Titlu executoriu cu obligare alternativă. Refuzul creditorului de a primi lucrul în natură. Contestaţie la executare. Admisibilitate
| Comentarii |
|
C.proc.civ., art. 572, art. 575
în cazul titlurilor executorii care stabilesc obligaţia de predare a lucrului sau plata contravalorii lui, prestaţia este unică şi presupune executarea în natură, iar creditorul are posibilitatea de a proceda la executarea prin echivalent numai în ipoteza în care executarea în natură a devenit imposibilă.
în condiţiile refuzul creditorului de a primi lucrul, pretinzând contravaloarea lui şi aplicarea unui sechestru asupra altor bunuri ale debitorului, în scopul executării obligaţiei prin echivalent, este admisibilă contestaţia la executare formulată de debitor, cu consecinţa anulării sechestrului înfiinţat.
C.A. Bucureşti, decizia nr. 686 din 20 martie 2000
Notă. Articolul 572 C.proc.civ. a fost modificat prin art. I pct. 211 din
O.U.G. nr. 138/2000 (M. Of. nr. 479 din 2 octombrie 2000) şi prin art. I pct. 33 din Legea nr. 459/2006 (M. Of. nr. 994 din 13 decembrie 2006).
Deşi executarea alternativă a unui titlu executoriu prezintă asemănări cu obligaţia alternativă, cele două instituţii nu se identifică. în cazul titlurilor executorii care stabilesc obligaţia de predare a lucrului sau plata contravalorii lui, creditorul are posibilitatea de a proceda la executarea prin echivalent numai în ipoteza în care executarea în natură a devenit imposibilă, fără a mai purta un proces în vederea stabilirii contravalorii bunului, pe când obligaţiile alternative vizează obiectul obligaţiei de executat, care urmează a fi ales de debitor şi, numai în caz de stipulaţie expresă, de creditor, după regulile şi în condiţiile stabilite de dispoziţiile înscrise în art. 1026-1033 C.civ.
în cazul titlului executoriu cu obligare alternativă, obligaţia care s-a născut sub forma unei prestaţii unice nu se transformă, cu prilejul executării silite, în obligaţie alternativă, cu opţiune de executare la latitudinea creditorului. Executarea silită presupune executarea în natură, iar inter-vertirea în executare prin echivalent a obligaţiei de predare a bunului se face numai în ipoteza imposibilităţii de executare în natură. Deoarece principiul executării în natură rezultă din art. 572 şi art. 575 C.proc.civ.,
titlul executoriu cu obligare alternativă, în afara opţiunii ambelor părţi implicate în executarea silită, obligă, dacă este posibil, la executarea în natură.
De aceea, refuzul creditorului de a primi lucrul, pretinzând contravaloarea lui şi aplicarea unui sechestru asupra altor bunuri ale debitorului, în scopul executării obligaţiei prin echivalent, face admisibilă contestaţia la executare formulată de debitor, cu consecinţa anulării actelor de executare.
Refuzul primirii lucrului de către creditor nu justifică însă şi cererea debitorului de a se constata stingerea obligaţiei. Obligaţia este stinsă prin plată numai dacă lucrul este primit de creditor, deoarece remiterea lucrului constituie un mod de executare voluntară în natură a obligaţiei.
în speţă, creditorul refuzând primirea lucrului, debitorul se putea elibera de obligaţie numai prin oferta reală urmată de consemnaţiune, iar procedura ofertei este prevăzută de art. 1114-1121 C.civ. şi art. 586-590 C.proc.civ. Contestatorul însă, după refuzul creditorului de a primi lucrul, nu a urmat procedura ofertei reale, lucrul rămânând asupra sa.
Prin urmare, contestaţia a fost admisă în parte, doar cu privire la anularea actelor de executare constând în sechestrul aplicat asupra altor bunuri ale debitorului decât cel la predarea căruia a fost obligat.
| ← Poprire asigurătorie. Cauţiune | Refuzul executorului de a îndeplini un act. Plângere.... → |
|---|
