Referat cu propunere de prelungire a arestului preventiv.Urmărire penală.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel CRAIOVA-Sectia penala Decizie nr. 214 din data de 08.08.2013
Semnătura aplicată pe referatul cu propunere de prelungire a duratei măsurii arestării preventive, se prezumă, până la proba contrară, a fi a procurorului care a întocmit acest referat, al cărui nume este specificat la începutul referatului. Cu ocazia soluționării recursurilor declarate împotriva încheierii prin care instanța de fond a admis propunerea de prelungire a arestării preventive, Curtea nu analizează modul în care se desfășoară urmărirea penală, ci dacă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii, impun în continuare privarea de libertate ai inculpaților.
Prin încheierea nr.224/06.08.2013 pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. 12471/63/2013, s-a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă ÎCCJ - DIICOT - Serviciul Teritorial Craiova, având ca obiect prelungirea măsurii arestării preventive.
In temeiul art. 159 Cpp s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților:
- P. M. C., P. D. V., G. A., P. A. O. pentru o perioadă de 30 de zile începând din data de 10.08.2013 până la data de 08.09.2013 inclusiv.
În motivare s-a arătat că prelungirea măsurii arestării preventive presupune menținerea temeiurilor care au fundamentat inițial privarea de libertate, și anume subzistența condițiilor de fond și de procedură prev. de art.143 și 148 lit.f C.p.p., avute în vedere în prezenta cauză de instanța care a dispus arestarea preventivă. Complexitatea și multitudinea probelor care urmează a fi administrate în viitor a reprezintat un argument care poate fi luat în considerare la stabilirea necesității privării de libertate pentru viitor, in ansamblul criteriilor reale si personale, dar nu pot decide în mod exclusiv o soluție cu privire la dreptul fundamental la libertate al persoanei; în principal aceste criterii privind gradul de complexitate și dificultatea întâmpinate într-o anchetă penală sunt avute în vedere la aprecierea duratei rezonabile a arestării preventive.
Circumstanțele personale ale inculpaților, în sensul că au studii multiple, sunt persoane tinere, în majoritate nu au antecedente penale, sunt angajați și provin din familii legal constituite, nu au putut susține în mod exclusiv punerea în libertate a inculpaților, întrucât aceste date și împrejurări nu i-au împiedicat cu nimic pe inculpați să desfășoare presupusele activități infracționale. Ele nu pot contribui de unele singure la realizarea scopului măsurilor preventive prev. de art.136 C.p.p., și anume buna desfășurare a procesului penal.
Măsurile restrictive de libertate sunt disproporționate( insuficiente) față de necesitatea imperativă a asigurării bunei desfășurări a procesului penal și apărării ordinii de drept într-un stat democratic, având în vedere și relațiile dintre inculpați, în special inculpații Popa Daniel Valentin și Popa Mihai Cristian, care sunt frați , și orice măsură de împiedicare a acestora de a lua legătura unii cu alții putând pune în pericol alte drepturi fundamentale ale persoanei, cum ar fi dreptul la viața privată. Din cuprinsul convorbirilor telefonice interceptate si înregistrate s-a retinut ca toți inculpații au si alte cunoștințe comune, persoane cu care vorbeau sistematic la telefon, unele dintre ele nefiind identificate in mod cert, astfel ca masurile restrictive de libertate nu ar fi apte sa evite orice încercare de fraudare a scopului procesului penal, al rolului acestuia de a contribui la aflarea adevărului, întrucât nu ar permite împiedicarea tuturor inculpaților sa ia legătura cu prieteni comuni( in lipsa datelor de identitate ale acestora), care nici nu au dobândit inca nicio calitate procesuala in cauza, de acuzați sau martori. Insuficienta mijloacelor de natura a contribui la protejarea interesului superior al apărării ordinii publice nu ar fi suficient protejat in acest moment incipient al procesului penal, inculpații aflându-se in stare de arest preventiv de nici 30 zile.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații,invocând printre altele,faptul că semnătura aplicată pe referatul cu propunere de prelungire a arestului preventiv nu aparține procurorului care a efectuat urmărirea penală în cauză.Au mai invocat aspectul că după ce inculpatul P.A.O. a fost arestat, nu a fost audiat de procuror și nu i s-au adus la cunoștință acuzațiile; i s-a încălcat astfel dreptul la apărare; există cerere la dosar de audiere a inculpatului, formulată la 23 iulie 2013, dar procurorul nu i-a dat curs.
