Cadrele didactice titulare şi/sau suplinitoare calificate din învăţământul preuniversitar. Ajutor financiar în vederea achiziţionării de cărţi sau de programe pe suport electronic necesare îmbunătăţirii calităţii activităţii didactice, în echivalentul în
| Comentarii |
|
Sumele necesare plăţii ajutorului financiar se asigură din bugetul M.E.C.T.S. în limita creditelor bugetare aprobate, dar plata acestuia nu este condiţionată în Legea nr. 315/2006, de existenţa vreunei condiţii, decât aceea de a avea cel care invocă dreptul calitatea de cadru didactic calificat în învăţământul preuniversitar. Omisiunea ordonatorului principal de credite de a prevede în bugetul său propriu veniturile din care să poată fi acoperite cheltuieli privind drepturile băneşti solicitate nu poate să aibă nicio relevanţă juridică cât priveşte existenţa drepturilor invocate de către reclamanţi, iar pârâţii în apărarea lor nu ar putea invoca propria culpă pentru a respinge acţiunea. M.E.C.T.S. era obligat să facă toate demersurile juridice prevăzute în normele metodologice de aplicare a Legii nr. 315/2006, în vederea realizării în mod efectiv a drepturilor prevăzute în favoarea cadrelor didactice de a încasa ajutorul financiar prevăzut de acest act normativ. Niciunul din cei doi recurenţi nu a contestat dreptul reclamanţilor la acordarea sumei prevăzute de Legea nr. 315/2006, şi chiar au fost făcute pe anul 2009 plăţi parţiale, susţinându-se lipsa fondurilor. Orice operaţiune juridică reglementată în sarcina altor autorităţi publice în vederea plăţii sumelor prevăzute în favoarea cadrelor didactice angajează răspunderea ordonatorilor de credite pentru solicitarea şi includerea în buget a sumelor necesare acordării ajutoarelor prevăzute de lege, lipsa de diligenţă a acestora neputând fi imputată reclamanţilor. Atâta timp cât s-a prevăzut în buget, la acest capitol bugetar o anumită sumă pentru plata ajutorului, este numai culpa I.Ş.J.V. că nu a solicitat la momentul întocmirii proiectului de buget pe anul 2009 alocaţii bugetare pentru achitarea în totalitate a ajutorului şi nu parţial.
Secţia Civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie, Decizia nr. 557 din 28 martie 2011
Prin acțiunea înregistrată la data de 18 noiembrie 2010 pe rolul Tribunalului Vâlcea, reclamantul S.P.î.P. Vâlcea, prin reprezentantul legal P.F., în numele membrilor de sindicat I.M.M., D.M.D., V.E.R., D.E.L., V.A.I., C.I.G., V.C.G., I.D., SA, C.R., G.L., L.C., G.N.M., C.L., D.M., R.F., C.I. și C.F., din cadrul G.Ș. P. B. B., a chemat în judecată pe pârâții G.Ș. P.B. B., I.Ș.J.V., M.E.C.T.S. și M.F.P., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta unitatea de învățământ la plata sumelor reprezentând diferența dintre ajutorul financiar pentru achiziționarea de cărți și programe educaționale pe suport electronic necesare îmbunătățirii calității didactice, prevăzut de Legea nr. 315/2006, aferent anului 2009 și suma efectiv plătită, actualizate în funcție de rata inflației la data plății; obligarea pârâtului I.Ș.J.V. să aloce către unitatea de învățământ sumele necesare plății integrale a ajutorului prevăzut de Legea nr. 315/2006; obligarea pârâtului M.E.C.T.S. să aloce inspectoratului școlar sumele necesare plății integrale a ajutorului prevăzut de Legea nr. 315/2006; obligarea pârâtului M.F.P. să vireze în bugetul M.E.C.T.S. sumele necesare plății integrale a ajutorului prevăzut de aceeași lege.
în motivarea acțiunii s-a arătat că potrivit Legii nr. 315/2006, începând cu data de 1 ianuarie 2007, cadrele didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar beneficiază de un ajutor financiar în vederea achiziționării de cărți sau de programe pe suport electronic necesare îmbunătățirii calității activității didactice, în echivalentul în lei a 100 Euro, iar potrivit art. 4 din lege, sumele necesare acordării ajutorului financiar se asigură de la bugetul de stat prin M.E.C. S-a precizat că, în conformitate cu art. 6 din Normele metodologice, responsabilitatea pentru asigurarea ajutorului financiar revine directorului (la nivelul instituției de învățământ), inspectorului școlar general responsabil de curriculum (la nivelul inspectoratului județean) și direcțiilor de specialitate (la nivelul M.E.).
Au apreciat reclamanții că M.F.P. are calitate procesuală pasivă în cauză, potrivit dispozițiilor art. 3 alin. (1) pct. 6 și pct. 12 din H.G. nr. 34/2009.
