Dol. Sancţiune. Nulitate relativă a actului juridic. Invocare de către victima dolului
| Comentarii |
|
Dolul – viciu de consimţământ, constând în inducerea în eroare a unei persoane prin mijloace viclene sau dolosive, în scopul de a o determina să încheie un anumit act juridic, constituie o cauză de nulitate relativă a actului juridic şi nu poate fi invocată decât de victima dolului.
Secţia civilă, Decizia nr. 629 din 3 iulie 2008
La data de 30.03.2007, reclamanții B.C. și C.C. au chemat în judecată pe pârâții RAADPFL Craiova, Sectorul Servicii Publice de pe lângă Prefectura Dolj și P.G., solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligați aceștia să le vândă suprafața locativă de 6 mp pe care se află o dependință, precum și terenul aferent, cu cheltuieli de judecată.
De asemenea, au mai solicitat ca pârâtul P.G. să fie obligat să le lase în liniștită posesie această suprafață până la soluționarea cererii.
în motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt proprietarii a câte unui apartament cu două camere și dependințe, dobândite prin cumpărare de la pârâte în temeiul Legii nr. 112/1995.
Odată cu cumpărarea locuinței s-a atribuit și teren aferent construcțiilor pe durata existenței acestora, însă a mai rămas o suprafață de 6 mp cu destinația de anexă-debara, situată la subsolul clădirii.
Această anexă se află sub apartamentele cumpărate de reclamanți, aceștia considerând că ei sunt mai îndreptățiți să o cumpere.
La data de 18.06.2007, reclamanții au depus la dosar o modificare a acțiunii, prin care au înțeles să cheme în judecată și pe pârâta Popa Angela, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se anuleze contractul de vânzare-cumpărare din data de 13.03.2007, considerând că este lovit de nulitate absolută, iar, pe cale de consecință, să fie obligată pârâta RAADPFL să încheie contract de vânzare-cumpărare cu reclamanții, aceștia fiind și proprietarii imobilului în care se află anexele cumpărate de pârâții Popa.
Reclamanții au precizat că, în subsidiar, înțeleg să-și mențină solicitarea din acțiunea introductivă, respectiv aceea având ca obiect „obligația de a face”.
în fapt, au arătat că pârâții erau proprietarii unui imobil complet separat de cel al reclamanților, atât ca unitate locativă, cât și individualizată pe teren prin separare cu gard, încă din anul 1974.
Au mai arătat că acel contract este încheiat prin viclenie, fiind lovit de nulitate.
Prin sentința civilă nr. 13882/24.10.2007 pronunțată de Judecătoria Craiova, a fost admisă excepția invocată de RAADPFL Craiova și respinsă acțiunea formulată de reclamanți ca fiind promovată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A fost respinsă acțiunea modificată la 18.06.2007 și formulată împotriva pârâților P.G., P.A. și Consiliul Județean Dolj - Direcția Județeană de Pază și Servicii și obligați reclamanții în solidar, către pârâții Popa, la plata sumei de 800 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
în privința excepției lipsei calității procesuale pasive a RAADPFL Craiova, s-a reținut că este întemeiată, astfel că, în raport de obiectul acțiunii (constatare nulitate absolută contract de vânzare-cumpărare și obligație de a face), între această pârâtă și cel obligat în raportul juridic dedus judecății nu există identitate, pe de o parte datorită faptului că nu este parte contractantă în contractul de vânzare-cumpărare contestat, iar pe de altă parte această persoană nu poate vinde încăperile în litigiu, neavând un drept de dispoziție juridică, ci doar un drept de administrare, potrivit art. 12 din Legea nr. 213/1998.
Pe fond, prima instanță a reținut că, prin contractul de vânzare-cumpărare, Consiliul Județean Dolj - Direcția Județeană de Pază și Servicii a vândut soților P.G. și P.A. anexele locuinței situate în Craiova, respectiv o cămară în suprafață de 7,60 mp și un WC în suprafață de 6,80 mp, atribuindu-se cumpărătorilor în folosință, pe durata existenței construcției, terenul aferent în suprafață de 7,20 mp, respectiv cota indiviză de 10% din teren.
în speța dedusă judecății, instanța nu a putut reține nici o cauză de nulitate absolută care să afecteze actul juridic contestat, iar reclamanții nu pot invoca viciul de consimțământ prevăzut de art. 960 C.civ. (dolul), întrucât acesta privește doar părțile contractante, fiind vorba deci de o cauză de nulitate relativă a contractului.