Prin încheierea nr.214 din 8 august 2014 pronunțată de Curtea de Apel Craiova,s-au respins ca nefondate recursurile,fiind obligați recurenții la cheltuieli judiciare către stat.
În motivare,instanța de recurs a reținut,printre altele,următoarele:
Semnătura aplicată pe referatul cu propunere de prelungire a duratei măsurii arestării preventive, se prezumă, până la proba contrară, a fi a procurorului care a întocmit acest referat, al cărui nume este specificat la începutul referatului.
Cu ocazia soluționării recursurilor declarate împotriva încheierii prin care instanța de fond a admis propunerea de prelungire a arestării preventive, Curtea nu analizează modul în care se desfășoară urmărirea penală, ci dacă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii, impun în continuare privarea de libertate ai inculpaților.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că în mod corect instanța de fond a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea inițială, impun în continuare privarea de libertate a inculpaților.
Astfel, există în continuare indicii temeinice și în sensul dispozițiilor 681 Cod procedură penală - declarații martori, percheziții domiciliare, declarații inculpați, rapoarte de constatare tehnico-științifică, înregistrări ale convorbirilor telefonice, înregistrări în mediul ambiental, înscrisuri, că inculpații au săvârșit infracțiunea pentru care sunt cercetați cu mențiunea că în privința inculpatului P. A. O. sunt indicii numai cu privire la infracțiunea de trafic de droguri de risc, astfel cum a constatat instanța de fond cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă, împotriva încheierii instanței de fond declarând recurs numai inculpații.
De la data arestării preventive nu au apărut elemente noi care să conducă la ideea că nu mai există indiciile temeinice constatate la momentul arestării preventive, în privința participării fiecăruia dintre inculpați la presupusa activitatea infracțională.
Fără a se confunda cu pericolul social al faptei - trăsătură esențială a infracțiunii, pericolul concret pentru ordinea publică rezultă și din natura și gravitatea faptelor pentru care sunt cercetați inculpații, modalitatea de comitere, consecințele produse sau care s-ar fi putut produce, numărul mare de participanți la presupusa activitate infracțională, durata mare de timp în care se presupune că s-au săvârșit faptele, aspectul că această activitate a fost stopată doar prin intervenția organelor judiciare, fiind justificată ideea că dacă inculpații s-ar afla în liberate s-ar crea un sentiment de nesiguranță în rândul celorlalți membrii ai comunității, generat de faptul că persoane bănuite de comiterea unor infracțiuni grave se află printre ei.
Trebuie avute în vedere în acest sens și consecințele deosebit de grave ale consumului substanțelor ce fac parte din categoria celor presupus a fi traficate de inculpați, producând efecte negative atât asupra stării fizice cât și asupra psihicului persoanelor care le consumă.
Nu trebuie neglijat nici faptul că prin săvârșirea infracțiunilor privitoare la instrumentele de plată electronică se obțin în mod ilicit sume foarte mari de bani într-un timp foarte scurt iar astfel de infracțiuni sunt foarte greu de descoperit astfel încât până în momentul stopării activității infracționale de către organele judiciare, cei care comit astfel de fapte obțin, in mod ilegal, beneficii foarte mari, producând în același timp prejudicii în patrimoniul altor persoane.
| ← Obligare Comisie Naţională pentru Compensarea ... | Obiglare Comisei Centrala la emitere Titlu ... → |
|---|
