Formele de atribuire în acord global luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, chiar dacă nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislaţiei anterioare. Încălcarea principiului contributivităţii
| Comentarii |
|
Formele de retribuire în acord cu celelalte venituri menţionate în adeverinţa nr. 248 din 17.05.2010 nu au făcut parte într-adevăr din baza de calcul a pensiilor care, conform art. 10 din Legea nr. 3/1977, era constituită din retribuţii tarifare, însă conform reglementărilor aceluiaşi act normativ, dreptul la pensie era recunoscut pentru cei care plătiseră asigurări sociale, ori, acestea se stabileau şi se achitau în raport de câştigul brut realizat, iar nu de cel tarifar. Noua reglementare privind calculul drepturilor de pensie instituită de Legea nr. 19/2000 este construită în jurul acestui principiu fundamental şi anume, că orice element salarial efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul sau angajatorul au achitat statului contribuţii de asigurări sociale, trebuie să se reflecte în cuantumul pensiei. Pentru stagiile de cotizare realizate ulterior datei de 1 aprilie 2001, data intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, acest principiu este respectat. Pentru stagiile de cotizare realizate sub imperiul reglementărilor anterioare, soluţia trebuie să fie aceeaşi conform principiului ubi eadem est ratio, ibi eadem solutio esse debet. Se constată că principiul aplicabil speţei este cel al contributivităţii, potrivit căruia drepturile de asigurări sociale, inclusiv pensiile, se cuvin pe temeiul contribuţiilor de asigurări sociale plătite. În acest sens, ÎCCJ prin decizia nr. 5 din 20.09.2010 a admis recursul în interesul legii, în sensul că interpretarea dispoziţiilor art. 2 lit. e), art. 78 şi art. 164 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 19/2000, precum şi art. 1 şi 2 din O.G. nr. 4/2005, se interpretează în sensul că, sumele plătite pentru munca prestată de foştii salariaţi în regim de lucru prelungit, în condiţiile art. 1 şi 2 din H.C.M. nr. 1546/1952, se au în vedere la stabilirea şi recalcularea pensiilor din sistemul public.
Secţia Civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie, Decizia nr. 578 din 30 martie 2011
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată la data de 26 august 2010, la T.V., reclamanta I.C.I. a formulat contestație împotriva deciziei nr. 34558/13 iulie 2010 emisă de pârâta C.J.P.V., solicitând recalcularea pensiei conform adeverinței nr. 248 din 17 mai 2010 eliberată de SC P. SA V., începând cu data nașterii dreptului și obligarea pârâtei la plata sumelor reprezentând diferența dintre pensia cuvenită și pensia efectiv încasată, începând cu data nașterii dreptului și până la emiterea unei noi decizii de pensionare.
în motivare s-a arătat că reclamanta a fost angajată în cadrul C.P.V. în perioada 16 februarie 1975-15 iulie 1994, în funcția de inginer chimist și în tot acest timp în afara drepturilor salariale trecute în carnetul de muncă a beneficiat de adaosuri (diferențe de manoperă). Adaosul plătit pe perioada lucrată a avut caracter permanent și s-a acordat în funcție de manopera repartizată pe lucrare.
Temeiul legal pentru acordarea acestor adaosuri a fost reprezentat de art. 117 și art. 120 din Legea nr. 57/1974, iar după 1994 de dispozițiile contractelor colective de muncă.
La calculul cuantumului pensiei nu au fost avute în vedere aceste sume, iar reclamanta susține că este îndreptățită să primească o pensie majorată în raport de aceste contribuții.
Examinând actul contestat nr. 34558/13 iulie 2010 emis de C.J.P.V., instanța a constatat că nu este o decizie, ci o adeverință prin care pârâta comunică reclamantei că nu îi pot fi recalculate drepturile de pensie în raport de dispozițiile legale în vigoare.
Ulterior, reclamanta a precizat acțiunea, în sensul că obiectul acesteia nu îl constituie contestație împotriva deciziei de pensionare, ci obligația de a face.