împotriva acestei sentințe civile au declarat apel reclamanții B.C. și C.C., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând admiterea apelului și modificarea sentinței civile, în sensul de a se admite cererea precizată, respectiv anularea contractului de vânzare-cumpărare, făcând aplicarea dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 213/1998.
în motivarea apelului, se arată că reclamantul B.C. este proprietar al unui apartament și dependințe, cumpărat în condițiile Legii nr. 112/1995.
De asemenea, C.C. are o unitate locativă de sine stătătoare, dar nu beneficiază de folosința unei încăperi cu destinația WC și cămară. încăperea cu destinația WC a fost vândută pârâților, iar familia B. nu este obligată să-i permită tulburarea proprietății sale și folosirea în comun a acesteia.
Apelanții consideră că instanța de fond nu a făcut aplicarea corectă a dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 213/1998, în sensul de a constata că actul de înstrăinare este anulabil, pe motiv că este condiționat de dovedirea bunei credințe a dobânditorului la momentul înstrăinării.
Arată că, de la data cumpărării locuinței (1975) nu a mai folosit cele două dependințe din imobil, întrucât nu erau necesare și că, din acel an până în anul 1999 când au încheiat un nou contract, nu au mai avut contract de închiriere.
Apelanții consideră că trebuia să se constate că acest act de închiriere este întocmit cu încălcarea legii, deoarece ei erau deja proprietari, prin cumpărarea locuinței de la stat și înstrăinările intervenite după introducerea normei care permite cenzurarea de către instanțele judecătorești a valabilității titlului, care au dus la anularea actului de înstrăinare întocmit în anul 2007.
Prin decizia civilă nr. 143/20.03.2008 pronunțată de Tribunalul Dolj, s-a respins apelul declarat de apelanții reclamanți B.C. și C.C., ambii cu domiciliul în Craiova, împotriva sentinței civile nr. 13882/24.10.2007 pronunțată de Judecătoria Craiova, în contradictoriu cu intimații pârâți RAADPFL Craiova, Consiliul Județean Dolj - Direcția județeană de pază și servicii Dolj, P.G., P.A., ultimii doi cu domiciliul în Craiova.
S-a respins cererea intimaților-pârâți P.G. și P.A. de acordare a cheltuielilor de judecată.
S-a reținut că încheierea contractului de vânzare-cumpărare, prin care pârâtul a dobândit proprietatea asupra anexelor (cămară în suprafață de 7,60 mp și WC în suprafață de 6,80 mp) locuinței din Craiova, s-a făcut cu respectarea cerințelor din Legea nr. 112/1995 și, ca atare, actul nu este lovit de nulitate absolută.
împrejurarea că dependințele sunt situate sub imobilul reclamanților sau că nu sunt folosite în prezent de pârâți este lipsită de relevanță, întrucât legea condiționează vânzarea numai de existența contractului de închiriere valabil, nu de amplasamentul încăperilor locuinței.
Pe de altă parte, reclamanții nu au dovedit că dețin dependințele în baza unui contract de locațiune sau cu titlu de proprietari, pentru a se prevala de dispozițiile art. 6 din Legea nr. 213/1998.
în baza art. 299 C.proc.civ., împotriva deciziei reclamanții au declarat recurs, susținând că ambele instanțe au respins neîntemeiat cererea de probatorii, deși cel puțin proba cu expertiza tehnico-judiciară pentru identificarea amplasamentului și a suprafețelor celor două anexe se impunea în vederea corectei soluționări a litigiului.
Au arătat că, prin actele ce vor fi depuse în recurs, dovedesc proprietatea asupra anexelor în litigiu.
Analizând criticile invocate, se constată nefondat recursul, pentru considerentele ce urmează:
între condițiile de admisibilitate a probelor este și aceea ca proba să fie concludentă, ceea ce înseamnă că prin administrarea ei va duce la dezlegarea cauzei.
Dispozițiile art. 167 C.proc.civ. lasă la aprecierea instanței admiterea sau respingerea probelor, prevăzând că dovezile se pot încuviința numai dacă instanța socotește că ele pot să ducă la dezlegarea pricinii, afară de cazul când ar fi primejdie ca ele să se piardă prin întârziere.
