Hotărâre pronunţată într-un litigiu de contencios administrativ. Executare silită. Competenţă materială. Contestaţie la executare
| Comentarii |
|
C. proc. civ., art. 399, art. 400
1. Măsurile conţinute în dispozitivul hotărârii executorii, pronunţate de secţia de contencios administrativ într-un litigiu de contencios administrativ, trebuie aduse la îndeplinire de autorităţile administraţiei publice şi nu se execută silit prin intermediul instanţei de judecată.
2. Pentru apărarea dreptului său subiectiv care nu s-a putut realiza în fond, nefiind legal citat, contestatorul are posibilitatea promovării unei căi ordinare sau extraordinare de atac.
C.S.J., decizia nr. 684 din 29februarie 2000
Notă: Prevederile anterioare ale art. 400 C. proc. civ. au fost comasate în noul art. 399 C. proc. civ., prin modificările aduse Codului de procedură civilă.
Potrivit art. 399 C. proc. civ., orice executare silită se poate contesta de cei interesaţi sau vătămaţi prin executare, iar în conformitate cu dispoziţiile art. 400 alin. (1) C. proc. civ., cererile incidente şi toate contestaţiile care s-ar ridica asupra executării silite între părţi sau de către cei de-al treilea interesaţi, privitoare la înţelesul, întinderea şi aplicarea dispozitivului hotărârii ce se execută, se vor îndrepta la instanţa care a încuviinţat titlul executoriu.
Contestatoarea a cerut să se dispună anularea formelor de executare privind terenul situat în Breaza, pe baza deciziei nr. 754 din 25 martie 1998, pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ.
De asemenea, a cerut suspendarea executării hotărârii până la soluţionarea contestaţiei la executare.
Contestatoarea şi-a motivat contestaţia, arătând că în dispozitivul hotărârii mai sus menţionate nu se individualizează terenul ce urmează a fi atribuit intimatului şi că, în realitate, suprafaţa de teren care a format obiectul litigiului îi aparţine ca efect al unui partaj voluntar realizat la 27 octombrie 1971 la notariatul de stat Câmpina. în drept, s-au invocat dispoziţiile art. 399 şi urm. C. proc. civ.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 211 din 2 decembrie 1998, a respins contestaţia, ca neîntemeiată.
Instanţa a reţinut că, prin decizia nr. 754 din 25 martie 1999, Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ, a obligat Consiliul local al oraşului Breaza şi pe prefectul judeţului Prahova să facă propunere şi, respectiv, să emită ordin de atribuire a terenului de 750 mp, situat în Breaza, în favoarea intimatului. Că, intenţia contestatoarei de a schimba această situaţie, în sensul atribuirii terenului pe un alt amplasament decât cel menţionat, nu justifică admiterea contestaţiei în temeiul art. 399 şi urm.
C. proc. civ.
Sentinţa a fost atacată cu recurs de către contestatoare.
Recurenta a susţinut că nu a fost citată în cauza finalizată prin decizia Curţii Supreme de Justiţie, secţia de contencios administrativ, nr. 754 din 25 martie 1998, deşi ea este proprietarul de drept al suprafeţei de 550 mp, din cei 750 mp de teren intravilan. Prin punerea în executare a hotărârii judecătoreşti s-ar realiza, practic, o expropriere în detrimentul său. A precizat că s-a adresat instanţei supreme cu o cerere de revizuire a hotărârii, pe care o consideră esenţial nelegală.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 399 C. proc. civ., orice executare silită se poate contesta de cei interesaţi sau vătămaţi prin executare, iar în conformitate cu dispoziţiile art. 400 alin. (1) C. proc. civ., cererile incidente şi toate contestaţiile care s-ar ridica asupra executării silite între părţi sau de către cei de-al treilea interesaţi, privitoare la înţelesul, întinderea şi aplicarea dispozitivului hotărârii ce se execută, se vor îndrepta la instanţa care a încuviinţat titlul executoriu.
în speţă, decizia nr. 754 din 25 martie 1998 a fost pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ, într-un litigiu de contencios administrativ, în care contestatoarea nu a avut calitate de parte. O atare hotărâre nu se execută silit prin intermediul instanţei de judecată. Măsurile conţinute în dispozitivul ei trebuie aduse la îndeplinire de autorităţile administraţiei publice în sarcina cărora aceste obligaţii au fost stabilite. Pe de altă parte, nu există nici o nelămurire privitoare la înţelesul, întinderea
sau aplicarea dispozitivului hotărârii, care, în sensul art. 400 alin. (1)
C. proc. civ., să facă necesare precizări suplimentare pe calea unei contestaţii la executare.
De altfel, contestatoarea însăşi a admis, în recurs, că, pentru elucidarea tuturor acestor aspecte şi apărarea dreptului său subiectiv asupra terenului intravilan care i-ar aparţine, s-a adresat deja cerere de revizuire a hotărârii la instanţa competentă.
Faţă de considerentele expuse şi de inexistenţa unor motive de casare de ordine publică care ar putea fi invocate din oficiu, Curtea a respins recursul.
| ← Hotărâre de contencios administrativ. Contestaţie Ia executare | Contestaţie la executare. Hotărâre asupra fondului.... → |
|---|
