în determinarea daunelor datorate titularului mărcii, beneficiul realizat pe nedrept de contrafăcător, ca şi beneficiul de care este lipsit titularul ca urmare a faptei de contrafacere reprezintă criterii pertinente, prevăzute ca atare de art. 14 alin. (2
| Comentarii |
|
O.U.G. nr. 100/2005, adoptată pentru transpunerea în dreptul intern a Directivei 2004/48/CE a Parlamentului European şi a Consiliului.
în acest context, faptul găzduirii de publicitate în paginile revistei prin editarea căreia a încălcat dreptul la marcă al titularului a fost corect avut în vedere la determinarea prejudiciului, câtă vreme o lungă perioadă de timp acesta a fost împiedicat să-şi folosească într-un mod similar propria marcă.
Aplicarea unui procent de 5% la suma identificată drept beneficiu nu are nicio justificare legală şi nu ar face decât să încurajeze contrafacerea, din moment ce contrafăcătorul ar păstra pentru sine 95% din sumele obţinute pe nedrept.
I.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 7041 din 12 iunie 2009, în B.C. nr. 1/2010, p. 24 şi urm.
Prin sentinţa civilă nr. 1390 din 31 octombrie 2006, Tribunalul Bucureşti, Secţia a IV-a civilă a respins, ca neîntemeiată, acţiunea principală formulată de reclamanta SC B. R. SRL, în contradictoriu cu pârâta SC W. SRL, având ca obiect anularea înregistrării mărcii „COPILUL MEU” nr. 54446/10 februarie 2003 pentru clasele de produse şi servicii 15, 35, 39, 40, 41 şi 42, în temeiul art. 5 lit. b), c) şi d) şi art. 48 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 84/1998; a admis în parte cererea reconvenţională formulată de pârâtă, astfel cum a fost precizată; a interzis reclamantei utilizarea mărcii „COPILUL MEU” pentru clasele de produse şi servicii 16, 35, 39, 40, 41 şi 42; a obligat-o pe reclamantă ca, în termen de 15 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii, să retragă de pe piaţă toate publicaţiile, documentele şi orice alte materiale care poartă această marca ori face referire la ea, sub sancţiunea achitării de daune cominatorii de 500 lei/zi de întârziere şi, totodată, a obligat-o pe reclamantă la plata către pârâtă a suinei de 3.410.050,6 lei, cu titlu de despăgubiri.
Prin decizia civilă nr. 205A din 16 septembrie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei.
Pentru a decide astfel, curtea de apel a reţinut aceeaşi situaţie de fapt şi de drept ca şi prima instanţă şi a înlăturat criticile aduse de pârâtă primei hotărâri.
Astfel, s-a reţinut că pârâta este titulara mărcii „COPILUL MEU”, conform certificatului de înregistrare nr. 54446/10 februarie 2003, eliberat de O.S.I.M., pentru clasele de produse şi servicii 16, 35, 39, 40,41 şi 42.
Tribunalul a considerat, iar curtea de apel a confirmat că la înregistrarea mărcii nu au fost încălcate prevederile art. 5 lit. b), c) şi d) din Legea nr. 84/1998, aşa cum a susţinut reclamanta prin cererea de chemare în judecată.
In acest sens s-a arătat că sintagma „COPILUL MEU” are un caracter distinctiv în raport de produsele şi serviciile pe care tinde să le protejeze.
Distinctivitatea se analizează, pe de o parte, în raport cu produsul sau serviciul vizat, iar pe de altă parte, în raport cu publicul căruia i se adresează.
Deşi reclamanta a susţinut că marca este alcătuită din două cuvinte provenite din limbajul uzual, instanţele au arătat că această alăturare este aptă a distinge, în cadrul segmentului de public relevant, bunurile şi serviciile protejate, în privinţa provenienţei lor.
Având în vedere că marca pârâtei a fost înregistrată pentru periodice, publicaţii, produse de hârtie şi carton imprimat, redactare, publicitate, difuzare, tipărire, publicare şi publicare on-line, creare şi menţinere de site-uri web, nu se poate reţine că sintagma „COPILUL MEU” reprezintă o definire sau o desemnare a acestor produse şi servicii sau că ar fi uzuală în aceste operaţiuni.
