Drept de autor. Programe pentru calculator. Infracţiuni. Termen de prescripţie
| Comentarii |
|
Legea nr. 8/1996, art. 1399, art. 141, art. 143 alin. (2)
C. pen., art. 122 alin. (1) lit. d)
1. Cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 1399 din Legea nr. 8/1996, elementul material constă în reproducerea neautorizată pe sisteme de calcul a programelor pentru calculator prin instalare, stocare, rulare sau executare, afişare sau transmitere în reţea internă.
Prin reproducere neautorizată se înţelege realizarea fără consimţământul titularului de drepturi a uneia sau a mai multor copii
pe sisteme de calcul a programelor pentru calculator, în oricare din modalităţile prevăzute de lege.
Momentul pretinsei copieri a programului original a putut avea loc la nivelul anului 2001, or, raportat la acest moment, potrivit art. 122 lit. d) C. pen., pentru această faptă termenul de prescripţie a răspunderii penale s-a împlinit în anul 2006.
2. Prin însuşirea fără drept a calităţii de autor al unei opere se înţelege arogarea calităţii de autor al unei opere de către o persoană care nu a contribuit la crearea operei respective, iar prin autor se înţelege persoana care a creat opera.
Cu privire la săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 143 alin. (2) din lege, se consideră că fapta prevăzută la lit. a) este situaţia premisă pentru cea de la lit. b) a aceluiaşi articol şi constă în existenţa operelor sau produselor protejate de pe care au fost înlăturate sau modificate informaţiile sub formă electronică privind regimul drepturilor de autor sau al drepturilor conexe.
în ce priveşte varianta de la lit. a) a acestui articol, pretinsa acţiune de înlăturare în scop comercial sau de modificare a informaţiilor sub formă electronică privind drepturile de autor sau a celor conexe ale aplicaţiei originale se putea comite tot la nivelul anului 2001, când a început realizarea programului incriminat, moment în raport de care se consideră că s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale.
Trib. Bucureşti, Secţia I penală, decizia penală nr. 306 din 14 martie 2008, nepublicată
Prin cererea înregistrată sub numărul 27194/3/2007 la data de 3 august 2007, petenta SC O.G. SRL a formulat plângere împotriva rezoluţiei nr. 1472/P/2005 din data de 27 aprilie 2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, prin care s-a confirmat neînceperea urmăririi penale faţă de numiţii C.I. şi A.M. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 139 , art. 141 şi art. 143 din Legea nr. 8/1996, modificată prin Legea nr. 285/2004, toate cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), precum şi împotriva rezoluţiei nr. 1287/VII1-1/2007 din data de 9 iulie 2007, emisă de Prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, prin care s-a dispus respingerea plângerii sale formulate împotriva rezoluţiei din data de 27 aprilie 2007.
In motivare s-a arătat pe scurt împrejurarea că cele două rezoluţii sunt nelegale şi netemeinice, aducându-le grave vătămări drepturilor de proprietate intelectuală, solicitând admiterea plângerii, desfiinţarea
rezoluţiilor, urmând a se proceda la prelevarea de noi probe şi efectuarea unei noi constatări tehnico-ştiinţifice.
In susţinerea plângerii, petenta a depus dovada comunicării rezoluţiilor, cele două rezoluţii, plângerea penală adresată organelor de poliţie, precum şi plângerea adresată prim-procurorului.
Prin concluzii scrise, petenta a detaliat motivele plângerii, în sensul că între petenta şi SC T.G. SA a fost încheiată o colaborare, în baza căreia la una din subunităţile celei de-a doua societăţi, şi anume la D., a fost instalat un program de calculator denumit ISIS, pentru care petenta deţine drept de autor înregistrat la Registrul Naţional al Programelor pentru Calculator din cadrul O.R.D.A. Ulterior, petenta susţine că intimatul C.I. a copiat părţi semnificative din acest program de calculator şi a creat un altul denumit ActivErp. Ceea ce se critică în cauză este împrejurarea că organele de poliţie nu au prelevat probe de la D., de unde se presupune că s-a realizat copierea sursei de cod a programului ISIS, solicitându-se trimiterea cauzei la organele de cercetare penală în vederea administrării acestei probe şi a efectuării unui nou raport de constatare tehnico-ştiinţifică.
A fost ataşat dosarul nr. 1472/P/2005 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti.
