Drepturi conexe dreptului de autor. Remuneraţie unică echitabilă cuvenită autorilor interpreţi sau executanţi şi producătorilor de fonograme. Gestiune colectivă
| Comentarii |
|
Legea nr. 8/1996, art. 1065, art. 1231 alin. (1) lit. f)
Conform art. 1065 din Legea nr. 8/1996, pentru utilizarea directă sau indirectă a fonogramelor publicate în scop comercial ori a reproducerilor acestora prin radiodifuzare sau prin orice altă modalitate de comunicare către public, artiştii interpreţi sau executanţi şi producătorii de fonograme au dreptul la o remuneraţie unică echitabilă.
Aceste drepturi se gestionează colectiv, conform art. 1231 alin. (1) lit. f) din lege, iar CREDIDAM este organismul de gestiune colectivă abilitat în acest sens.
Faptul că pârâta nu a încheiat un contract cu reclamantul pentru plata drepturilor nu o exonerează de răspundere, deoarece izvorul obligaţiei îl reprezintă legea.
I.C.C.J., Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 5711 din 10 octombrie 2008, nepublicată
Prin sentinţa civilă nr. 401 din 28 septembrie 2007, Tribunalul Hunedoara, Secţia civilă, a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi (CREDIDAM) împotriva pârâtei SC E.T.S. SRL, a obligat-o pe pârâtă să plătească reclamantului suma de 19.381,87 lei reprezentând remuneraţia datorată artiştilor interpreţi sau executanţi pentru utilizarea fonogramelor în perioada 1 ianuarie 2003 - 31 martie 2006, precum şi la plata sumei de 2839,3 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut următoarele:
Prin decizia O.R.D.A. nr. 149/2003, reclamantul CREDIDAM a fost desemnat ca organism carc să colecteze sumele cuvenite artiştilor interpreţi sau executanţi conform H.G. nr. 143/2003 şi art. 130 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996.
Pârâta nu şi-a executat obligaţia privind remuneraţia cuvenită artiştilor interpreţi sau executanţi pentru utilizarea fonogramelor de către distribuitorii prin cablu pentru perioada 1 ianuarie 2002 - 31 martie
Suma datorată de pârâtă a fost calculată pe bază de expertiză, la care pârâta nu a formulat obiecţiuni.
Apărarea pârâtei, în sensul că nu a făcut decât să transmită programele PRO TV şi Antena 1 conform contractelor încheiate cu aceste posturi, nu o exonerează de plată, deoarece din structura programului propriu al staţiei afiliate rezultă că are şi program de divertisment, deci utilizează fonograme, iar în ceea ce priveşte contractul cu Antena 1, încheiat la 28 februarie 2006, acesta nu este pentru retransmisia unor programe, ci pentru realizarea de materiale video de către prestator în favoarea beneficiarului.
Capătul de cerere privind penalităţile a fost respins, cu motivarea că acestea nu pot fi pretinse decât în temeiul unor cauze contractuale care nu există.
Tribunalul a mai reţinut că pentru capătul de cerere privind publicarea sentinţei în două ziare de mare tiraj reclamantul nu este mandatat în acest sens de către artişti, care au un drept propriu.
Prin decizia civilă nr. 31/A din 15 februarie 2008, Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei, obligând-o totodată la plata sumei de 2.380 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a pronunţa această decizie, curtea de apel a avut în vedere următoarele considerente:
Critica privind lipsa obiectului de activitate - transmisie de fonograme prin cablu - nu a putut fi primită, deoarece, conform actului constitutiv al socictăţii pârâte, în obiectul său de activitate intră şi activităţi de radio şi televiziune.
Mai mult, societăţii apelante i s-a emis licenţa audio-vizuală la 8 octombrie 1998 pentru difuzarea pe cale radioelectrică terestră a serviciului de programe de televiziune cu denumirea TV Cristal, Canalul 51, în localitatea Petroşani, şi licenţă de emisie.
Prin urmare, pârâta avea obligaţia legală de a deţine autorizaţie de la CREDIDAM şi de a achita remuneraţia datorată, conform art. 130 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996.
In ceea ce priveşte aspectele de ordin procedural, curtea de apel a reţinut că procedura de citare cu societatea pârâtă a fost legal îndeplinită, în conformitate cu dispoziţiile art. 86, art. 87 şi art. 921 C. proc. civ.
Mai mult, aceasta a fost reprezentată de avocat în faţa primei instanţe.
