Fond funciar. Reconstituirea dreptului de proprietate. Nedepunerea cererii de reconstituire în termenul legal. Efecte juridice
| Comentarii |
|
Conform dispoziţiilor art. II alin. 3 din Legea nr. 18/1991, republicată, stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere, care, potrivit alin. 4 al aceluiaşi articol, trebuia depusă şi înregistrată la primărie în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a legii, prelungit cu 15 zile prin Legea nr. 29/1991. Acesta este un termen de decădere, nesusceptibil de suspendare sau întrerupere şi incompatibil cu instituţia repunerii în termen.
în speţă, reclamantul nu a făcut dovada că fosta lui soţie, defuncta S.A.A., decedată la 13.01.1999, a depus în timpul vieţii cerere de reconstituire a dreptului de proprietate după defunctul ei tată, C.V. Instanţele de fond şi de apel nu au reţinut că defuncta S.A.A. nu ar fi acceptat succesiunea după defunctul ei tată, ci doar că în baza certificatului de moştenitor nr. 383/3.11.1986, care atestă vocaţia ei succesorală, nu se reconstituie automat dreptul de proprietate al persoanelor îndreptăţite, fiind necesară depunerea unei cereri în acest sens.
Faptul că până la decesul soţiei reclamantului, terenul în suprafaţă de 0,58 ha. a fost în cotă de 1/4 parte de reclamant şi soţia lui, sau că acesta personal a semnat pentru preluarea produselor de S.C.P.P. Bistriţa, nu echivalează cu depunerea cererii de reconstituire în termenul legal, care să justifice modificarea titlului de proprietate eliberat numai pe numele lui C.E., în sensul solicitat de reclamant.
(Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, decizia nr. 410 din 28 februarie 2001)
Prin sentinţa civilă nr. 1053/17 martie 2000 a Judecătoriei Bistriţa, s-a respins ca neîntemeiată acţiunea civilă intentată de reclamantul S.I., împotriva pârâţilor Comisia Judeţeană Bistriţa-Năsăud pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, Comisia Municipală Bistriţa de aplicare a Legii nr. 18/1991, C.V., Z.M., R.O.V., având ca obiect modificarea titlului de proprietate.
A fost obligat reclamantul să îi plătească pârâtului C.V., cheltuieli de judecată în sumă de
800.000 lei.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut în esenţă că prin certificatul de moştenitor nr. 383/3.11.1986, s-a constatat masa succesorală rămasă după defunctul C.V. decedat la data de 4.09.1986, fără să fie incluse în aceasta şi terenuri, moştenitoare fiind C.E. în calitate de soţie supravieţuitoare (în prezent decedată), C.A.A. (în prezent decedată), pârâtele Z.M. şi R.O.V., în calitate de fiice.
Prin titlul de proprietate nr. 6671/9.04.1993, s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea numitei C.E., asupra terenului în suprafaţă de 5.800 m.p., situat în extravilanul municipiului Bistriţa, în calitate de moştenitoare a defunctului C.V.; C.E. a fost singura moştenitoare a defunctului C.V., care a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate.
Defuncta S.A.A., fosta soţie a reclamantului, nu a depus cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate în termenul imperativ de 45 de zile prevăzut de Legea nr. 18/1991.
Susţinerea reclamantului că, întrucât a fost acceptată succesiunea de către toţi moştenitorii defunctei, era legal ca şi în titlul de proprietate să fie trecuţi toţi moştenitorii, a fost înlăturată de instanţă, cu motivarea că principiul potrivit căruia transmisiunea succesorală are caracter indivizibil, în sensul că succesorii pot renunţa sau accepta doar o parte din moştenire, nu se aplică în cazul reconstituirii dreptului de proprietate conform Legii fondului funciar.
Apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei a fost respins ca nefondat, prin decizia civilă nr. 704/13 sept. 2000 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reţinut că fosta soţie a reclamantului, defuncta S.A.A., nu a depus cerere de reconstituire a dreptului de proprietate după defunctul C.V., singura moştenitoare care a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în termenul prevăzut de Legea nr. 18/1991, a fost C.E.
împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, solicitând, în baza art. 304 pct. 9 şi 11
C. pr. civ., casarea ei, admiterea apelului, schimbarea sentintei si modificarea titlului de
proprietate nr. 6671/1993, în sensul înscrierii în acesta ca beneficiar şi a defunctei S.A.A.
în motivarea recursului, reclamantul a susţinut că atât soţia lui, cât şi surorile şi mama ei, au depus în anul 1991 cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate după defunctul ei tată, însă primăria a refuzat să o comunice la cererea instanţei. De asemenea, a fost eliberată şi o adeverinţă de punere în posesie în care figurau toate cele trei fiice ale defunctului, adeverinţă care a fost predată pârâtei Z.M., dar care refuză să o depună la dosar.
