Obligare Comisie Naţională pentru Compensarea Imobilelor la emitere Titlu Despăgubire. Dosar neaprobat în sensul art. 41 alin1,3 din legea nr. 165/2013. Inadmisibilitatea obligaţiei .
| Comentarii |
|
Curtea de Apel CRAIOVA - Sectia contencios administrativ si fiscal Decizie nr. 11772 din data de 18.09.2013
Prin sentința nr. 115 din data de 15 februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. 16/54/2012 a fost admisă, în parte, acțiunea formulată de reclamanta S.E în contradictoriu cu pârâtele AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR și COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR.
A fost obligată pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită reclamantei decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru bunurile imposibil de restituit, conform Dispoziției Primarului comunei M..
A fost respinsă acțiunea față de ANRP.
Împotriva sentinței nr. 115 din data de 15 februarie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Craiova - Secția Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr. 16/54/2012, a declarat recurs Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, considerând sentința nelegală și netemeinică.
I. În motivarea recursului, recurenta pârâtă a susținut că instanța de fond în mod greșit a reținut faptul că autoritatea pârâtă a nesocotit termenul rezonabil reglementat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Procedura administrativă reglementată în Titlul VII din Legea nr. 247/2005 este derulată îndată ce procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001 se finalizează prin emiterea dispoziției ori deciziei motivate, însă nu înainte de transmiterea acestora, însoțite fiind de întreaga documentație ce a constituit dosarul administrativ de la baza emiterii acestora, conform dispozițiilor art. 16 alin. 21 din Titlul VII.
Prin urmare, nu se poate imputa Comisiei Centrale faptul că, în marea majoritate a dosarelor de despăgubire acestea trenează la entitățile investite cu soluționarea notificărilor.
A menționat faptul că jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materie de termen rezonabil stabilește anumite criterii, precum complexitatea cauzei, conduita reclamantului și cea a autorităților competente și importanța litigiului pentru reclamant, criterii ce susțin aprecierile sale conform cărora considerentele reținute de instanța de fond privind nerespectarea termenului rezonabil de către Comisia Centrală referitor la emiterea deciziei conținând titlul de despăgubire în favoarea reclamantului sunt neîntemeiate.
II. Instanța de fond a obligat în mod netemeinic direct la emiterea deciziei.
A precizat că a admite că poate fi primită acțiunea în obligare direct de emitere a deciziei cuprinzând cuantumul despăgubirilor, cu trecerea peste etapele administrative, este nu numai nejudicioasă, dar poate conduce și la conjuncturi juridice anormale, și anume, se poate stabili o obligație într-un litigiu de contencios administrativ printr-un titlu executoriu în sensul art. 22 din Legea nr. 554/2004, obligație ce ar trebui să poată fi adusă la îndeplinire de către autoritatea contractantă în mod voluntar, în caz contrar devenind aplicabile dispozițiile art. 24 din Legea contenciosului administrativ.
Nu în ultimul rând a învederat faptul că potrivit articolului unic din O.U.G. nr. 4/13.03.2012 s-a suspendat pe o perioadă de 6 luni emiterea titlurilor de despăgubire.
Considerând că hotărârea pronunțată de prima instanță este lipsită de temei legal, recurenta a solicitat admiterea recursului formulat, modificarea hotărârii recurată în sensul respingerii ca neîntemeiate a acțiunii promovate de reclamantă.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Î.C.C.J. - Secția Contencios Administrativ și Fiscal la data de 09.04.2012 sub nr. 16/54/2012.
Prin încheierea din Camera de Consiliu nr. 1501 din data de 25 februarie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr. 16/54/2012, în temeiul dispozițiilor art. XXIII alin. 2 și 4 din Legea nr. 2/2013 s-a scos cauza de pe rol și s-a trimis dosarul, pe cale administrativă, la Curtea de Apel Craiova, Secția Contencios Administrativ și Fiscal, instanță devenită competentă să îl soluționeze.