S-a arătat în cererea de precizare că, întrucât decizia de pensionare a fost emisă cu mai mult de 3 ani în urmă, solicită admiterea cererii numai cu privire la ultimii 3 ani dinaintea introducerii prezentei acțiuni.
Pârâta C.J.P.V. a solicitat prin întâmpinarea depusă respingerea acțiunii pe considerentul că adeverința emisă de SC P. SA în baza art. 117 din Legea nr. 57/1994 care reglementează forma de retribuire în acord global nu poate fi luată în calcul, întrucât O.U.G. nr. 4/2005 prevede în mod expres că nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, deoarece aceste sporuri nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001.
Formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual.
Prin sentința civilă nr. 127 din 4 februarie 2011, T.V. a respins acțiunea, reținând următoarele:
în conformitate cu dispozițiile art. 1 din O.U.G. nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu modificări prin Legea nr. 78/2005 „pensiile din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001, se recalculează în condițiile prevăzute de prezenta ordonanță de urgență”.
Astfel, la punctul VI din Anexa O.U.G. nr. 4/2005 se stipulează că nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual veniturile obținute în acord global prevăzute de legislația anterioară anului 2001, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor.
Această normă se coroborează cu prevederile Legii nr. 19/2000, potrivit cărora determinarea punctajului mediu anual cu ocazia operațiunii de recalculare guvernate de O.U.G. nr. 4/2005 se realizează cu respectarea prevederilor legii cadru care la art. 164 stabilește că la determinarea punctajelor anuale, până la intrarea în vigoare a acestei legi, se au în vedere salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă, respectiv : salariile brute până la 1 iulie 1977, salariile nete de la data de 1 iulie 1977 până la 1 ianuarie 1991 și salariile brute de la data de 1 ianuarie 1991, precum și sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă, sporurile cu caracter permanent care, după 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități conform legislației în vigoare.
în raport de prevederile legale sus menționate, în valorificarea veniturilor suplimentare la calculul pensiilor, pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, se poate face numai dacă acestea au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și să fi fost înregistrate în carnetele de muncă, până la data de 1 aprilie 1992 (data intrării în vigoare a Legii nr. 49/1992 privind modificarea și completarea unor reglementări din legislația de asigurări sociale), iar ulterior acestei date dacă au avut caracter permanent și au făcut parte din baza de calcul a pensiilor fiind înregistrate în carnetele de muncă sau dovedite cu adeverințe eliberate de unitate.
Veniturile realizate în acord global nu reprezentau sporuri cu caracter permanent ci o formă de remunerare, în funcție de realizarea indicatorilor, reglementată de Legea nr. 57/1974 privind retribuirea după calitate și cantitatea muncii, în timp ce sporurile reprezentau acele sume de bani acordate prin raportare la retribuția tarifară.
Drepturile bănești obținute în acord global erau venituri suplimentare, ca parte variabilă a retribuției și nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare, astfel că nu se pot utiliza la determinarea punctajelor anuale, conform prevederilor art. 164 din Legea nr. 19/2000 întrucât, potrivit actualei reglementări se au în vedere numai sporurile ce au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetele de muncă.
împotriva acestei sentințe a formulat în termen legal recurs reclamanta I.C.I., susținând că este dată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
în dezvoltarea acestui motiv de recurs s-a susținut faptul că în mod greșit i-a fost respinsă acțiunea având ca obiect recalcularea pensiei în raport de adeverința depusă de către aceasta la dosar, încălcându-se principiul contributivității reglementat de art. 1 lit. e) din Legea nr. 19/2000, care arată că fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
Se arată că mențiunea din anexa I pct. VI din O.U.G. nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, astfel cum a fost interpretată de prima instanță, contravine prevederilor Legii nr. 19/2000 și chiar prevederilor anterioare din cuprinsul acestei ordonanțe.
Se susține că sumele cuprinse în adeverința depusă la dosar, pentru care s-au plătit contribuții de asigurări sociale, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, situație pentru care ele trebuiau să fie luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual.
