Inadmisibilitatea contestaţiei în anulare.Invocarea în mod formal a unui caz de contestaţie în anulare care nu este aplicabil în cauză,având în vedere natura cererii soluţionată prin hotărârea împotriva căreia s-a formulat contestaţie în anulare.
Comentarii |
|
Curtea de Apel CRAIOVA Decizie nr. 1383 din data de 19.06.2013
Titlu: Inadmisibilitatea contestației în anulare.Invocarea în mod formal a unui caz de contestație în anulare care nu este aplicabil în cauză,având în vedere natura cererii soluționată prin hotărârea împotriva căreia s-a formulat contestație în anulare.
Rezumat: În contestația în anulare formulată, condamnatul a invocat existența motivului prevăzut de art.386 alin.1 lit.c Cod pr.penală, potrivit căruia "instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute de art.10 alin.(1) lit.f )-i1), cu privire la care existau probe în dosar";.
Din conținutul acestui text de lege, rezultă că este aplicabil numai unei hotărâri penale prin care s-a rezolvat acțiunea penală, potrivit dispozițiilor art.345 Cod pr.penală, în sensul că instanța a hotărât asupra învinuirii aduse inculpatului.
Prin urmare acest caz nu este aplicabil unei decizii prin care instanța de recurs a judecat recursul declarat împotriva unei sentințe prin care s-a soluționat o contestație la executare.
Prin decizia penală nr.1383 din 19 iunie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr.659/54/2013 s-a respins contestația în anulare formulată de contestatorul B. L., împotriva deciziei penale nr.922 din 19 aprilie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr.1230/63/2013, ca inadmisibilă.
În motivare s-au arătat următoarele:
Prin sentința penală nr. 126 din data de 14 martie 2013 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 1230/63/2013, în baza art. 461 lit. d C.p.p. rap. la art. 126 lit. b C.p. și art. 127 alin. 1, 2 C.p. a fost admisă contestația la executare formulată de către condamnatul B. L.
S-a constatat intervenită prescripția executării pedepsei de 8 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 152/1998 a Tribunalului Dolj, definitivă prin decizia penală nr. 2399/11.06.1999 a Curții Supreme de Justiție.
S-a dispus retragerea mandatului de executare a pedepsei închisorii cu nr. 176/1998 din 01.07.1999 emis în baza sentinței penale nr. 152/1998 a Tribunalului Dolj și a tuturor formelor de executare pedeapsă, emise în baza mandatului cu nr. 176/1998 din 01.07.1999.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj.
Prin decizia penală nr.922 din 19 aprilie 2013, Curtea de Apel Craiova, a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, a casat sentința penală și rejudecând, a respins contestația la executare formulată de condamnatul B. L. ca nefondată.
A fost obligat contestatorul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare la fond.
Cheltuielile judiciare din recurs au rămas în sarcina statului.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatorul B. L., în motivare invocând cazul prevăzut de art.386 alin.1 lit.c Cod pr.penală, în sensul că instanța de recurs nu a examinat și a omis să se pronunțe asupra a două din motivele scrise de recurs, având ca finalitate juridică constatarea intervenirii prescripției executării pedepsei. Condamnatul a formulat motive scrise în apărare, motive care atrăgeau respingerea ca nefondată a criticii de nelegalitate invocată de procuror, referitoare la imprescriptibilitatea executării pedepsei principale.
A mai arătat că cererea este admisibilă în principiu, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.391 alin.2 Cod pr.penală și este întemeiată, deoarece decizia instanței de recurs a fost pronunțată cu încălcarea normelor procesual penale prevăzute de art.38514 alin.2 Cod pr.penală, instanța de recurs făcând o eroare vădită, deoarece din expunerea de motive a inițiatorilor Legii nr.27/2012, Avizul Consiliului Legislativ, rezultă în mod neîndoielnic că această lege se aplică doar infracțiunilor intenționate care au avut ca urmare moartea victimei, având astfel în obiectul de reglementate doar infracțiunile consumate de omor, omor calificat și omor deosebit de grav.
În sprijinul admiterii cererii de contestație, prin recunoașterea și aplicarea legii mai favorabile, a invocat și decizia nr.1092/2012 a Curții Constituționale.
Curtea, verificând potrivit dispozițiilor art.391 Cod pr.penală, admisibilitatea în principiu a cererii de contestație, a apreciat că cererea este inadmisibilă, pentru următoarele motive:
În contestația în anulare formulată, condamnatul a invocat existența motivului prevăzut de art.386 alin.1 lit.c Cod pr.penală, potrivit căruia "instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute de art.10 alin.(1) lit.f )-i1), cu privire la care existau probe în dosar";.
Din conținutul acestui text de lege, rezultă că este aplicabil numai unei hotărâri penale prin care s-a rezolvat acțiunea penală, potrivit dispozițiilor art.345 Cod pr.penală, în sensul că instanța a hotărât asupra învinuirii aduse inculpatului.
În sprijinul acestei concluzii este și faptul că art.10 alin.(1) lit.f )-i1), este cuprins în Secțiunea I din Capitolul II Titlul I al Codului de procedură penală, care reglementează acțiunea penală.
Ori, în speță, prin decizia împotriva căreia s-a formulat contestația în anulare, nu s-a soluționat acțiunea penală, potrivit art.345 Cod pr.penală, ci s-a soluționat un recurs împotriva sentinței instanței de fond, prin care judecat o contestație la executare formulată de condamnat, constatându-se intervenită prescripția executării pedepsei de 8 ani închisoare aplicată prin s.p.nr.152/1998 a Tribunalului Dolj, definitivă prin decizia penală nr.2399/11 iunie 1999 a Curții Supreme de Justiție.
Chiar dacă prin decizia penală nr.922 din 19 aprilie 2013 a Curții de Apel Craiova, s-a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, s-a casat sentința penală recurată și rejudecând, s-a respins contestația la executare formulată de condamnat, prin această hotărâre nu s-a soluționat acțiunea penală, prescripția executării pedepsei neavând legătură cu existența unei cauze de încetare a procesului penal, dintre cele prevăzute de art. 10 alin.(1) lit.f )-i1) Cod pr.penală.
În consecință, deși, condamnatul a invocat formal cazul de contestație în anulare prevăzut de art.386 alin.1 lit.c Cod pr.penală, acesta nu-și găsește aplicabilitatea în speța de față, deoarece nu privește o hotărâre penală definitivă prin care s-a rezolvat acțiunea penală, astfel încât Curtea a respins contestația în anulare ca inadmisibilă.
← Obiglare Comisei Centrala la emitere Titlu ... | Momentul începerii executării pedepsei în cazul arestării... → |
---|