La data de 2 decembrie 2010, pârâtul M.E.C.T.S. a formulat cerere de chemare în garanție a M.F.P., pentru ca, în situația în care va fi obligat la plata ajutorului pentru achiziționarea de cărți și programe educaționale pe suport electronic, M.F.P. să aloce fondurile necesare îndeplinirii acestei obligații.
în motivarea cererii s-a susținut că sumele necesare acordării ajutorului financiar se asigură de la bugetul de stat prin M.E.C.T.S.
Prin întâmpinarea formulată, M.F.P. a solicitat respingerea acțiunii ca fiind introdusă împotriva unei persoane juridice fără calitate procesuală pasivă, întrucât, potrivit art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, rolul M.F.P. este numai acela de a elabora proiectul de buget și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare.
I.Ș.J.V. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii deoarece ajutorul financiar se acordă în limita creditelor bugetare aprobate și deschise cu acest scop, iar obligația inspectoratului este aceea de a transmite mai departe către unitățile de învățământ preuniversitar sumele primite de la M.E.C.T.S.
De asemenea, s-a arătat că pentru anul 2009 a alocat către unitățile de învățământ sumele alocate de M.E.C.I. cu această destinație, în limita creditelor bugetare aprobate și nu deține sume cu acest titlu pe care să nu le fi alocat unităților de învățământ.
Pârâtul M.F.P. a depus la dosar întâmpinare și față de cererea de chemare în garanție formulată de M.E.C.S. , solicitând respingerea acesteia.
Instanța a pus în discuție admisibilitatea în principiu a cererii de chemare în garanție și s-a pronunțat în sensul admiterii acesteia în principiu.
De asemenea, instanța a pus în discuția părților excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de M.F.P. și a dispus unirea acesteia cu fondul cauzei.
Prin sentința civilă nr. 76/27 ianuarie 2011, T.V. - Secția civilă, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a M.F.P.
A admis acțiunea și a obligat pe pârâți să plătească reclamanților sumele reprezentând diferența dintre ajutorul financiar pentru achiziționarea de cărți și programe educaționale pe suport electronic, aferent anului 2009 și suma efectiv plătită, actualizată la data plății efective către reclamanți.
A admis cererea de chemare în garanție a M.F.P. formulată de pârâtul M.E.C.S.
A obligat pe chematul în garanție să aloce fondurile necesare pentru plata sumelor reprezentând diferența dintre ajutorul financiar pentru achiziționarea de cărți și programe educaționale pe suport electronic, aferent anului 2009 și suma efectiv plătită, actualizată la data plății.
Pe excepții, instanța de fond a analizat cu prioritate, în temeiul art. 137 C.proc.civ., excepția lipsei calității procesuale pasive, pe care a apreciat-o ca întemeiată, reținând că între părțile în litigiu și M.F.P. nu există raporturi juridice de muncă în temeiul cărora să poată fi obligat la plata către aceștia a sumelor solicitate, însă are obligația elaborării proiectului bugetului de stat și cuprinderii în acesta a drepturilor salariale prevăzute de lege pentru angajații instituțiilor bugetare.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut în esență că, potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 315/2006, începând cu 1 ianuarie 2007, cadrele didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar beneficiază de un ajutor financiar pentru achiziționarea de cărți sau programe educaționale pe suport electronic, în vederea îmbunătățirii calității activității din lege conform art. 2. Acest ajutor se acordă anual, la solicitarea cadrelor didactice și reprezintă echivalentul în lei a 100 Euro, calculat la cursul de schimb valutar comunicat de B.N.R. la data plății.
Reclamanții au arătat că la sfârșitul anului 2009, în baza circularei M.E.C.I. nr. 128/CB/15.12.2009, li s-a plătit suma de 130 lei din acest ajutor financiar.
Ca urmare, față de motivarea expresă, în conformitate cu dispozițiile art. 1, 2, 4 și 5 din Legea nr. 315/2006 și prevederile din Normele metodologice de aplicare aprobate prin H.G. nr. 453/2007, instanța a admis acțiunea și a obligat pe pârâți să plătească către reclamanți sumele reprezentând diferența dintre ajutorul financiar pentru achiziționarea de cărți și programe educaționale pe suport electronic, aferent anului 2009 și suma efectiv plătită, actualizată la data plății efective.
în ceea ce privește cererea de chemare în garanție a M.F.P., tribunalul a constatat că aceasta este întemeiată.
Astfel, potrivit art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, atribuțiile acestei instituții constau în elaborarea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobările contului general de execuție.
Așa cum și M.F.P. a recunoscut, la elaborarea proiectelor bugetului de stat se au în vedere proiectele de buget ale ordonatorilor de credite și se transmit spre aprobare Parlamentului.