Î.C.C.J. a reținut că, în raport cu obiectul litigiului, sub aspectul competenței de soluționare, cauza intră sub incidența dispozițiilor art. 20 alin. 1 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, astfel cum a fost modificat prin art. X din Legea nr. 2/2013, coroborate cu dispozițiile art. 10 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 și ale art. 3 pct. 3 din codul de procedură civilă din 1865, conform cărora prezentul recurs se judecă de secția de contencios administrativ și fiscal a curții de apel.
Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Curții de Apel Craiova - Secția de Contencios Administrativ și Fiscal, la data de 14.03. 2013 sub nr. 16/64/2012*.
La data de 16.05.2013 intimatul S.A a formulat ,,Întâmpinare,, solicitând respingerea recursului și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică.
În apărare a învederat că dreptul prevăzut de art.6 din CEDO, acela privind procesul echitabil, presupune derularea procedurilor contencioase, compuse atât din faza administrativă, cât și din cea jurisdicțională propriu-zisă, într-un termen rezonabil. Ori acest termen rezonabil menționează partea că a fost de mult depășit în condițiile în care de la data formulării cererii de restituire au trecut mai mult de 10 ani iar de la data emiterii Dispoziției 7 ani iar reclamanta încă nu a fost despăgubită.
Consideră că obligația de a emite decizia reprezentând titlul de despăgubire, în termen rezonabil a subzistat în sarcina pârâtei încă de la data luării în evidență a dosarului nr.28833/CC, astfel încât întocmirea unei adrese de către pârâtă prin care solicită anumite completări nu este de natură să justifice depășirea termenului rezonabil.
În plus, consideră că, autoritățile unui stat nu pot să invoce chestiuni de organizare a aplicării legii împotriva dreptului la un proces echitabil, pentru că aceasta înseamnă să invoce propria culpă în încălcarea CEDO.
Prin încheierea de ședință din data de 26 iunie 2013, Curtea, în conformitate cu dispozițiile prevăzute de art. 4 și art. 18 alin. 3 din Legea nr. 165/2013, a dispus introducerea în cauză a Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor în calitate de recurentă pârâtă, întrucât aceasta a preluat atribuțiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor conform Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate abuziv în perioada regimului comunist din România.
La data de 22.05.2013 recurenta pârâtă Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a depus la dosar note de ședință prin care a solicitat introducerea în cauză a Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor și a invocat excepția prematurității cererii de chemare în judecată, arătând că dosarul de despăgubiri urmează a fi analizat în conformitate cu procedura prevăzută de Legea nr. 165/2013.
A fost conceptat și citat legal noul organism ce a preluat atribuțiile fostei Comisii.
La data de 18.09. 2013, recurenta pârâtă a depus note de ședință prin care a solicitat a se constata că cererea introductivă formulată de reclamantă este prematur introdusă, iar în subsidiar neîntemeiată.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, a dispozițiilor legale incidente și sub toate aspectele conform art. 304 ind 1 C pr. civilă, cu observarea noului cadru legislativ în vigoare Curtea constată următoarele:
La data de 17 05 2013 a fost publicată în Monitorul Oficial legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.
Potrivit art. 4 din acest act normativ- Dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.
În consecință, acest act normativ reglementează noul cadru legislativ prin prisma căruia vor fi analizate motivele de recurs și legalitatea obligației Comisiei Naționale la emiterea Titlului de despăgubire astfel cum a fost solicitat de reclamant prin acțiunea introductivă .
Potrivit Art. 41 alin. (1) din lege ,,Plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi, precum și a sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești, rămase definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi, se face în termen de 5 ani, în tranșe anuale egale, începând cu 1 ianuarie 2014. (2) Cuantumul unei tranșe nu poate fi mai mic de 5.000 lei.(3) Pentru îndeplinirea obligațiilor stabilite la alin. (1), Comisia Națională emite titluri de despăgubire, prin aplicarea procedurii specifice Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor,,.