La termenul din data de 18 octombrie 2007, apărătorul ales al intimatului C.I. a invocat excepţia tardivităţii plângerii, a cărei discutare a fost prorogată până la termenul din data de 8 februarie 2008, întrucât a fost necesară administrarea probei cu înscrisuri pentru o analizare completă a motivelor invocate în susţinerea excepţiei de către autorul ei.
Prin încheierea din data de 15 februarie 2008, dată la care a fost amânată pronunţarea cu privire la excepţie, a fost respinsă excepţia, precum şi considerate ca neîntemeiate argumentele invocate în susţinerea acesteia, pentru motivele dezvoltate în cuprinsul acestei încheieri la care se face trimitere.
Din analiza probelor administrate în cauză, instanţa a constatat următoarele:
Prin rezoluţia nr. 1472/P/2005 din data de 27 aprilie 2007, procurorul de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti a confirmat neînceperea urmăririi penale faţă de numiţii C.I. şi A.M. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 1399, art. 141 şi art. 143 din Legea nr. 8/1996, modificată prin Legea nr. 285/2004, toate cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), pe motiv că faptele nu există. In motivare a
reţinut că între cele două societăţi comerciale au existat raporturi în domeniul software, că după finalizarea acestor relaţii intimatul C.I. împreună cu un colectiv de 3 programatori, un consultant şi un inginer de sistem au creat un nou program denumit ActivErp, pentru care au înregistrat dreptul de autor la O.R.D.A., precum şi marca verbală la O.S.I.M., că pentru analizarea celor susţinute prin plângerea penală s-au prelevat probe de la SC T.G. SA, iar prin raportul de constatare al
O.R.D.A. s-a apreciat că cele două programe au codul de sursă diferit, astfel că s-a concluzionat că plângerea petentei nu se confirmă.
Prin rezoluţia nr. 1287/VIII-1/2007 din data de 9 iulie 2007, Prim-procurorul de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti a respins ca neîntemeiată plângerea, pe motiv că probele administrate nu au confirmat cele susţinute în plângere.
In etapa actelor premergătoare, s-au efectuat următoarele: a fost audiat intimatul C.I., s-au ridicat probe de la SC E.T. SA, s-a efectuat raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 5456 din 24 ianuarie 2007, au fost audiaţi numiţii T.D.V., G.Ş. - administratorul petentei, s-au depus înscrisuri cu privire la relaţiile comerciale dintre petentă şi SC T.G. SA, precum şi cu privire la relaţiile comerciale ale SC E.T. SA, înscrisuri referitoare dreptul de autor şi marcă.
în fapt, între SC O.G. SRL şi SC T.G. SA s-a încheiat în anul 1995 un contract având ca obiect furnizarea de către prima a unei soluţii de outsourcing informatic, care include servicii legate de analiza, dezvoltarea, implementarea, întreţinerea, asistenţa în exploatarea şi transferul tehnologic în scopul realizării unui sistem integrat de conducere a grupului de companii T., prelungit până în anul 1996. Un al doilea contract încheiat în anul 1997 între acelaşi societăţi a avut ca obiect furnizarea serviciilor de întreţinere şi garanţie software, care se referă doar la modulele standard ale sistemului informativ de conducere a activităţii de distribuţie în cadrul reţelei comerciale T.G. Din anul 1997 până în anul 2000, au continuat relaţiile de colaborare în sensul dezvoltării şi întreţinerii modulelor de producţie.
în anul 2001, s-a înfiinţat SC E.T. SA, membră a grupului T., la care este asociat şi administrator intimatul C.I., cu obiect de activitate principal editarea de programe software. Aşa cum rezultă din declaraţia intimatului C.I., SC E.T. SA a luat fiinţă ca urmare a politicii de externalizare a serviciilor IT în grupul T.
Intimatul C.I. a lucrat, în perioada 1998-2000, în calitate de analist programator la SC T.G. SA, referitor la implementarea aplicaţiei ISIS furnizate de SC O.G. SRL.
Numitul T.D.V. şi-a desfăşurat activitatea, între 1989-2000, ca programator la D. SA, între 2000-2001 la compania T.G., iar din aprilie 2001 până în aprilie 2005, ca analist programator la compania SC E.T. SA, administrată de intimatul C.I.