Apreciind asupra cererii de probatorii formulate în cauză de reclamanți, atât instanța de fond, cât și cea de apel au considerat, în baza atributului conferit de lege, că dovada cu martori și respectiv expertiză tehnică nu sunt utile în dezlegarea pricinii, dispunând motivat respingerea probelor, prin încheiere.
Măsura dispusă cu privire la dovezile solicitate este justificată față de situația de fapt rezultată din materialul probator administrat, și care face inutilă completarea probatoriilor.
în baza titlului de proprietate depus la dosarul de fond, pârâții au dobândit în proprietate locuința din Craiova, compusă din 2 camere, bucătărie, vestibul și hol.
Ca urmare a faptului că această unitate locativă nu era dotată cu dependințele necesare, așa cum rezultă și din susținerile pârâților P. și RAADPFL Craiova, menționate în întâmpinările de la filele 16 și respectiv 50, în baza fișei de calcul și ulterior a contractului de închiriere, li s-au atribuit cele două camere - WC în suprafață de 6,80 mp și cămară în suprafață de 7,60 mp - amplasate în subsolul clădirii în care sunt locuințele vândute ulterior reclamanților.
în baza calității de chiriași pentru aceste spații, pârâților li s-au vândut, conform art. 9 din Legea nr. 112/1995, cele două dependințe, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. a cărui nulitate absolută au invocat-o reclamanții.
Ca sancțiune civilă care lipsește de efecte actul juridic încheiat prin încălcarea unei dispoziții legale imperative, edictată în vederea ocrotirii unui interes general, nulitatea absolută intervine în următoarele situații: când actul este lipsit cu desăvârșire de un element esențial structural (voința, obiectul, cauza); dacă emană de la o persoană lipsită de capacitatea de folosință sau încalcă o prohibiție legală de a contracta instituită pentru rațiuni sau interese generale; când obiectul sau cauza contractului încalcă dispozițiile legale imperative fondate pe interesul general; dacă actul s-a încheiat fără respectarea formei solemne prevăzute de lege pentru însăși valabilitatea lui.
Prin precizarea de acțiune formulată de reclamanți la data de 18.06.2007, aceștia nu au invocat nici unul din motivele de nulitate absolută enumerate, susținând că actul contestat s-a încheiat prin viclenie (dol).
Dolul - viciu de consimțământ, constând în inducerea în eroare a unei persoane prin întrebuințarea de mijloace viclene, în scopul de a o determina astfel să încheie un act juridic, constituie o cauză de nulitate relativă a actului juridic și nu poate fi invocată decât de părțile între care a intervenit actul, nu și de terți, calitate pe care reclamanții o au în raport de contractul de vânzare cumpărare.
Raportat la circumstanțele de fapt ale speței, rezultă că încheierea contractului ce face obiectul cererii s-a făcut cu respectarea condițiilor generale și speciale cerute de lege pentru validitatea lui și nu subzistă motive de nulitate absolută care să sancționeze actul juridic în litigiu.
Ca atare, reclamanții nu justifică solicitarea de a se dispune obligarea Consiliului Județean Dolj și RAADPFL Craiova de a le vinde dependințele care, la data când ei au devenit proprietarii imobilului în care sunt situate, făceau obiectul contractului de închiriere încheiat cu pârâții Popa.
Prin precizările orale făcute în recurs și consemnate în practicaua prezentei decizii, reclamanții au susținut că suprafața aferentă celor două dependințe este inclusă în spațiul ce a făcut obiectul contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de ei pentru locuințe, situație în care aceștia nu mai justifică un interes în promovarea cererii în obligație de a face.
Cu actele depuse nu s-a făcut dovada proprietății reclamanților asupra acestor spații și, de altfel, într-o atare situație (dacă se pretinde că în suprafața deținută de reclamanți se include și cea aferentă anexelor în litigiu), aceștia au la îndemână acțiunea în revendicare, cadru procesual în care instanța poate compara titlurile părților și acorda eficiență celui mai bine caracterizat.
Față de aceste considerente, recursul este nefondat și va fi respins conform art. 312 alin. (1) C.proc.civ.
(Judecător Tania Țăpurin)
| ← Exercitarea dreptului de opţiune succesorală. Acte ce... | Înscriere în Cartea Funciară. Dreptul de proprietate. Grăniţuire → |
|---|