Se mai arată că atât Legea nr. 19/2000, cât și O.U.G. nr. 4/2005 au fost abrogate prin Legea nr. 263/2010 (art. 196 lit. a) și n) care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2011, înainte de pronunțarea sentinței recurate, lege care de asemenea reglementează principiul contributivității în art. 2 lit. c).
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței, iar pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu motivarea că prima instanță în mod corect a respins acțiunea formulată de reclamantă, întrucât veniturile realizate în acord global nu reprezentau sporuri cu caracter permanent, ci o formă de remunerare în funcție de realizarea indicatorilor conform Legii nr. 57/1974.
S-a mai susținut că în speță nu se poate invoca principiul contributivității prevăzut de Legea nr. 19/2000 pentru o perioadă anterioară, respectiv perioada solicitată de reclamantă 16.02.1975-15.07.1994.
Examinând sentința recurată sub aspectul motivului de nelegalitate invocat în raport cu dispozițiile legale în materie și actele dosarului, Curtea constată că recursul este întemeiat și urmează a fi admis.
S-a stabilit cu adeverința nr. 248 din 17 mai 2010, emisă de P.V. SA, că reclamanta a fost salariata C.P.J.V. în perioada 16.02.1975-15.07.1994, în care, în afară de drepturile salariale trecute în carnetul de muncă a beneficiat de adaosuri conform anexei atașate la această adeverință, adaosuri ce au avut caracter permanent și s-au acordat în funcție de realizarea productivității muncii în conformitate cu Legea nr. 57/1974, art. 117 și 120.
Cu aceeași adeverință s-a stabilit că aceste sume acordate în plus față de retribuția tarifară au făcut parte din fondul de salarii realizat pentru care unitatea a calculat și virat CAS-ul.
în această situație se impunea ca veniturile realizate în sistem de acord global să fie luate în considerare la recalcularea drepturilor de pensie, având în vedere următoarele considerațiuni:
Retribuirea în acord global presupunea salarizarea angajaților în funcție de realizările profesionale, ceea ce înseamnă că lunar, aceștia puteau obține venituri mai mici sau mai mari decât salariile tarifare înscrise în carnetele de muncă.
Veniturile obținute suplimentar la retribuția tarifară de încadrare au avut caracter permanent în ceea ce o privește pe petentă în perioada cuprinsă în adeverința depusă la dosar, fiind cumulate cu salariul individual brut și inclusă alături de celelalte sporuri în baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, achitându-se astfel lunar cotele CAS.
Introducerea acestor sporuri în baza de calcul a contribuției pentru asigurări sociale se încadrează în dispozițiile art. 23 din Legea nr. 19/2000, ele fiind prevăzute și de art. 78 din aceeași lege.
Potrivit dispozițiilor art. 2 lit. e) din Legea nr. 19/2000, „sistemul public se organizează și funcționează având ca bază principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite”.
Acest principiu este dezvoltat în dispozițiile următoare din același act normativ, în secțiunile referitoare la modul de calcul al pensiei.
Prin art. 4 alin. (2) și (3) din O.U.G. nr. 4/2005, legiuitorul se abate de la principiul contributivității pe care îl afirmă categoric Legea nr. 19/2000, precizând că sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajelor, sunt enumerate în anexele ordonanței.
Se arată că acestea pot fi dovedite prin înscrisurile din carnetele de muncă sau prin adeverințe întocmite conform legii de către foștii angajatori.
Deși potrivit acestei ordonanțe sumele reprezentând acordul global sau alte adaosuri salariale nu se iau în calculul drepturilor de pensie, întrucât ele nu au făcut parte din baza de calcul a pensiei conform legislației anterioare, rolul instanței de judecată este nu doar de a constata și cenzura directa aplicare a acestei ordonanțe, ci și de a interpreta acest act normativ prin prisma Legii nr. 19/2000, întrucât procedura de calculare vizează tocmai înlăturarea discriminărilor, iar opinia este aceea că sumele se impun a fi luate în calcul și conform deciziei nr. 736/2006 pronunțată de C.C.