Aşa cum rezultă din declaraţiile coroborate al intimatului C.I. şi ale numitului T.D.V., cei doi împreună cu alţii au lucrat din aprilie 2001 la proiectarea, realizarea şi implementarea unui sistem ActivErp, o aplicaţie de tip ERP - Enterprise resourceplanning
Aşa cum arată T.D.V., intenţia intimatului C.I. era de a înlocui aplicaţia ISIS furnizată de către SC O.G. SRL. A mai arătat că această aplicaţie a fost finalizată în anul 2003 şi implementată la sediul grupului T. şi la filialele din ţară. A mai declarat că s-au conformat cerinţelor beneficiarilor aplicaţiei, în sensul de a păstra la noua aplicaţie o mare parte din vechilc funcţionalităţi ale vechii aplicaţii ISIS. Astfel, plecând de la aceste cerinţe, T.D.V. declară faptul că programul nou a fost conceput de la zero şi realizat integral în cadrul companiei E.T. SA, astfel explicând de ce există anumite asemănări între cele două aplicaţii referitoare la interfaţă utilizator, dar nu şi la codul de sursă din spatele acestuia.
SC E.T. SA este titulara mărcii ActivErp, cu durata de protecţie de 10 ani din data de 13 august 2003, aşa cum rezultă din certificatul nr. 56250 eliberat de O.S.I.M.
De asemenea, potrivit certificatului de înregistrare nr. 1614 din 6 ianuarie 2005, eliberat de O.R.D.A., SC E.T. SA a fost înregistrată în Registrul Programelor de Calculator şi desfăşoară activităţi de producere, distribuire, comercializare şi închiriere a programului ActivErp.
La data de 12 iulie 2005, organele de cercetare penală au identificat, copiat şi ridicat codul de sursă al aplicaţiei ActivErp de la SC E.T. SA.
Petenta a pus, la rândul său, la dispoziţia organelor de cercetare penală codul de sursă al aplicaţiei ISIS.
La data de 24 iulie 2006, organele de poliţie au chemat reprezentanţii petentei şi pe cei ai SC E.T. SA pentru stabilirea obiectivelor constatării, ocazie cu care reprezentatul petentei nu a avut obiecţiuni cu privire la locul de unde a fost ridicată sursa de cod a aplicaţiei ActivErp.
Prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 5456 din 24 ianuarie 2007, s-a concluzionat că cele două aplicaţii verificate, respectiv ISIS şi ActivErp, nu prezintă elemente comune, fiind realizate în limbaje de programare total diferite, Microsoft Visual C++ pentru ISIS şi Microsoft Visual Basic pentru ActivErp, care, prin natura lor, folosesc cod de sursă diferit. S-a mai arătat că, deşi elemente de interfaţă (culori, butoane, meniuri) ar putea să arate pe monitor la fel, codul de sursă folosit diferă clar de la un limbaj de programare la celelalte, iar în urma verificării la nivel de cod sursă, nu au fost găsite elemente comune de natura funcţiilor definite de programatori, nume variabile, constante etc., astfel că O.R.D.A. a concluzionat că cele două aplicaţii sunt diferite.
In drept, prin plângerea prealabilă depusă la organele de urmărire penală, petenta a solicitat efectuarea de cercetări cu privire la săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 1399, art. 141 şi art. 143 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, modificată prin Legea nr. 285/2004.
Potrivit art. 1399 din Legea nr. 8/1996, modificată prin Legea nr. 285/2004, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 4 ani sau cu amendă de la 100.000.000 lei la 400.000.000 lei reproducerea neautorizată pe sisteme de calcul a programelor de calculator în oricare dintre următoarele modalităţi: instalare, stocare, rulare sau executare, afişare ori transmitere în reţea; potrivit art. 141 din aceeaşi lege, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 5 ani sau cu amendă de la 25.000.000 lei la 500.000.000 lei fapta persoanei care îşi însuşeşte, fară drept, calitatea de autor al unei opere sau fapta persoanei care aduce la cunoştinţă publică o operă sub un alt nume decât acela decis de autor; potrivit art. 143 alin. (2) din acelaşi act normativ, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă de la 50.000.000 lei la 300.000.000 lei fapta persoanei care, în cunoştinţă de cauză şi fară a avea consimţământul titularilor de drepturi:
a) înlătură, în cunoştinţă de cauză şi cu scop comercial, de pe opere sau alte produse protejate, ori modifică pe acestea orice informaţie sub formă electronică, privind regimul drepturilor de autor sau al drepturilor conexe aplicabil;
b) distribuie, importă în scopul distribuirii, radiodifuzează ori comunică public sau pune la dispoziţia publicului, astfel încât să poată fi accesate, în orice loc şi în orice moment ales în mod individual, fară drept, prin intermediul tehnicii digitale, opere sau alte produse prote
jate, pentru care informaţiile existente sub formă electronică, privind regimul drepturilor de autor sau al drepturilor conexe, au fost înlăturate ori modificate fară autorizaţie, ştiind că acest lucru permite, facilitează, provoacă sau ascunde o infracţiune prevăzută în prezenta lege.