M.F.P. a susținut că nu poate fi obligat să aloce fondurile necesare plății drepturilor reclamanților, întrucât, potrivit art. 14 alin. (2) din Legea nr. 500/2002, „nicio cheltuială nu poate fi înscrisă în buget și nici angajată și efectuată din acesta dacă nu există baza legală pentru respectiva cheltuială”.
Ori, în cazul ajutorului financiar de față, Legea nr. 315/2006 stabilește în mod clar dreptul reclamanților de a primi aceste sume și obligația statului, prin bugetul de stat, de a le plăti, însemnând că această cheltuială este prevăzută de lege și ca atare trebuie înscrisă în buget, angajată și efectuată.
Cum obligația de a înscrie în buget aceste sume și ulterior de a le aloca către ordonatorii de credite aparține M.F., cererea de chemare în garanție a acestuia a fost apreciată ca întemeiată, fiind admisă.
în concluzie, M.F.P. a fost obligat să înscrie în proiectul de buget și să aloce către ordonatorii de credite fondurile necesare pentru plata sumelor reprezentând diferența dintre ajutorul financiar aferent anului 2009 și suma efectiv plătită, actualizată la data plății.
împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termen legal, pârâții M.F.P. reprezentat de D. G.F.P.V. și I.Ș.J.V.
Prin recursul său, pârâtul M.F.P. reprezentat de D.G.F.P.V., în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 și art. 3041 C.proc.civ., invocă lipsa calității sale procesuale pasive în cauză, susținând următoarele:
în mod greșit M.F.P. a fost obligat să aloce fondurile necesare pentru plata sumelor reprezentând diferența dintre ajutorul financiar pentru achiziționarea de cărți și programe educaționale pe suport electronic, aferent anului 2009, atâta timp cât ordonatorul principal de credite nu a solicitat deschiderea de credite necesare pentru efectuarea plăților solicitate.
Instanța de fond a pronunțat o hotărâre vădit nelegală, fiind dată cu încălcarea art. 19 din Legea nr. 500/2002 și art. 3 pct. 9, art. 35 din H.G. nr. 208/2005, M.F.P. fiind terț față de raportul juridic dedus judecății, având doar calitatea de a deschide creditele, însă cu condiția solicitării din partea ordonatorului principal de credite, respectiv M.E.C.S. , fiind încălcat principiul universalității bugetare.
în consecință, M.F.P. nu are calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât acesta nu se confundă cu bugetul de stat, rolul său fiind acela de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget și a proiectelor bugetelor locale, respectând procedura reglementată de Legea nr. 500/2002, privind finanțele publice.
Se arată că M.E.C.T.S. este ordonator principal de credite și are obligația să prevadă în bugetul său propriu veniturile din care să poată fi acoperite cheltuielile privind drepturile bănești solicitate de reclamanți, iar M.F.P. are obligația, potrivit legii finanțelor publice - art. 28 și 35 - de a le cuprinde în proiectul legii bugetare și de a-l transmite spre adoptare Parlamentului.
Pentru aceste motive se solicită admiterea recursului și respingerea cererii de chemare în garanție a M.F.P., ca fiind făcută împotriva unei persoane fără calitate procesuală.
Prin recursul său, pârâtul I.Ș.J.V. critică sentința instanței de fond pentru netemeinicie și nelegalitate, susținând că aceasta este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
în esență se susține că pentru anul 2009, I.Ș.J.V. a alocat către unitățile de învățământ preuniversitar, așa cum prevede legea, sumele primite de la M.E.C.T.S. cu această destinație, în limita creditelor bugetare aprobate iar in prezent nu deține sume cu acest titlu pe care să nu le fi alocat unităților de învățământ preuniversitar, astfel că se impunea respingerea acțiunii față de instituția recurentă.
Pentru aceste considerente se solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii față de Inspectoratul Școlar Județean Vâlcea.
Analizând recursurile în limita motivelor invocate, se apreciază ca nefondate pentru argumentele ce urmează:
Pentru stimularea achiziționării de cărți sau programe educaționale pe suport electronic necesare îmbunătățirii activității didactice, cadrelor didactice calificate din învățământul preuniversitar le-a fost prevăzut dreptul de a primi un ajutor financiar, echivalentul în lei a 100 Euro, acordat anual, potrivit Legii nr. 315/2006.
Metodologia de aplicare a acestui act normativ a fost aprobată prin H.G. nr. 453/2007, potrivit căreia sumele necesare plății acestui ajutor se asigură din bugetul M.E.C.T.S. în limita creditelor bugetare aprobate.
Pentru plata efectivă a sumei au loc operațiuni financiare intermediare, efectuate de către inspectoratele școlare, care alocă suma primită de la minister către unitățile de învățământ preuniversitar.