Din interpretarea dispozițiilor legale sus expuse rezultă că și Comisia Natională poate emite Titluri de despăgubire în procedura veche specifică Comisiei Centrale constituită potrivit legii nr. 247/2005 , însă doar în ipotezele art. 41 alin.1 , adică doar pentru dosarele aprobate de CNSC .
În speță dosarul de despăgubire întocmit pe numele reclamantei a fost înregistrat pe rolul fostei Comisii sub nr. X/CC/2006 , iar cu adresa nrX/CC/09 02 2012 Comisia s-a desesizat și a restituit dosarul Primăriei Com . M . jud. Dolj în vederea completării , astfel încât nu intră sub incidența disp art. 41 alin.1 din legea nr. 165/2013 nereprezentând un ,, dosar aprobat,, ,în sensul legii. Practic dosarul nu a intrat în etapa evaluării , fiind parcurse doar etapele inițiale prev. de legea nr. 247/2005, referitoare la transmitere către Secretariat și la analiza legalității sub aspectul posibilității de a fi restituit în natură.
În concluzie dosarul de despăgubiri întocmit pentru reclamantă nu se încadrează în ipoteza reglementată art. 41 alin1 și 3 din legea nr. 165/2013.
Prin urmare, procedura de acordare a măsurilor compensatorii pentru imobilul imposibil de restituit în natură este cea reglementată art. 21 din legea în vigoare nr. 165/2013. De altfel, procedura prev. de art 21 din lege este aplicabilă chiar și în ipotezele în care există o hotărâre judecătorească irevocabilă de obligare la emiterea Titlului de despăgubire .
Art. 21 din legea nr. 165/2013 statuează că ,, (1) În vederea acordării de măsuri compensatorii pentru imobilele care nu pot fi restituite în natură, entitățile învestite de lege transmit Secretariatului Comisiei Naționale deciziile care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii, întreaga documentație care a stat la baza emiterii acestora și documentele care atestă situația juridică a imobilului obiect al restituirii la momentul emiterii deciziei, inclusiv orice înscrisuri cu privire la construcții demolate. (2) Deciziile entităților învestite de lege vor fi însoțite de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii în compensare totală sau parțială a unor alte imobile/bunuri/servicii disponibile deținute de entitatea învestită de lege.(3) Dispozițiile autorităților administrației publice locale emise potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se transmit Secretariatului Comisiei Naționale după exercitarea controlului de legalitate de către prefect. Dispozițiile art. 11 alin. (1) și (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, rămân aplicabile. (4) Comisiile județene de fond funciar și Comisia de Fond Funciar a Municipiului București pot propune Comisiei Naționale soluționarea cererilor de retrocedare prin acordare de măsuri compensatorii potrivit prezentei legi numai după epuizarea suprafețelor de teren agricol afectate restituirii în natură, identificate la nivel local. (5) Secretariatul Comisiei Naționale, în baza documentelor transmise, procedează la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii. Pentru clarificarea aspectelor din dosar, Secretariatul Comisiei Naționale poate solicita documente în completare entităților învestite de lege, titularilor dosarelor și oricăror altor instituții care ar putea deține documente relevante. (6) Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naționale și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu. (7) Numărul de puncte se stabilește după scăderea valorii actualizate a despăgubirilor încasate pentru imobilul evaluat conform alin. (6). (8) Ulterior verificării și evaluării, la propunerea Secretariatului Comisiei Naționale, Comisia Națională validează sau invalidează decizia entității învestite de lege și, după caz, aprobă punctajul stabilit potrivit alin. (7). (9) În cazul validării deciziei entității învestite de lege, Comisia Națională emite decizia de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv.
În consecință, observând cu precădere dispozițiile art. 21 alin.8 și 9 din lege ,obligarea noii Comisii Naționale direct la emiterea Titlului de despăgubire ar echivala cu o omisiune a etapelor procedurale obligatorii prevăzute expres de lege si o imposibilitate de executare .Cu alte cuvinte, în actualul context legislativ aplicabil în cauzele pendinte, cererea reclamantului -intimat apare lipsită de temei juridic.