Curtea de apel a mai reţinut că prevederile art. 48 alin. (1) lit. c) şi art. 6 lit. d) din Legea nr. 84/1998 nu pot fi analizate în calea de atac, deoarece nu au fost invocate prin cererea de chemare în judecată, iar în apel nu se pot formula cereri noi, conform art. 294 C. proc. civ.
Referitor la cererea reconvenţională, instanţele au reţinut că reclamanta, fară a avea acordul pârâtei, a editat, tipărit şi difuzat o publicaţie utilizând marca „COPILUL MEU”.
A fost înlăturată apărarea reclamantei în sensul că dreptul de a utiliza marca pentru serviciile menţionate rezultă din certificatul de
înregistrare nr. 67591 eliberat de O.S.I.M., cu motivarea că acest titlu de protecţie a fost emis pentru alte produse şi servicii decât cele pentru care s-a acordat protecţie mărcii pârâtei, şi anume: legătorie, papetărie, adezivi pentru papetărie şi menaj, materiale pentru artişti, pensule, maşini de scris şi articole de birou, materiale plastice pentru ambalare, necuprinse în alte clase, cărţi de joc, telecomunicaţii şi în special, internet, educaţie, instruire, divertisment, activităţi sportive şi culturale.
In ceea ce priveşte modalitatea de determinare a prejudiciului calculat la 3.410.050,6 RON, instanţele au avut în vedere datele concrete privind tarifele percepute de către reclamantă pentru activitatea de publicitate desfăşurată în paginile publicaţiile sale, acestea fiind expuse chiar pe site-ul reclamantei şi fiind, deci, însuşite de către aceasta.
In acest sens, curtea de apel a arătat că este adevărat că la determinarea prejudiciului nu s-au luat în calcul datele concrete din documentele contabile ale reclamantei, dar că acest fapt s-a datorat numai atitudinii sistematice a reclamantei, de împiedicare a administrării probei cu expertiză contabilă.
De asemenea, a mai arătat că atitudinea reclamantei a îmbrăcat forma abuzului de drept, din moment ce chiar în apel a susţinut că nu avea obligaţia de a depune la dosar înscrisurile necesare expertizei, câtă vreme nu i se indicau în concret datele de identificare ale documentelor contabile.
De asemenea, şi în faza apelului, reclamanta a împiedicat vreme de 7 luni efectuarea de către expertul desemnat a unui nou raport de expertiză prin repetate amânări a depunerii documentelor ori prin depunerea lor incompletă.
In atare situaţie, în mod corect s-au avut în vedere datele referitoare la veniturile realizate de reclamantă prin publicitatea efectuată în publicaţia incriminată, modalitatea de calcul al prejudiciului prin raportare la patrimoniul reclamantei fiind una din posibilităţile pe care le avea la îndemână pârâta ce a formulat cererea reconvenţională.
Tot pe aspectul capătului de cerere vizând repararea prejudiciului, curtea de apel a înlăturat ca nefondată excepţia lipsei de obiect a acesteia, arătând că petitul cererii îndeplineşte cerinţele art. 112 pct. 3 C. proc. civ., valoarea obiectului pricinii urmând a fi indicată atunci când este cu putinţă.
Or, câtă vreme urmau a se administra probe ce se aflau în posesia reclamantei pentru determinarea cuantumului pretenţiilor pârâtei, este
evident că valoarea obiectului nu putea fi indicată la data depunerii cererii reconvenţionale.
împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei şi, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, modificarea deciziei, admiterea apelului, modificarea sentinţei, admiterea cererii de chemare în judecată şi respingerea cererii reconvenţionale.
Recurenta a mai solicitat modificarea în tot a încheierii de şedinţă din 9 septembrie 2008 şi, în consecinţă, admiterea cererii de recuzare a expertului C.I., cât şi cererea de efectuare a unui nou raport de expertiză, precum şi suspendarea executării silite a deciziei recurate până la soluţionarea recursului.