Raportul de expertiză s-a dispus şi efectuat în conformitate cu dispoziţiile art. 211-214 C. proc. civ., cu citarea părţilor, a fost comunicat pârâtei, care nu a formulat obiecţiuni şi nici nu a solicitat o contraexpertiză la termenul proxim după depunerea lucrării.
împotriva deciziei a declarat recurs pârâta, invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., fară a le structura şi dezvolta separat.
în motivarea cererii, recurenta susţine că între ea şi reclamant nu a existat nicio convenţie pentru obţinerea autorizaţiei la care se referă instanţa, aşa încât nu datorează sumele la care a fost obligată.
Pârâta a încheiat contracte cu posturile de televiziune PRO TV şi Antena 1 în anul 2006 şi şi-a respectat obligaţiile asumate în aceste contracte.
Mai învederează că pe rolul Tribunalului Hunedoara s-a înregistrat un alt dosar având acelaşi obiect, plata drepturilor patrimoniale cuvenite artiştilor interpreţi, cauza având termen la 17 aprilie 2008.
In ceea ce priveşte lipsa de apărare, curtca de apel a respins critica pârâtei fară a avea în vedere că aceasta nu a fost prezentă la niciun termen de judecată, administratorul unităţii neavând posibilitatea să verifice prezenţa la instanţă a apărătorului.
Procedura de citare s-a realizat prin afişare la sediul societăţii, deşi practica a consacrat ca principiu că la o societate comercială actele de procedură nu se afişează.
Aceleaşi observaţii le consideră recurenta pertinente şi în ceea ce priveşte expertiza contabilă, despre care afirmă că s-a efectuat fară ca expertul să se deplaseze la sediul pârâtului şi fară să verifice actele de gestiune.
Recurenta solicită admiterea recursului, casarea deciziei şi trimiterea cauzei la instanţa de apel pentru completarea probatoriului.
Intimatul a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Recursul este nefondat şi a fost respins, pentru următoarele considerente:
Referitor la neregularităţile de ordin procedural, înalta Curte a constatat că acestea au fost invocate pe calea apelului, iar curtea de apel a răspuns motivat, în fapt şi în drept, tuturor criticilor, reţinând că procedura de citare a fost legal îndeplinită cu pârâta, că expertiza a fost realizată cu respectarea dispoziţiilor legale incidente şi că pârâta nu formulat obiecţiuni şi nici nu a cerut o contraexpertiză.
Prin recursul declarat, pârâta se mărgineşte a relua criticile formulate în apel, fară a arăta în ce constă nelegalitatea deciziei prin care aceste critici au fost înlăturate şi care sunt textele de lege încălcate sau greşit aplicate.
Referirea recurentei la obligativitatea aplicării ştampilei pe dovada de citare a unei persoane juridice nu are corespondent în nicio dispoziţie a Codului de procedură civilă, iar faptul că apărătorul său nu s-a prezentat la o parte din termene în faţa primei instanţe nu poate conduce la concluzia că instanţa ar fi încălcat vreo dispoziţie legală referitoare la citare ori comunicarea actelor de procedură sau la respectarea dreptului la apărare.
Pe fond, critica de nelegalitate potrivit căreia pârâta nu putea fi obligată la plata sumei de 19.381,87 lei, pentru că nu a încheiat nicio convenţie cu reclamantul pentru obţinerea autorizaţiei, nu a putut fi primită.
Conform art. 106^ din Legea nr. 8/1996, pentru utilizarea directă sau indirectă a fonogramelor publicate în scop comercial ori a reproducerilor acestora prin radiodifuzare sau prin orice altă modalitate de comunicare către public, artiştii interpreţi sau executanţi şi producătorii de fonograme au dreptul la o remuneraţie unică echitabilă.
Aceste drepturi se gestionează colectiv, conform art. 1231 alin. (1) lit. f) din lege, iar CREDIDAM este organismul de gestiune colectivă abilitat în acest sens.
Faptul că pârâta nu a încheiat un contract cu reclamantul pentru plata drepturilor nu o exonerează de răspundere, deoarece izvorul obligaţiei îl reprezintă legea.
Pentru aceste considerente, înalta Curte a constatat că nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 8 au fost indicate numai formal.
în baza art. 312 C. proc. civ., înalta Curte a menţinut decizia şi a respins recursul ca nefondat.
In baza art. 274 C. proc. civ., înalta Curte a obligat-o pe recurentă la plata sumei de 1.190 lei cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant.
| ← Marcă. Acţiune în anularea înregistrării. Semn uzual sau... | Drept de autor. Programe pentru calculator. Infracţiuni. Termen... → |
|---|
