IEŞIRE DIN INDIVIZIUNE. Jurisprudență Partaj
| Comentarii |
|
Judecătoria MIZIL Sentinţă civilă nr. 875 din data de 14.10.2014
Prin cererea formulată la data de .......2014 și înregistrată pe rolul Judecătoriei Mizil sub nr......../259/2014, reclamantul C. D. a chemat în judecată pârâtele D. E. și G. M. solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună ieșirea din indiviziune asupra bunurilor aflate în masa de împărțit a defunctului C. N., decedat la 06.01.2014.
În motivarea cererii s-a arătat că defunctul C.N., cu ultimul domiciliu în comuna G. V., sat ..... nr....., județul Prahova, a decedat la data de 06.01.2014, având ca moștenitori pe C. E., (soție antedecedată), C. D. - fiu, D. E și G. M. - fiice.
Susține reclamantul că, de pe urma defunctului, au rămas, conform titlului de proprietate nr...... din ......1994, 13400 mp teren extravilan arabil situat în T 69, P 3359/30, 7128 mp teren extravilan vii situat în T 67, P 3443/3 și 1010 mp teren extravilan vii situat in T 59, P 2946/49.
A arătat reclamantul că, încă din timpul vieții sale, terenurile respective au fost împărțite de defunct între frați, aceștia administrându-le atât anterior, cât și ulterior momentului decesului.
A mai arătat reclamantul că acțiunii îi este anexată înțelegerea încheiată între părți, intitulată "Tranzacție".
În dovedirea cauzei reclamantul a solicitat proba cu înscrisuri și interogatoriul pârâtelor.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art.1143 C.civ., art.987 - 995 C.pr.civ.
La dosarul cauzei au fost depuse următoarele înscrisuri, în copie: T.P. nr. 21528 din 21.07.1994, certificat de deces C. N., seria DZ, nr. 939023 din 07.01.2014, certificat de deces C. E., seria DS, nr. 948540 din 27.03.2010, CI reclamant și pârâte, certificate de naștere reclamant și pârâte, certificate de căsătorie pârâte, încheierea nr. 46 din 15.04.2014 privind verificările efectuate în evidentele succesorale ale Camerei Notarilor Publici și ale Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România, în original; certificat nr. 151 din 15.04.2014 eliberat de Biroul Notarial .......; certificat nr. 83904 din 15.04.2014 privin verificarea în Registrul național notarial de evidenta a liberatiunilor, în original; certificat nr. 82596 din 15.04.2014 privind verificările efectuate în Registrul național notarial de evidenta a opțiunilor succesorale, în original; certificat eliberat de către OCPI privind sarcinile bunurilor, în original; certificat de atestare fiscala nr. 1336 din 10.04.2014, în original; adeverința nr. 1338 din 10.04.2014, în original; anexa 24, nr. de înregistrare 13 din 10.04.2014, în original; tranzacție.
Prin întâmpinarea depusă la 12.06.2014 (fila....... dosar) pârâtele D.E. și G. M. au solicitat admiterea cererii așa cum a fost formulată, în sensul ca instanța să ia act de faptul că între părți a intervenit înțelegerea numită "Tranzacție".
Au arătat pârâtele că, în fapt, anterior decesului autorilor lor, reclamantul și pârâtele au înțeles să împartă bunurile în natură și să le stăpânească ca și proprietari, înțelegerea anexata cererii de chemare în judecată reprezentând voința pârâtelor de a stinge conflictul pe cale amiabilă.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp.art.205-207 C.pr.civ.
La 15.07.2014 reclamantul a depus răspuns la întâmpinare (fila ..... dosar), solicitând instanței ca, față de poziția procesuală a pârâtelor, să se ia act de faptul că între părți a intervenit înțelegerea numită "Tranzacție";.
La termenul de judecată din data de 29.09.2014 părțile au declarat personal în fața instanței că înțeleg să încheie procesul de partaj succesoral printr-o hotărâre de expedient.
Ulterior, reclamantul a depus concluzii scrise (filele ...... dosar), prin care a solicitat admiterea acțiunii conform tranzacției încheiate de părți.