Potrivit art. 72 din Legea nr. 8/1996: „(1) Prin prezenta lege, protecţia programelor pentru calculator include orice expresie a unui program, programele de aplicaţie şi sistemele de operare, exprimate în orice fel de limbaj, fie în cod-sursă sau cod-obiect, materialul de concepţie pregătitor, precum şi manualele. (2) Ideile, procedeele, metodele de funcţionare, conceptele matematice şi principiile care stau la baza oricărui element dintr-un program pentru calculator, inclusiv acelea care stau la baza interfeţelor sale, nu sunt protejate”.
In concepţia legiuitorului român, conformă cu cea din dreptul comunitar, sunt protejate atât sistemele de operare, cât şi programele de aplicaţie, iar patru componente importante ale programelor pentru calculatoare, care constituie în acelaşi timp şi faze de realizare a acestora, au legătură cu protccţia lor materialul de concepţie pregătitor, codul de sursă sau programul editat în cod de sursă, codul obiect, reprezentând traducerea programului sursă în program inteligibil pentru maşină, precum şi manualul de utilizare (documentaţia conexă şi cea auxiliară). Mai trebuie precizat că Directiva nr. 91/250/CEE exclude explicit evaluarea calităţii sau valorii estetice a programului dintre criteriile aplicate pentru a putea stabili dacă programul constituie sau nu o operă originală.
Trebuie subliniat faptul că legiuitorul român nu a inclus în protecţie aşa-numitul Jook and feeF concept care se referă la preferinţa utilizatorului de programe pentru acele programe care îi creează un anumit confort, îi conferă uşurinţă în utilizare, îi provoacă o anumită stare etc.
Au fost necesare precizările de mai sus, având în vedere şi declaraţia numitului T.D.V., potrivit cu care una dintre cerinţele beneficiarilor noii aplicaţii a fost de a se păstra o mare parte din vechile funcţionalităţi ale sistemului ISIS, motiv pentru care există asemănări între cele două aplicaţii cu privire la interfaţa utilizator, denumirea unor tabele şi structurii acestora, aspecte identificate şi de către
O.R.D.A. şi expuse în raportul de constatare tehnico-ştiinţifică.
In continuare, vor fi analizate fiecare dintre aceste trei infracţiuni.
I. Cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 139 din Legea nr. 8/1996, instanţa arată că elementul material constă în reproducerea
neautorizată pc sisteme de calcul a programelor pentru calculator prin instalare, stocare, rulare sau executare, afişare sau transmitere în reţea internă. Prin reproducere neautorizată, în literatura de specialitate se considcră că se înţelege realizarea fără consimţământul titularului de drepturi a uneia sau a mai multor copii pe sisteme de calcul a programelor pentru calculator, în oricare din modalităţile prevăzute de lege.
Mai trebuie precizat că obiectul material al acestei infracţiuni îl constituie un program pentru calculator identic cu cel pentru care titularul are asigurată protecţia.
In cauză, se susţine de către petentă împrejurarea că intimatul C.I. ar fi copiat părţi semnificative din aplicaţia ISIS instalată la D. SA, în baza căreia a realizat programul ActivErp. Coroborând aceste susţineri cu cele ale intimatului C.I. şi cu cele ale numitului T.D.V., ar rezulta că pretinsa copiere s-ar fi realizat la momentul anului 2001 când în cadrul SC E.T. SA a început realizarea noului program, copie pe baza căreia s-ar fi realizat noua aplicaţie.
Faţă de constatările O.R.D.A. din raportul sus citat, potrivit cu care cele două aplicaţii sunt diferite, se poate concluziona că momentul pretinsei copieri a programului original ISIS a putut avea loc la nivelul anului 2001.
Raportat la acest moment, instanţa arată faptul că, potrivit art. 122 lit. d) C. pen., pentru această faptă cu această încadrare termenul de prescripţie a răspunderii penale s-a împlinit în anul 2006.