Apărările intimatei reclamante referitoare la nelegala desesizare și restituire a dosarului nu pot fi cenzurate în actualul context legislativ în care, Secretariatului Comisiei Naționale îi revin astfel de atribuții expres prevăzute în art.21 din lege și art. 6 din Regulamentul privind organizarea și funcționarea Comisiei Naționale
Apărările formulate de intimata-reclamantă prin ,,Întâmpinare,, referitoare la nerespectarea termenului rezonabil - garanție a dreptului la un proces echitabil consacrat de art.6 din CEDO, trebuie apreciate și produc consecințe juridice ,doar în măsura în care sunt analizate coroborat cu circumstanțele concrete ale speței dar și cu intervențiile legislative care au operat pe parcursul procedurii .
Astfel, Curtea are în vedere OUG nr. 4/2012 aprobată cu modificări prin legea nr. 117/2012 care a dispus suspendarea procedurii de evaluare și emitere Titluri în perioada 15 03 2012 -15 05 2013, dar și Hotărârea pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României, prin care au fost suspendate procesele declanșate împotriva României la Curtea Europeană a Drepturilor Omului .
În această hotărâre , Curtea Europeană ia nota de sarcina foarte importanta pe care legislația in materie de bunuri imobile naționalizate o impune bugetului de stat si referitor la care Guvernul recunoaște ca este dificil de suportat. Statul pârât trebuie, așadar, sa garanteze prin masuri legale si administrative adecvate respectarea dreptului de proprietate al tuturor persoanelor aflate intr-o situație similara celei a reclamantelor, ținând cont de principiile enunțate in jurisprudența Curții cu privire la aplicarea art. 1 din Protocolul nr. 1 (paragrafele 162—177 de mai sus). Aceste obiective ar putea fi atinse, de exemplu, prin modificarea mecanismului de restituire actual, cu privire la care Curtea a constatat anumite lipsuri, si prin implementarea urgenta a unor proceduri simplificate si eficiente, întemeiate pe masuri legislative si pe o practica judiciara si administrativa coerenta, care sa poată menține un just echilibru intre diferitele interese in cauza .
Punerea in balanța a drepturilor in cauza si a câștigurilor si pierderilor diferitelor persoane afectate de procesul de transformare a economiei si a sistemului juridic al statului constituie un exercițiu de o dificultate deosebita, presupunând intervenția diverselor autorități interne. Prin urmare, Curtea apreciază ca statului parat trebuie sa i se lase o marja larga de apreciere pentru a alege masurile destinate sa garanteze respectarea drepturilor patrimoniale sau sa reglementeze raporturile de proprietate din tara si pentru punerea lor in aplicare .
In același timp, Curtea apreciază ca alte exemple de bune practici si de masuri de modificare legislativa, ce respecta principiile impuse de Convenție si de protocoalele sale, oferite de alte state semnatare ale Convenției, ar putea constitui o sursa de inspirație pentru guvernul parat (a se vedea in special cauzele Broniowski si Wolkenberg, mentionate mai sus). Astfel, refacerea totala a legislației, care sa conducă la reguli de procedura clare si simplificate, ar face sistemul de despăgubire mai previzibil in aplicarea sa, spre deosebire de sistemul actual, ale cărui prevederi sunt dispersate in mai multe legi, ordonanțe si hotărâri. Plafonarea despăgubirilor si eșalonarea lor pe o perioada mai lunga ar putea sa reprezinte, de asemenea, masuri capabile sa păstreze un just echilibru intre interesele foștilor proprietari si interesul general.
În concluzie, criticile recurentei sub aspectul lipsei de temei de drept, ca urmare a modificării cadrului legislativ incident, critici de ordine publică , sunt fondate , astfel încât, în temeiul disp. art. 312 alin.3 C pr. Civilă, va admite recursul, va modifica în parte sentința în sensul că va respinge acțiunea în contradictoriu cu pârâtul Comisia Națională, menținând celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
| ← Exigibilitatea TVA aferent ,,avansurilor primite de un... | Referat cu propunere de prelungire a arestului... → |
|---|