Această din urmă cerere a fost încuviinţată provizoriu prin încheierea din 13 noiembrie 2008 şi cu depunerea unei cauţiuni în valoare de 346.000 RON.
In motivarea cererii de recurs, recurenta a susţinut următoarele:
1. Instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra cererii de recuzare a d-nei judecător C.M., formulată la data de 15 septembrie 2008, în baza art. 29 alin. (2) C. proc. civ., pentru motivul prevăzut de art. 27 pct. 7 C. proc. civ.
In acest sens, recurenta arată că acelaşi judecător a pronunţat sentinţa civilă nr. 513/2006, ce avea ca obiect existenţa dreptului de proprietate intelectuală pe baza căruia reconvenienta din prezenta cauză şi-a formulat pretenţiile, ceea ce înseamnă că judecătorul şi-a spus public poziţia cu privire la existenţa dreptului dedus judecăţii.
Dat fiind că, încălcându-se principiul continuităţii şi stabilităţii completului de judecată reglementat de art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, componenţa completului a fost schimbată de mai multe ori pe parcursul judecării apelului, acest motiv de recuzare nu a fost cunoscut de către recurentă şi, în consecinţă, a formulat cererea în condiţiile art. 29 alin. (2), instanţa de apel omiţând cu desăvârşire să se pronunţe asupra ei, ceea ce a avut drept consecinţă judecarea cauzei de către un judecător incompatibil.
De asemenea, instanţa s-a pronunţat cu privire la cererea de recuzare a expertului C.I., fară a-1 audia, aşa cum se decisese iniţial, în sensul respingerii cererii, aspect care s-a datorat tot schimbării componenţei completului de judecată.
In drept, recurenta şi-a întemeiat acest motiv pe dispoziţiile art. 304 pct. 1 C. proc. civ.
-2. In mod greşit, instanţa de apel a respins excepţia lipsei de obiect a capătului de cerere 2.6 al cererii reconvenţionale.
In opinia recurentei, această excepţie trebuia admisă, deoarece acest capăt de cerere nu întrunea exigenţele art. 112 pct. 3 C. proc. civ., ceea ce atrăgea aplicabilitatea art. 133 alin. (1) C. proc. civ.
Nu poate fi reţinută opinia instanţei de apel în sensul că evaluarea obiectului cererii nu era cu putinţă.
Evaluarea în linii mari a obiectului cererii este posibilă numai în anumite situaţii aparte, ca, de exemplu, valoarea unor urmări deosebit de ample a unei fapte ilicite.
Evaluarea estimativă a pagubei suferite de pârâta-reclamantă era posibil de aproximat.
3. In mod eronat a respins instanţa de apel cererea de anulare a înregistrării mărcii „COPILUL MEU” aparţinând pârâtei.
Marca „COPILUL MEU” este compusă din cuvinte uzuale, cu un pronunţat caracter descriptiv, raportat la clasele de produse pentru care a fost înregistrată.
In opinia recurentei, înregistrarea acestei mărci împiedică folosirea de către o persoană a cuvintelor uzuale „COPILUL MEU” pentru a face referire la propriul copil.
In ipoteza în care această marcă s-ar menţine ca fiind legală, s-ar crea o situaţie contrară legii, în care, pentru clasele de produse vizate, nu ar mai putea fi utilizat de către nicio persoană termenul arhiuzual şi definitoriu „COPILUL MEU”.
Mai mult, s-ar crea situaţii aberante în care o persoană interesată să publice un articol referitor la copilul propriu, să nu se poată referi la acesta cu termenul uzual „COPILUL MEU”, trebuind să găsească tot felul de înlocuitori ai acestei definiţii pentru a nu încălca marca reclamantei.
Recurenta îşi întemeiată acest motiv de recurs pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
| ← In legătură cu probatoriul administrat, recurenta susţine... | Faptul editării unei publicaţii intitulate „IOANA COPILUL... → |
|---|
