Inadmisibilitatea invocării pe calea recursului a criticilor referitoare la modul de stabilire a timbrajului.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BUCUREŞTI Decizie nr. 842 din data de 25.03.2014
Litigii cu profesioniștii. Inadmisibilitatea invocării pe calea recursului a criticilor referitoare la modul de stabilire a timbrajului.
Prin cererea de recurs, reclamanta a reiterat susținerile formulate în cererea de reexaminare. Curtea reține însă că acest motiv nu poate fi reanalizat pe fond de către instanța de recurs. Aceasta întrucât art. 18 din Legea nr. 146/1997 prevede o altă cale de a contesta taxa judiciară de timbru stabilită de instanță, și anume cererea de reexaminare. Reclamanta a utilizat această cale legală, însă prin încheiere irevocabilă, instanța a reținut că taxa de timbru a fost corect calculată la valoarea imobilului stabilită prin expertiza tehnică… În raport de caracterul irevocabil al încheierii prin care prima instanță a respins cererea de reexaminare, este inadmisibilă repunerea în discuție a problemei de drept ce a fost dezlegată prin Încheierea de la 11.12.2012, întrucât această încheiere premergătoare nu poate fi atacată odată cu fondul.
În măsura în care legiuitorul prevede o cale de atac specială împotriva încheierii ce include modul de stabilire a taxei de timbru, cale de atac ce a fost respinsă, recurenta-reclamantă nu mai poate aduce aceleași critici ulterior, nici pe calea recursului
(CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 842 din 25.03.2014)
I. Prin Sentința civilă nr. 367/11.02.2013, pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede - Județul Teleorman în dosarul nr. 4608/292/2010*, a fost admisă excepția insuficientei timbrări și a fost anulată ca insuficient timbrată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. C S.A., prin administrator S.E., în contradictoriu cu pârâții G.C.F. și L.N.C., cererea având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 2498/20.10.2008 la BNP R.A. cu sediul în A...
Prima instanță a reținut că, la solicitarea pârâtei G.C.F., care a contestat evaluarea imobilului ce a făcut obiectul vânzării, a fost întocmit un raport de expertiză tehnică de către expert S.E. Față de valoarea stabilită prin expertiză, instanța a dispus citarea reclamantei cu mențiunea de a achita diferența de taxă judiciară de timbru în valoare de 8.119,24 lei, în temeiul art. 2 alin.1 lit.g și alin. 11 din Legea nr. 146/1997.
La data de 10.01.2013, reclamanta a formulat cerere de ajutor public judiciar, solicitând eșalonarea plății taxei judiciare de timbru în valoare de 8.119,24 lei, iar prin încheierea din 14 ianuarie 2013 instanța a admis excepția inadmisibilității cererii și a respins cererea, ca inadmisibilă.
Prin încheierea din 28 ianuarie 2013 s-a dispus citarea reclamantei cu mențiunea achitării diferenței de taxă judiciară de timbru de 8.119,24 lei, sub sancțiunea anulării cererii ca insuficient timbrată, pentru termenul din 11 februarie 2013. Întrucât reclamanta nu s-a conformat obligației de timbrare, în temeiul art. 20 alin.1,2,3 din Legea nr. 146/1997, a fost anulată cererea ca insuficient timbrată.
II. Împotriva acestei sentințe, reclamanta SC C SA a declarat recurs, cale de atac recalificată apel față de dispozițiile art. 2821 C.pr.civ. și de valoarea de peste 100.000 lei a obiectului litigiului.
Apelanta a solicitat casarea sentinței cu trimitere spre rejudecare, susținând în esență că aspectul timbrajului nu a fost vizat de nici una din criticile aduse sentinței de fond în primul ciclu procesual finalizat prin Sentința civilă nr. 1523/05.07.2011 și nici în recurs tribunalul nu a reținut vreo neregulă în legătură cu modul de stabilire a taxei judiciare de timbru. Concluzionând, apelanta a susținut că, având în vedere și dispozițiile art. 315 alin.1 C.pr.civ., aspectele privind stabilirea taxei judiciare de timbru au intrat în puterea lucrului judecat, instanța de fond fiind obligată ca, după casare, să se rezume la judecarea cauzei din perspectiva soluției date în recurs, care a dispus casarea pentru unul din cele 4 motive invocate de recurenta L. (în prezent G.) C.F.