M.F.P. a criticat soluția instanței de fond de admitere a cererii de chemare în garanție ca fiind nelegală, întrucât s-a făcut o apreciere greșită asupra raporturilor juridice dintre părți, ministerul neavând calitatea de angajator pentru a fi obligat față de reclamanți în baza acestor raporturi.
Tribunalul a admis cererea de chemare în garanție a M.F.P. nu în considerarea calității sale de angajator al reclamanților, ci în raport de atribuțiunile sale prevăzute de art. 49 din Legea nr. 500/2002, privind finanțele publice, respectiv acelea de a aproba deschiderea de credite la cererea ordonatorilor principali de credite, în limita sumelor aprobate și cu respectarea destinației acestora.
Această sarcină de aprobare a deschiderilor de credite a fost temeiul recunoașterii legitimității procesuale pasive avută în vedere de către tribunal a admiterii cererii de chemare în garanție, fiindcă recunoașterea drepturilor reclamanților în lipsa săvârșirii unei astfel de operațiuni financiare ar fi lipsită de orice eficiență, titularii neputând să-și încaseze în mod real sumele prevăzute în favoarea lor ca ajutor financiar.
M.F.P., în apărarea sa, a invocat pentru asigurarea disciplinei financiare imposibilitatea efectuării unor cheltuieli fără asigurarea sursei de finanțare, sens în care M.E.C.S. , în calitate de ordonator principal de credite, era obligat să prevadă în bugetul de venituri și cheltuieli sumele reprezentând drepturile bănești solicitate, pentru a fi cuprinse în proiectul legii bugetare de către această autoritate publică.
într-adevăr, sumele necesare plății ajutorului financiar se asigură din bugetul M.E.C.T.S. în limita creditelor bugetare aprobate, dar plata acestuia nu este condiționată în Legea nr. 315/2006, de existența vreunei condiții, decât aceea de a avea cel care invocă dreptul calitatea de cadru didactic calificat în învățământul preuniversitar.
Omisiunea ordonatorului principal de credite de a prevede în bugetul său propriu veniturile din care să poată fi acoperite cheltuieli privind drepturile bănești solicitate nu poate să aibă nicio relevanță juridică cât privește existența drepturilor invocate de către reclamanți, iar pârâții în apărarea lor nu ar putea invoca propria culpă pentru a respinge acțiunea.
M.E.C.T.S. era obligat să facă toate demersurile juridice prevăzute în normele metodologice de aplicare a Legii nr. 315/2006, în vederea realizării în mod efectiv a drepturilor prevăzute în favoarea cadrelor didactice de a încasa ajutorul financiar prevăzut de acest act normativ.
Refuzul recunoașterii și executării dreptului invocat de către reclamanți a justificat promovarea prezentei acțiuni civile în justiție în vederea pronunțării unui titlu executoriu, în baza căruia să se acorde ajutorul financiar, a cărui plată efectivă depinde de operațiunea financiară a deschiderii de credite, obligație ce incumbă M.F.P.
Aceeași critică a formulat-o și I.Ș.J.V., în motivul de recurs, invocând lipsa de temei legal a hotărârii, în sensul că ajutorul se acordă numai în limita creditelor bugetare aprobate.
Calitatea inspectoratului în vederea realizării drepturilor reclamanților era numai una de intermediar în săvârșirea operațiunii de alocare a fondurilor necesare plății de la M.E.C.T.S. la unitățile de învățământ preuniversitar.
Și acest recurent invocă motiv de nelegalitate a sentinței, recunoașterea drepturilor reclamanților în lipsa creditelor bugetare aprobate, ignorându-se că legiuitorul a prevăzut dreptul cadrelor didactice preuniversitare în mod necondiționat, calitatea acestora fiind suficientă pentru existența dreptului.
Niciunul din cei doi recurenți nu a contestat dreptul reclamanților la acordarea sumei prevăzute de Legea nr. 315/2006, și chiar au fost făcute pe anul 2009 plăți parțiale, susținându-se lipsa fondurilor.
Orice operațiune juridică reglementată în sarcina altor autorități publice în vederea plății sumelor prevăzute în favoarea cadrelor didactice angajează răspunderea ordonatorilor de credite pentru solicitarea și includerea în buget a sumelor necesare acordării ajutoarelor prevăzute de lege, lipsa de diligență a acestora neputând fi imputată reclamanților.
Atâta timp cât s-a prevăzut în buget, la acest capitol bugetar o anumită sumă pentru plata ajutorului, este numai culpa I.Ș.J.V. că nu a solicitat la momentul întocmirii proiectului de buget pe anul 2009 alocații bugetare pentru achitarea în totalitate a ajutorului și nu parțial, așa cum este situația în speța de față.
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 312 C.proc.civ., se vor respinge recursurile ca nefondate.
(Judecător Daniel Radu)
| ← Presupusa încălcare a dispoziţiilor privitoare la conflictul... | Formele de atribuire în acord global luate în calcul la... → |
|---|