A arătat reclamantul că, prin cererea de chemare în judecată a solicitat ca instanța să dispună ieșirea din indiviziune asupra bunurilor aflate în coproprietatea pârâților, conform tranzacției încheiate (care reprezintă manifestarea voinței lor de a stinge litigiul prin atribuirea către fiecare a suprafețelor, astfel cum au fost individualizate) și prin raportare la titlul de proprietate nr. 21.528/21.07.1994, bunuri pe care aceștia le-au obținut în calitate de moștenitori sezinari ai defunctului C. N.
A menționat expres reclamantul că, întrucât bunurile supuse împărțelii se regăsesc în titlul de proprietate nr. 21.528/ 21.07.1994, nu a solicitat instanței să stabilească ea care sunt bunurile supuse împărțelii, după cum nu a solicitat instanței nici să stabilească calitatea de moștenitori ai defunctului C.N. sau aceea de coproprietari. Susține reclamantul că, în opinia sa, părțile au căpătat prin decesul autorului lor, potrivit art. 1.126 C.civ., calitatea de moștenitori ai defunctului C.N., respectiv calitatea de moștenitori sezinari, întrucât sunt descendenții privilegiați, iar ca singuri moștenitori capătă și calitatea de coproprietari, față de faptul că toți au acceptat succesiunea defunctului - situație în care nu se impune investirea instanței cu soluționarea unor capete de cerere distincte.
A arătat reclamantul că părțile au ajuns la o înțelegere privind bunurile supuse împărțelii (înscrisul intitulat Tranzacție) și nu se impune nici efectuarea unei expertize, întrucât părțile stăpânesc deja terenul în forma propusă prin tranzacție, iar imobilul este deja individualizat în titlul de proprietate nr. 21.528/21.07.1994. În plus, arată reclamantul, dacă adunam suprafețele ce revin fiecărei părți în tranzacție, avem exact suprafețele din titlul de proprietate, între părți nu există disensiuni cu privire la suprafața de teren ce urmează a fi acordată fiecăruia și, în cazul în care ar apărea disensiuni între părți sau între părți și vecinii acestora, aceștia pot cere oricând grănițuirea proprietăților lor.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri .
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Prin cererea formulată la data de .........2014 și înregistrată pe rolul Judecătoriei Mizil sub nr......../259/2014, reclamantul C.D. a chemat în judecată pârâtele D. E. și G. M.solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună partajarea averii succesorale rămasă la decesul defunctului C.N., decedat la 06.01.2014, cu ultimul domiciliu în comuna G.V., județul Prahova.
Potrivit certificatului de deces depus la dosarul cauzei (fila ......dosar), la data de 06 ianuarie 2014 a intervenit decesul numitului C.N., tatăl părților din prezenta cauză.
Conform titlului de proprietate nr. 21528/27.07.1994 (fila 7 dosar), atestă că fac parte din masa succesorală :13400 mp teren extravilan arabil situat in T 69, P 3359/30, 7128 mp teren extravilan vii situat in T 67, P 3443/3 și 1010 mp teren extravilan vii situat in T 59, P 2946/49, cu vecinii indicați în titlul de proprietate.
La termenul de judecată din data de 29.09.2014 instanța a dat citire actului intitulat "Tranzacție"; și a luat act de acordul de voință al părților în sensul acesteia, iar părțile, prezente personal în fața instanței, au solicitat pronunțarea unei hotărâri de expedient conform tranzacției încheiate.
Potrivit art.438 al.1 C.pr.civ., părțile se pot înfățișa oricând în cursul judecății, chiar fără să fi fost citate, pentru a cere să se dea o hotărâre care să consfințească învoiala lor.
Pe de altă parte, conform disp.art.2267 C.civ., tranzacția este un contract prin care părțile previn sau sting un litigiu, prin concesii sau renunțări reciproce, înțelegere care trebuie să fie constatată printr-un act scris. De asemenea, părțile trebuie să aibă capacitatea de a dispune de obiectul tranzacției, în conformitate cu disp.art.2271 din C.civ., iar tranzacția trebuie să se mărginească a obiectul dedus judecății, respectiv la bunurile succesorale care au aparținut defunctului, în conformitate cu dispozițiile art.2270 din C.civ.