Raționamentul juridic care stă la baza formării acestei convingeri a instanței judecătorești este fundamentat de forța juridică a legii față de ordonanță, pe considerente de echitate și motive care țin de preeminența principiilor în baza cărora un text de lege a fost edictat în raport de excepțiile ce au la bază tratamente discriminatorii.
Formele de retribuire în acord cu celelalte venituri menționate în adeverința nr. 248 din 17.05.2010 nu au făcut parte într-adevăr din baza de calcul a pensiilor care, conform art. 10 din Legea nr. 3/1977, era constituită din retribuții tarifare, însă conform reglementărilor aceluiași act normativ, dreptul la pensie era recunoscut pentru cei care plătiseră asigurări sociale, ori, acestea se stabileau și se achitau în raport de câștigul brut realizat, iar nu de cel tarifar.
Noua reglementare privind calculul drepturilor de pensie instituită de Legea nr. 19/2000 este construită în jurul acestui principiu fundamental și anume, că orice element salarial efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul sau angajatorul au achitat statului contribuții de asigurări sociale, trebuie să se reflecte în cuantumul pensiei.
Pentru stagiile de cotizare realizate ulterior datei de 1 aprilie 2001, data intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, acest principiu este respectat.
Pentru stagiile de cotizare realizate sub imperiul reglementărilor anterioare, soluția trebuie să fie aceeași conform principiului ubi eadem est ratio, ibi eadem solutio esse debet.
Se constată că principiul aplicabil speței este cel al contributivității, potrivit căruia drepturile de asigurări sociale, inclusiv pensiile, se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
în acest sens, îCCJ prin decizia nr. 5 din 20.09.2010 a admis recursul în interesul legii, în sensul că interpretarea dispozițiilor art. 2 lit. e), art. 78 și art. 164 alin. (1) și (2) din Legea nr. 19/2000, precum și art. 1 și 2 din O.G. nr. 4/2005, se interpretează în sensul că, sumele plătite pentru munca prestată de foștii salariați în regim de lucru prelungit, în condițiile art. 1 și 2 din H.C.M. nr. 1546/1952, se au în vedere la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public.
Instanțele sunt obligate în baza principiului plenitudinii de jurisdicție și în baza dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care reglementează dreptul la un proces echitabil și rezonabil, să examineze și eventual să cenzureze, raportat la dispozițiile legale în materie, legalitatea și temeinicia emiterii deciziilor de pensionare.
De asemenea, tot instanțele sunt suverane în a aprecia și interpreta dispozițiile legale în materia dreptului la pensie, printr-o corelare corespunzătoare a textelor prevăzute de lege în conformitate cu jurisprudența constantă a instanțelor judecătorești, precum și cea a Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Prin decizia nr. 30 din 16.11.2009 a îCCJ s-a respins recursul în interesul legii referitor la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, cu posibilitatea luării în considerare a formelor de retribuire obținute în acord global, astfel că dispozitivul acestei decizii nu constituie o dezlegare dată problemei de drept, obligatorie pentru instanțe potrivit art. 329 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
Concluzionând, se constată că instanța de fond a făcut o interpretare și aplicare greșită a dispozițiilor legale care reglementează recalcularea pensiei și drept consecință a respins acțiunea formulată de reclamantă, deși aceasta se impunea a fi admisă.
Pentru considerentele expuse anterior, în temeiul art. 312 alin. (3) C.proc.civ. urmează a se admite recursul și a modifica sentința în sensul că se va admite acțiunea și va fi obligată pârâta să recalculeze reclamantei pensia conform adeverinței nr. 248 din 17 mai 2010 emisă de SC P. SA V., începând cu data de 25 mai 2010.
Potrivit art. 274 C.proc.civ., urmează a obliga pe pârâtă la plata sumei de 250 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
(Judecător Daniel Radu)
| ← Cadrele didactice titulare şi/sau suplinitoare calificate din... | Reducerea salariului cu un procent de 25% pe o perioadă... → |
|---|
