Ordonanţa de încuviinţare a vânzării gajului. Opoziţie. Principiul neretroactivităţii legii
| Comentarii |
|
C. com., art. 478, art. 482
Dispozifiile art. 482 C. com., prevăd ca în caz de neplată la termen a întregii datorii, creditorul poate proceda la vânzarea bunurilor date în gaj de debitor.
întrucât gajul a fost constituit şi înregistrat anterior intrării în vigoare a titlului privind regimul juridic al garanţiilor mobiliare cuprins în Legea nr. 99/1999, în mod corect s-a reţinut de către instanţă aplicarea în cauză a prevederilor art. 482 C. com.
I.C.C.J., secţia comercială, decizia nr. 5346 din 7 decembrie 2004
(B.J. - Bază de date)
Prin cererea înregistrată la data de 28 martie 2001 la Judecătoria Timişoara, creditoarea B.R.C.R. SA - C.B., sucursala Cluj a solicitat în contradictoriu cu debitoarea SC M.C. SRL autorizarea vânzării bunurilor debitoarei ce fac obiectul contractului de gaj nr. 2028/1994, susţinând în motivarea cererii sale că debitoarea beneficiară a unui credit bancar în sumă de 250.500.000 lei a garantat restituirea împrumutului prin gajarea unor bunuri mobile proprietatea sa, respectiv patru tractoare U 650, iar urmare nerestituirii creditului şi dobânzilor penalizatoare datorate, se justifică cererea de autorizare a bunurilor gajate în vederea recuperării creanţei.
Judecătoria Timişoara, prin sentinţa civilă nr. 6457 din 23 aprilie 2001 admite cererea creditoarei şi autoriză vânzarea bunurilor gajate.
Apelul declarat de debitoare împotriva acestei sentinţe a fost admis prin decizia civilă nr. 583 din 20 noiembrie 2002 a Tribunalului Timiş, care anulând sentinţa trimite cauza spre competentă soluţionare, în primă instanţă Tribunalului Timiş.
Prin sentinţa civilă nr. 3157 din 11 octombrie 2002, Tribunalul Timiş admite cererea creditoarei astfel cum a fost formulată.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, investită cu soluţionarea recursului declarat de debitoare împotriva sentinţei fondului, califică calea de atac ca fiind opoziţie potrivit art. 478 şi urm. C. com. şi declină competenţa de soluţionare a opoziţiei împotriva sentinţei civile nr. 3157/2002 în favoarea Tribunalului Timiş.
Tribunalul Timiş, prin sentinţa civilă nr. 3397 pronunţată la 3 octombrie 2003, respinge opoziţia debitoarei reţinând că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 482 C. com., potrivit cărora în caz de neplată la termen a întregii datorii, creditorul poate proceda la vânzarea bunurilor date în gaj de debitor, că, în cauză calitatea de creditor o are B.R.C.R. SA - C.B., aflată în procedura prevăzută de Legea nr. 64/1995 fiind reprezentată de lichidatorul judiciar numit - SC B.C.A.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel debitoarea solicitând schimbarea în tot a sentinţei şi admiterea opoziţiei şi invocând ca motive de nelegalitate şi netemeinicie abrogarea dispoziţiilor art. 479 - art. 489 C. com., pe care se întemeiază tribunalul şi lipsa calităţii procesual active a creditoarei.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 39 din 4 martie 2004, respinge, ca nefondat, apelul debitoarei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de control reţine în considerentele deciziei că în mod corect prima instanţă a făcut aplicarea prevederilor art. 482 C. com., gajul fiind constituit şi înregistrat anterior intrării în vigoare a titlului privind regimul juridic al garanţiilor reale mobiliare cuprins în Legea nr. 99/1999.
Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale active instanţa reţine că şi această critică este neîntemeiată, deoarece prin decizia societăţii primare R.C.R. SA - C.B.B., prin administratorul judiciar, a fost desfiinţată sucursala Timişoara, activul şi pasivul fiind preluat de sucursala Cluj, care ulterior a fost desfiinţată la rândul său, activul şi pasivul fiind preluate de sucursala Sibiu, care a preluat şi calitatea de creditor în prezentul litigiu.
în contra acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, debitoarea solicitând casarea celor trei hotărâri pronunţate în cauză şi trimiterea spre rejudecare la prima instanţă.
în dezvoltarea motivelor de recurs, debitoarea reiterează criticile formulate în apel, susţinând în esenţă că hotărârea cuprinde considerente generale care nu răspund criticilor invocate respectiv lipsa calităţii procesuale active a creditoarei R.C.R. - C.B., sucursala Cluj în condiţiile în care titlul executoriu sentinţa civilă nr. 1286/1996 a Tribunalului Timiş a fost pronunţat în contradictoriu cu creditoarea, C.B., sucursala Timişoara;
în cauză, nu a operat transmisiunea succesorală, convenţională sau legală, ca atare nu există titlu executoriu cedat;
în calitate de debitoare a avut raporturi juridice cu R.C.R. SA - C.B., sucursala Timişoara care nu a solicitat autorizarea bunurilor ce au făcut obiectul gajului.
Examinând recursul sub aspectul criticilor de nelegalitate invocate, înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează:
La data de 23 decembrie 1994, între B.R.C.R. SA - C.B., sucursala Timişoara şi debitoarea SC M.C. SRL s-a încheiat contractul de împrumut nr. 36 a având ca obiect acordarea unui împrumut în sumă de 250.000.000 lei pe termen de 12 luni debitoarei, împrumut garantat prin gajul constituit în favoarea băncii asupra unui număr de patru tractoare U. 650 proprietatea debitoarei.
Urmare nerestituirii la scadenţă a împrumutului, debitoarea a fost obligată prin sentinţa civilă nr. 1286 din 10 decembrie 1996 să plătească creditoarei suma de 249.999.999 lei credit restant şi 187.745.391 lei dobânzi.
La data de 6 octombrie 2000, administratorul judiciar al C.B., desemnat în cadrul procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995 republicată, firma B.D.O. C.A., decide, în vederea eficientizării activităţii desfăşurate de sucursalele C.B., desfiinţarea începând cu data de 1 noiembrie 2000 a sucursalei C.B. -Timişoara şi preluarea activelor, pasivelor, documentelor bancare şi bunurilor sucursalei de către sucursala Cluj.
Cererea de autorizare a vânzării bunurilor gajate este formulată la data de 6 martie 2001 de creditoarea B.R.C.R. - C.B., sucursala Cluj, iar pe parcursul derulării procesului şi această sucursală este desfiinţată prin decizia lichidatorului judiciar activul şi pasivul fiind preluat de sucursala Sibiu.
Potrivit art. 43 din Legea nr. 31/1990 sucursalele sunt dezmembrăminte fară personalitate juridică ale societăţii comerciale, care dispun de o anumită autonomie, stabilită de societate, în activitatea pe care o desfăşoară, iar actele juridice pe care le reclamă desfăşurarea activităţii sucursalei se încheie de reprezentanţii desemnaţi de societate.
în cauză atât contractul de împrumut, cât şi cel de gaj au fost încheiate de societatea bancară prin reprezentanţii desemnaţi de la sucursala Timişoara şi nu de sucursală în nume propriu, astfel încât nu se pune problema lipsei calităţii procesual active a creditoarei în termenii în care această excepţie a fost dezvoltată de recurentă, deoarece nu are suport legal, în raport de dispoziţiile mai sus evocate şi de contractele încheiate de părţi aşa cum corect a reţinut şi Curtea de Apel prin decizia atacată.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 C. proc. civ., înalta Curte a respins recursul ca nefondat.
| ← Gaj fără deposedare. Executare silită. Vânzarea la... | Contract de vânzare-cumpărare de acţiuni. Realizarea gajului.... → |
|---|