III. Prin Decizia civilă nr. 72/28.06.2013, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Civilă în dosarul nr. 4608/292/2010*, a fost respins apelul formulat de reclamanta SC C SA împotriva sentinței judecătoriei, ca nefondat; a mai fost obligată apelanta la plata sumei de 300 lei, cheltuieli de judecată către intimata G.C.F.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că, în mod corect, a soluționat judecătoria excepția netimbrării acțiunii în raport de dispozițiile art. 137 alin.1 C.pr.civ. raportat la art. 20 alin.3 din Legea nr. 146/1997.
Prezumția de lucru judecat presupune o dezlegare anterioară a anumitor aspecte litigioase în raporturile dintre părți fără posibilitatea de a se statua diferit. Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.
În speță, este vorba de un singur litigiu, iar aspectul obligației legale a timbrajului nu a făcut niciodată, pe parcursul ciclurilor procesuale, obiectul unei discuții contradictorii între părțile litigante, astfel că nu se poate reține că acest aspect ar fi căzut în puterea lucrului judecat.
Judecătorul fondului avea de soluționat cauza în rejudecare pe fondul ei însă, nu înainte de a examina aspectul timbrajului, al cărui cuantum intimata-pârâtă G.C.F. l-a contestat. În aceste condiții, în mod corect judecătorul fondului a dispus, conform art. 5 alin.2 din Normele Metodologie de aplicare a Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, evaluarea imobilului supus judecății de către un expert, și a cuantificat taxa judiciară de timbru în raport de valoarea stabilită de acesta.
În aceste condiții, nu se poate spune că, în rejudecare, instanța de fond nu a procedat conform dispozițiilor art. 315 alin.1 C.pr.civ. și că și-ar fi depășit limitele rejudecării în fond stabilite prin decizia de casare.
IV. Împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel, a declarat recurs reclamanta SC C SA, solicitând în principal, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel, iar în subsidiar, modificarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii apelului, casării sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
În motivarea recursului, reclamanta a formulat următoarele critici de nelegalitate:
1. Instanța de apel nu a luat act de cererea de amânare formulată de avocatul reclamantei la data de 21.06.2013, pentru imposibilitate de prezentare din motive medicale, dovedită cu adeverință medicală (cazul de recurs prevăzut de art. 304 pct.5 C.pr.civ. 1865).
2. Soluția instanței de apel a fost pronunțată cu aplicarea greșită și cu încălcarea legii - a art. 20 din Legea nr. 146/1997 (cazul de recurs prevăzut de art. 304 pct.9 C.pr.civ. 1865).
În acest sens, s-a arătat că pârâta G.C.F. nu a contestat timbrajul în primul ciclu procesual și nici prin recursul formulat împotriva Sentinței civile nr. 1523/05.07.2011, demersul său fiind tardiv în al doilea ciclu procesual, la rejudecarea după casare. Nici instanța de recurs, soluționând calea de atac prin Decizia nr. 260/02.03.2012, nu a reținut o neregularitate privind modul de stabilire și achitare a taxei judiciare de timbru, casarea fiind dispusă pentru că nu a fost verificată respectarea cerințelor art. 115, 150 și 152 din Legea nr. 31/1990.
Prin urmare, recurenta consideră că, față de dispozițiile art. 315 alin.1 C.pr.civ., aspectele privind stabilirea taxei judiciare de timbru au intrat în puterea lucrului judecat.
V. Intimata-pârâtă G.C.F. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat (filele 18-21 din dosarul nr. 4608/292/2010* al C.A.B. Secția a VIII-a contencios Administrativ și Fiscal).