Potrivit art. 954 al.1 rap. la art.1103 al.1 C.civ., moștenirea unei persoane se deschide în momentul decesului acesteia, dreptul de opțiune succesorală exercitându-se în termen de un an de la data deschiderii moștenirii.
Din momentul deschiderii succesiunii, drepturile succesorale se transmit asupra moștenitorilor defunctului, indiferent de categoria din care aceștia fac parte. Spre deosebire de legatari (care trebuie sa ceara predarea sau plata legatului) și de moștenitorii nesezinari (care trebuie să ceară unui notar public punerea lor în posesie, prin eliberarea unui certificat de moștenitor), moștenitorii sezinari (soțul supraviețuitor, descendenții și ascendenții privilegiați - art.1126 C.civ.), se bucură de posesiunea de drept a moștenirii din momentul deschiderii acesteia.
Definind sezina, art.1125 C.civ., arată că, pe lângă stăpânirea de fapt exercitată asupra patrimoniului succesoral, sezina le conferă moștenitorilor sezinari și dreptul de a administra acest patrimoniu și de a exercita drepturile și acțiunile defunctului.
Stăpânirea de fapt a succesiunii, astfel cum este definită de textul de lege, nu presupune existența celor două elemente constitutive ale posesiei - corpus (stăpânirea de fapt) și animus sibi habendi (intenția de a stăpâni bunurile pentru sine), moștenitorul care se bucură de sezină putând administra patrimoniul defunctului și putând exercita acțiuni succesorale chiar dacă nu stăpânește în fapt bunurile care fac parte din masa succesorală.
Esența sezinei constă în aceea că soțul supraviețuitor, descendenții și ascendenții privilegiați ai defunctului pot intra singuri în stăpânirea de fapt a bunurilor succesiunii și pot exercita drepturile și acțiunile dobândite de la defunct, fără ca notarul sau instanța să le verifice și să le ateste, în prealabil calitatea de moștenitor. În ceea ce privește proprietatea asupra averii succesorale, însă, instanța apreciază că aceasta trece asupra moștenitorului fără sezină, ca și asupra moștenitorului care are sezină, în momentul decesului autorului - în mod greșit făcându-se legătură între sezină și mecanismul de transmitere al succesiunii, sezina nefiind susceptibilă de a avea înrâurire asupra modalităților de acceptare sau renunțare la succesiune. Tocmai de aceea art. 954 al.1 rap. și art.1103 al.1 C.civ. nu fac nicio deosebire între moștenitorul sezinar si cel nesezinar, iar dispozițiile care prevăd că dreptul de a accepta succesiunea se prescrie într-un termen de un an de la deschiderea succesiunii, nu face nicio distincție după cum moștenitorii sunt sezinari sau nesezinari.
Drept urmare, instanța a apreciat că va fi recunoscută calitatea de moștenitor sezinar doar acelui moștenitor care are vocație succesorală concretă, în sensul că dorește și poate să vină la moștenire, nefiind renunțător, nevrednic sau îndepărtat de la succesiune prin prezența unor moștenitori dintr-o clasă ori grad mai apropiat de defunct, iar soțul supraviețuitor, descendentul sau ascendentul privilegiat se va bucura de sezină, numai în cazul în care a acceptat succesiunea în termenul și în modalitățile prevăzute de lege.
Or, în speță, instanța a constatat că de pe urma defunctului C. N. au rămas, cu vocație succesorală, reclamantul C.D. și pârâtele D.E. și G. M., în calitate de descendenți de gradul I al defunctului, dar aceștia nu au făcut dovada acceptării moștenirii în condițiile art.1107 C.civ., în sensul că nu și-au însușește explicit titlul sau calitatea de moștenitor printr-un înscris autentic sau sub semnătură privată, după cum nici nu au făcut vreun act sau fapt pe care nu ar putea să îl facă decât în calitate de moștenitor.
Drept urmare, constatând neîndeplinite condițiile prevăzute de lege, instanța a respins acțiunea formulată, ieșirea din indiviziune a părților neputând fi realizată la acest moment, față de precizările și temeiurile de lege avute în vedere de reclamant.
| ← ACŢIUNE ÎN CONSTATARE.Admite excepţia lipsei calităţii... | Autorizarea instanţei de tutelă. Admite cererea → |
|---|