Totodată, mai trebuie remarcat şi faptul că art. 1399 din Legea nr. 8/1996 a fost introdus ca urmare a adoptării Legii nr. 285/2004, în reglementarea anterioară neexistând niciun text de acest gen cu privire la protecţia specifică a drepturilor fabricanţilor de baze de date, deşi în art. 7 lit. a) din această lege obiectul dreptului de autor constă, printre altele, şi în programele de calculator.
In reglementarea anterioară, textul ce corespundea reproducerii neautorizate de programe de calculator era art. 142 lit. a), potrivit cu care constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă de la 700.000 lei la 7 milioane lei, dacă nu constituie o infracţiune mai gravă, fapta persoanei care, fără a avea consimţământul titularului drepturilor recunoscute prin prezenta lege, reproduce integral sau parţial o operă.
Şi faţă de această încadrare se poate constata faptul că s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale.
De altfel, în mod corect procurorul a încadrat toate infracţiunile cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), constatând că există o continuitate de reglementare.
Instanţa a constatat însă că procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale pentru această infracţiune, întrucât fapta nu există, potrivit art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Din această perspectivă, trebuie subliniat că, într-adevăr, probele administrate în cauză în urma plângerii prealabile adresate de petentă în anul 2005 nu au confirmat împrejurarea că noua aplicaţie nu este decât o copie a vechii aplicaţii ISIS.
Era necesară analizarea aspectelor de mai sus, întrucât unul dintre principalele argumente susţinute prin plângere constă în solicitarea de trimitere a cauzei la organul de urmărire penală pentru ridicarea de probe de la D. SA, pe motiv că, pe de o parte, deşi această probă a fost solicitată, nu i s-a dat curs, iar, pe de altă parte, pentru că se afirmă că intimatul C.I. ar fi copiat părţi semnificative din aplicaţia ISIS instalată la D. SA, or, această constatare nu s-ar fi putut realiza decât prin ridicarea de probe de la această socictate.
Analizând plângerea prealabilă introdusă la data de 6 aprilie 2005, instanţa a constatat că, într-adevăr, această probă a fost solicitată încă prin actul de sesizare.
Pe de altă parte, aşa cum s-a arătat mai sus, la momentul stabilirii obiectivelor pentru constatarea tehnico-ştiinţifîcă, în prezenţa reprezentantului petentei, acesta nu a formulat nicio obiecţiune cu privire la împrejurarea că nu au fost prelevate probe şi de la D. SA.
Mai trebuie subliniat şi faptul că, aşa cum rezultă din declaraţia intimatului coroborată cu cea a numitului T.D.V., aplicaţia ActivErp a fost realizată integral în cadrul SC E.T. SA, ceea ce conduce la presupunerea că nu au existat copii neautorizate de la D. SA.
De asemenea, petenta a indicat în plângere că motivul care a determinat formularea plângerii a fost împrejurarea că numitul T.D.V. a fost cel care, prezentându-se în luna ianuarie 2005 la un interviu în vederea angajării la petentă, a menţionat faptul că intimatul C.I. a intervenit asupra sursei de cod a sistemului ISIS instalat la D. SA, afirmaţii care nu au mai fost susţinute de către acelaşi T.D.V. cu ocazia audierii sale la organele de cercetare penală.
Prin urmare, instanţa a considerat că actele premergătoare efectuate pe acest aspect şi redate mai sus nu conduc la presupunerea rezonabilă că intimatul C.I. ar fi reprodus neautorizat sistemul ISIS
instalat la D. SA, astfel că soluţia procurorului cu privire la această faptă este întemeiată.
In legătură cu proba solicitată, respectiv ridicarea de probe de la D. SA, pentru considerentele deja expuse pe larg mai sus, a considerat că administrarea acestei probe, având ca finalitate probarea unei infracţiuni pentru care s-a împlinit termenul de prescripţie şi pentru care, cel puţin la acest moment, nu se conturează utilitatea, nu constituie un argument pertinent de admitere a plângerii.
II. Cu privire la săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 141 din lege:
în primul rând, trebuie precizat că modalitatea normativă aplicabilă în cauză este teza I a acestui articol, respectiv însuşirea fară drept a calităţii de autor al unei opere, având în vedere că pentru programul ISIS exista deja o înregistrare a dreptului de autor încă din anul 2001.
