresc numai după îndeplinirea procedurii de către comisiile locale și județene sesizate cu cererea de reconstituire, competența instanței constă doar în soluționarea plângerii îndreptată împotriva hotărârii comisiei județene.
În atare situație, instanța constată că solicitarea de a se stabili dreptul de proprietate direct de către instanță este inadmisibilă, motiv pentru care va admite excepția și va respinge cererea.
| ← Minori. Jurisprudență Minori | Fond funciar. Jurisprudență Fondul funciar → |
|---|