Ca dovadă că soţia reclamantului a depus cerere, iar reconstituirea s-a făcut şi pe numele ei, este faptul că până la deces au folosit 1/4 parte din terenul de 58 ari, iar pentru terenul în suprafaţă de 1,74 ha. teren cu privire la care s-au acordat acţiuni la S.C.P.P. Bistriţa, însuşi reclamantul a semnat în câţiva ani pentru primirea produselor, care au fost împărţite în patru părţi.
în mod greşit a reţinut tribunalul că, reconstituirea se face numai dacă se depune cerere la comisie, deoarece conform art. 18 din Legea nr. 18/1991, doarîn situaţia în care nu a fost acceptată moştenirea se aplică teza repunerii în termen de drept la data cererii, însă în speţă moştenirea s-a stabilit prin contract de moştenitor.
Fiind dovedită calitatea de moştenitor legal a soţiei reclamantului, chiar dacă nu s-ar putea dovedi că a depus cerere, totuşi faţă de certificatul de moştenitor care este opozabil şi celorlalţi erezi, trebuia ca în titlul de proprietate să fie cuprinsă şi fiica defunctului, ca moştenitoare legală acceptantă. Recursul este nefondat, în conformitate cu dispoziţiile art. 11 alin. 3 din Legea nr. 18/1991, republicată, stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere, care potrivit alin. 4 al aceluiaşi articol, trebuia depusă şi înregistrată la primărie în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a legii, prelungit cu 15 zile prin Legea nr. 29/1991. Acesta este un termen de decădere, nesusceptibil de suspendare sau întrerupere şi incompatibil cu instituţia repunerii în termen.
Reclamantul nu a făcut dovada că fosta lui soţie, defuncta S.A.A., decedată la 13.01.1999, a depus în timpul vieţii cerere de reconstituire a dreptului de proprietate după defunctul ei tată, C.V.
Or, conform art. 1169 C. civ., cel ce face o propunere înaintea judecăţii, trebuie să o
dovedească. Cu alte cuvinte, sarcina probei incumbă reclamantului, care nu a reuşit să probeze că s-au respectat dispoziţiile imperative ale Legii nr. 18/1991, cu privire la depunerea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate. Instanţele de fond şi de apel nu au reţinut că defuncta S.Â.A. nu ar fi acceptat succesiunea după defunctul ei tată, ci doar că în baza certificatului de moştenitor nr. 383/3.11.1986, care atestă vocaţia ei succesorală, nu se reconstituie automat dreptul de proprietate al persoanelor îndreptăţite, fiind necesară depunerea unei cereri în acest sens.
Titlul de proprietate nr. 6671/9.04.1993, s-a eliberat pe numele lui C.E., în calitate de soţie supravieţuitoare a defunctului C.V., deoarece numai aceasta a depus cerere de reconstituire a dreptului de proprietate. Dacă şi cele trei fiice, printre care şi fosta soţie a reclamantului, ar fi depus cereri de reconstituire în termenul legal, titlul de proprietate trebuia eliberat într-adevăr pe numele tuturor moştenitorilor, aşa cum prevede art. 13 alin. 3 din Legea nr. 18/1991 republicată.
Faptul că, până la decesul soţiei reclamantului, terenul în suprafaţă de 0,58 ha. a fost folosit în cotă de 1/4 parte de reclamant şi soţia lui, sau că acesta personal a semnat pentru preluarea produselor de la S.C.P.P. Bistriţa, nu echivalează cu depunerea cererii de reconstituire în termenul legal, care să justifice modificarea titlului în sensul solicitat de reclamant. Eventuala cerere depusă în temeiul Legii nr. 18/1991 modificată prin Legea 169/1997, sau a Legii nr. 1/2000, trebuie să urmeze în prealabil procedura administrativă prevăzută de lege şi numai după eliberarea actelor persoana nemulţumită se poate adresa instanţei de judecată.
Acelaşi art. 13 alin. 3, teza finală, din Legea nr. 18/1991, prevede că după eliberarea titlului de proprietate pe numele tuturor moştenitorilor, aceştia urmează să procedeze potrivit dreptului comun. Chiar dacă titlul de proprietate s-a eliberat numai pe numele mamei fostei soţii a reclamantului, moştenitorii defunctei S.A.A. îşi pot valorifica drepturile ce i s-ar fi cuvenit acesteia, după defuncta ei mamă C.E., pe calea dreptului comun, în cadrul acţiunii de stabilire a masei succesorale şi partaj, în contradictoriu cu celelalte două fiice ale defunctei
C.E., respectiv Z.M. şi R.O.V.
| ← Fond funciar. Reconstituire a dreptului de proprietate. Titlu... | Fond funciar. Acţiune în modificarea titlului de proprietate... → |
|---|