Prin însuşirea fară drept a calităţii de autor al unei opere se înţelege arogarea calităţii de autor a unei opere de către o persoană care nu a contribuit la crcarea operei respective, iar prin autor se înţelege persoana care a creat opera.
In cauză, petenta susţine că programul ActivErp este acelaşi cu programul ISIS pentru care este titulara dreptului de autor.
în cauză, astfel cum s-a arătat prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică, cele două aplicaţii sunt diferite, folosind un cod de sursă diferit, motiv pentru carc nu se confirmă cele sesizate prin plângere şi declaraţiile lui G.Ş., reprezentantul petentei, având în vedere că este necesar ca făptuitorul să nu fi participat la crcarea operei respective, ceea ce nu este cazul, având în vedere şi declaraţiile lui T.D.V., care se coroborează cu cele ale intimatului.
III. Cu privire la săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 143 alin. (2) din lege:
Se consideră că fapta prevăzută de art. 143 alin. (2) lit. a) este situaţia premisă pentru cea de la lit. b) a aceluiaşi articol şi constă în existenţa operelor sau produselor protejate de pe care au fost înlăturate sau modificate informaţiile sub formă electronică privind regimul drepturilor de autor sau al drepturilor conexe.
In ce priveşte varianta de la lit. a) a acestui articol, se poate constata, pentru considerentele expuse la pct. I, că pretinsa acţiune de înlăturare în scop comercial sau de modificare a informaţiilor sub formă electronică privind drepturile de autor sau a celor conexe ale aplicaţiei ISIS se putea comite tot la nivelul anului 2001, când a
început realizarea programului ActivErp, moment în raport de care se considcră că s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale.
Având în vedere însă actele premergătoare efectuate, instanţa a considerat că nu există probe sau indicii din care să rezulte comiterea de către intimatul C.I. a infracţiunii prevăzute de art. 143 alin. (2) lit. a) din lege.
In ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 143 alin. (2) lit. b), aşa cum s-a arătat mai sus, pentru această infracţiune este necesar să existe premisa, respectiv fapta prevăzută de art. 143 alin. (2) lit. a), adică să existe opere sau produse protejate de pe care au fost înlăturare sau modificate informaţiile sub formă electronică privind drepturile de autor sau drepturile conexe. Având în vedere soluţia cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 143 alin. (2) lit. a) expusă mai sus, în mod logic, aceeaşi soluţie se menţine şi pentru această faptă, având în vedere şi faptul că nu a rezultat nici comiterea faptei de către intimat şi nici faptul că acesta ar fi cunoscut că au fost înlăturate sau modificate de către altcineva informaţiile în cauza.
In ce o priveşte pe intimata A.M., instanţa a constatat, în primul rând, că aceasta nu a fost audiată de organele de cercetare penală, iar actele premergătoare efectuate cu privire la aceasta sunt superficiale.
Totuşi, analizând plângerea prealabilă a petentei împotriva acestei intimate, instanţa a constatat următoarele:
La data de 4 august 2005, petenta a formulat plângere împotriva intimatei A.M., administrator la SC D. SA, pentru participarea la săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 143 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, modificată prin Legea nr. 285/2004, pentru aceea că ea a fost cea care a cerut intimatului C.I. intervenţia asupra sistemului ISIS, în sensul modificării fară autorizaţie a informaţiilor privind drepturile de acces în sistem, datele de licenţiere a sistemului, precum şi alte structuri interne.
Prin urmare, având în vedere cele concluzionate cu privire la situaţia de fapt referitoare la intimatul C.I., pretinsa faptă prevăzută de art. 143 alin. (2) putea fi comisă la nivelul anului 2001, dată la care a început realizarea în cadrul SC E.T. SA a noii aplicaţii ActivErp, moment în raport de care s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale în anul 2006.
Analizând probele administrate în cauză cu privire la noua aplicaţie, în legătură cu care s-a concluzionat prin raportul de constatare
tehnico-ştiinţifică faptul că este diferită de ISIS, instanţa a considerat temeinică soluţia procurorului cu privire la această intimată.
Având în vedere cele de mai sus, în baza dispoziţiilor art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., instanţa a respins ca nefondată plângerea petentei şi a menţinut ordonanţele criticate.
Cu privire la cheltuielile judiciare avansate de către stat, potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., acestea vor fi suportate de către petentă.
| ← Drepturi conexe dreptului de autor. Remuneraţie unică... | Marcă. Acţiune în anularea înregistrării. Rea-credinţă.... → |
|---|