VI. Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea a apreciat nefondat recursul, pentru următoarele considerente:
1. Nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 304 pct.5 C.pr.civ. 1865.
Cererea de amânare formulată de avocatul reclamantei, transmisă prin fax în data de 21.06.2013, a fost avută în vedere de tribunal și soluționată în sensul respingerii, astfel cum rezultă din Încheierea de ședință din 21.06.2013, complet recurs (fila 42 dosar apel). Tribunalul a motivat respingerea acestei cereri arătând că avocatul avea obligația substituirii sale, conform Statutului profesiei de avocat.
De altfel, respingerea cererii de amânare este justificată, în condițiile în care cauza era la al treilea termen de judecată, apelantei i se încuviințase o cerere de amânare anterioară pentru a lua cunoștință de întâmpinarea formulată de intimata-pârâtă G.C.F., iar instanța de apel a amânat pronunțarea pentru un termen de 7 zile, pentru a da posibilitatea apelantei să depună concluzii scrise, conform art. 156 alin.2 C.pr.civ. 1865.
Recurenta nu a dovedit o vătămare a dreptului la apărare. Or, potrivit art. 105 alin.2 C.pr.civ. 1865, actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor. Întrucât, în speță, nulitatea nu este expres prevăzută de lege, ci este una virtuală, vătămarea nu se prezumă, ci trebuie dovedită.
2. Instanța de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale în materia taxelor judiciare de timbru, iar decizia pronunțată este legală.
Prin Încheierea de la 26.11.2012, prima instanță a stabilit în sarcina reclamantei obligația de a plăti o diferență de 8.119,24 lei, cu titlu de taxă judiciară de timbru.
Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, reclamanta a formulat cerere de reexaminare la data de 04.12.2012, înregistrată cu nr. dosar 4235/292/2012, invocând aceleași argumente ca și la pct.2 din prezentul recurs.
Cererea de reexaminare a fost însă respinsă pe fond, prin Încheierea irevocabilă din 11.12.2012, pronunțată în dosarul nr. 4235/292/2012 al Judecătoriei Roșiorii de Vede - Județul Teleorman.
Deși a fost citată pentru termenul din 11.02.2013 cu mențiunea de a achita diferența de taxă de timbru de 8.119,24 lei (fila 138 dosar judecătorie), reclamanta nu s-a conformat. Ca urmare, instanța a făcut în mod corect aplicarea art. 20 alin.1, 2 și 3 din Legea nr. 146/1997, anulând cererea de chemare în judecată.
Prin cererea de recurs, reclamanta a reiterat susținerile formulate în cererea de reexaminare.
Curtea reține însă că acest motiv nu poate fi reanalizat pe fond de către instanța de recurs. Aceasta întrucât art. 18 din Legea nr. 146/1997 prevede o altă cale de a contesta taxa judiciară de timbru stabilită de instanță, și anume cererea de reexaminare. Reclamanta a utilizat această cale legală, însă prin încheiere irevocabilă, instanța a reținut că taxa de timbru a fost corect calculată la valoarea imobilului stabilită prin expertiza tehnică, iar susținerile reclamantei potrivit cărora aspectele privind stabilirea taxei de timbru au intrat în puterea lucrului judecat și aplicarea art. 315 alin.1 C.pr.civ. ar împiedica reanalizarea timbrajului, sunt nefondate. În raport de caracterul irevocabil al încheierii prin care prima instanță a respins cererea de reexaminare, este inadmisibilă repunerea în discuție a problemei de drept ce a fost dezlegată prin Încheierea de la 11.12.2012, întrucât această încheiere premergătoare nu poate fi atacată odată cu fondul.
În măsura în care legiuitorul prevede o cale de atac specială împotriva încheierii ce include modul de stabilire a taxei de timbru, cale de atac ce a fost respinsă, recurenta-reclamantă nu mai poate aduce aceleași critici ulterior, nici pe calea recursului (a se vedea în acest sens Decizia nr. 1185/21.03.2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție Secția a II-a Civilă în dosarul nr. 5942/2/2011).
În consecință, în temeiul art. 312 alin.1 C.pr.civ. 1865, s-a respins recursul ca nefondat.
| ← Greşita compunere a instanţei – art. 304 pct. 1 Cod... | Litigii cu profesioniştii. Bilet la ordin.. Jurisprudență Cambie → |
|---|
