Inaplicabilitatea rezoluţiunii antecontractului.. Jurisprudență Contracte
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BUCUREŞTI Decizie nr. 1657 din data de 10.10.2013
Contracte.
Încheierea unui antecontract de vânzare-cumpărare, având ca obiect o cotă parte indiviză dintr-un imobil supus partajării. Neatribuirea în natură a imobilului către promitentul vânzător. Imposibilitatea obiectivă a executării obligațiilor prevăzute în antecontract. Inaplicabilitatea rezoluțiunii antecontractului.
Art.1020-1021 din Codul civil din 1864
Având în vedere existența litigiului de partaj ce se afla pe rol la data încheierii antecontractului, reiese că reclamantul cunoștea că există în derulare, procesul de ieșire din indiviziune, discutându-se atât cota indiviză a părților, cât și modul de ieșire din indiviziune, astfel că această parte și-a asumat riscul privind soluția ce se putea obține în final, soluție care putea fi de atribuire sau nu în natură a bunului imobil.
Fiind vorba de un proces de partaj, finalitatea acestuia putea să fie atât obținerea în natură a unui bun imobil, cât și neobținerea acestuia.
Așadar, reiese că acesta a fost scopul determinant al convenției, astfel că în aceste condiții, reclamantul trebuia să-și asume demersurile întreprinse cu scopul evident de a obține un profit din achiziționarea unei cote nedeterminate dintr-un bun litigios. Pârâtei recurente nu poate să i se rețină nici o culpă în executare care să poată conduce la sancțiunea rezoluțiunii convenției, astfel cum în mod greșit a procedat instanța de apel. Convenția încheiată de către părți este în mod cert una aleatorie, instanța neputând să treacă peste componenta obiectivă a cauzei acestui tip de convenție. Hotărâtor pentru definirea unui contract ca fiind aleatoriu sau comutativ este certitudinea sau incertitudine a prestațiilor la momentul încheierii contractului, ori în speță a reieșit caracterul aleatoriu al convenției părților, acestea necunoscând la momentul încheierii contractului nici întinderea exactă al cotei și nici modul de exprimare al acesteia și anume, ori într-o anumită suprafață de teren sau doar într-o sultă așadar în bani.
(Curtea de Apel București-Secția a-IV-a Civilă, decizia civilă nr.1657/10.10.2013, în dosarul nr. 13839/303/2011/a1)
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București la data de 28.06.2011, reclamantul F.O.M. a chemat în judecată pârâta P.L., solicitând ca instanța prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat de părți la data de 22.08.2006 privind imobilul situat în P, str.P, județul Prahova și de asemenea să se dispună restabilirea situației anterioare în sensul obligării pârâtei să-i plătească suma de 105.000 euro.
În motivarea cererii s-a arătat că pârâta P.L. avea calitatea de coproprietar al imobilului situat în P, str.P., județul Prahova, imobil format din teren și construcții. Reclamantul arată că ceilalți coproprietari ai acestui imobil au fost P.S.M și S.D.; în legătură cu imobilul menționat, arată că între acești coproprietari a avut loc un proces de partaj și în timpul desfășurării acestui litigiu pârâta s-a obligat să-i vândă reclamantului tot sau parte din acest imobil, în condițiile antecontractului de vânzare cumpărare încheiat de părți la data de 22.08.2006. Mai arată reclamantul că litigiul de partaj s-a încheiat, dar imobilul nici tot și nici în parte nu a fost atribuit pârâtei P.L. așa cum rezultă din decizia civilă irevocabilă a Curții de Apel Ploiești nr. 676 din 24.06.2008. Astfel, arată reclamantul că având în vedere cele arătate, antecontractul încheiat de părți la data de 22.08.2006 nu mai poate fi executat în natură și se impune rezoluțiunea sa în baza art. 1020-1021 cod civil și restabilirea situației anterioare, prin restituirea prețului plătit de reclamant.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. Art. 1020-1021 Cod civil iar în dovedire s-a solicitat proba cu înscrisuri și interogatoriul pârâtei.
În dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosar în copie următoarele înscrisuri: antecontractul de vânzare cumpărare și decizia civilă irevocabilă a Curții de Apel Ploiești nr. 676 din 24.06.2008
Pârâta legal citată, a formulat în apărare întâmpinare prin care a solicitat în principal respingerea cererii de chemare în judecată și în subsidiar, numai în ipoteza în care instanța va constata culpa sa, admiterea în parte a cererii și obligarea sa doar la plata diferenței dintre suma de 105.000 euro reprezentând prețul antecontractului a cărei rezoluțiune se solicită și suma de 70400 euro reprezentând echivalentul sumei de 250655 lei stabilită ca sultă prin decizia TP /19.02.2008 rămasă irevocabilă prin decizia Curții de Apel Ploiești nr. 676/24 iunie 2008, respectiv la plata sumei de 34600 euro, cu cheltuieli de judecată. Pârâta a invocat și excepția prematurității acțiunii față de disp. Art. 1079 Cod civil solicitând admiterea excepției și respingerea acțiunii reclamantului cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată, ca fiind referitoare la însuși exercițiul dreptului la acțiune.
Prin sentința civilă nr. 9445/02.12.2011 pronunțată în dosarul nr. 13839/303/2011, Judecătoria Sectorului 6 București a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul F.O.M., în contradictoriu cu pârâta P.L.Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin antecontractul de vânzare-cumpărare din 22.08.2006 pârâta, în calitate de promitent - vânzător s-a obligat să vândă reclamantului în calitate de promitent cumpărător " cota indiviză pe care promitenta-cumpărătoare o deține din imobilul situat în P, str. P, format din teren în suprafață de 2859 m.p și două corpuri de construcție aflate pe acesta";; antecontractul este încheiat ca o executare a unei convenții din 05.05.2006 (nedepusă la dosar și la care părțile nu s-au referit, neputându-se constata în ce a constat acea convenție), în condițiile în care promitentul cumpărător cunoaște despre existența unui litigiu - nr. /2003 având ca obiect ieșire din indiviziune. Părțile au fixat ca preț de vânzare suma de 105.000 euro ca preț al "cotei de proprietate";, preț ce a fost achitat integral la momentul încheierii antecontractului; totodată părțile au stabilit o obligație în sarcina promitentului cumpărător de a plăti un supliment de preț, în funcție de întinderea cotelor la momentul ieșirii din indiviziune, pentru ipotezele prevăzute în art. 5 pct. 2 din antecontract; prin același act juridic părțile au convenit ca promitentul cumpărător să acționeze în numele promitentei vânzătoare pentru definitivarea litigiului de ieșire din indiviziune.
În realizarea convenției, în aceeași zi pârâta a împuternicit pe reclamant să o reprezinte în dosarul nr. 4236/2003 aflat pe rolul Judecătoriei Ploiești ( sens în care a emis procura autentificată sub nr. 2764/22.08.2006) și a dat procură numitului T.C.V. să vândă reclamantului cota sa de proprietate asupra imobilului în cauză (procură autentificată sub nr. 2765/22.08.2006- filele 31,32) ; potrivit actelor dosarului, mandatarul împuternicit să vândă imobilul către reclamant este avocatul angajat de reclamant, în calitatea acestuia din urmă de mandatar al pârâtei - în cauza nr. 4236/2003 ce a avut ca obiect ieșire din indiviziune.
Litigiul de ieșire din indiviziune s-a finalizat prin decizia civilă nr. 676/24.06.2008 a Curții de Apel Ploiești ce a menținut decizia din apel, decizia civilă nr. 103/19.02.2008 prin care s-a dispus ieșirea din indiviziune conform încheierii interlocutorii din 24.11.2006 a Judecătoriei Ploiești și variantei a II-a din raportul de expertiză ing. C.C.); la dosar nu au fost depuse aceste înscrisuri (decizia civilă nr. 103/2008, încheierea din 24.11.2006 și raportul de expertiză) însă potrivit susținerilor ambelor părți imobilul în cauză nu a fost atribuit pârâtei, în favoarea acesteia stabilindu-se o sultă corespunzătoare valorii cotei sale din dreptul de proprietate.
Urmare soluționării irevocabile a litigiului de ieșire din indiviziune și neîncheierii contactului de vânzare-cumpărare între reclamant și pârâtă pe parcursul desfășurării acestui proces, la data de 15.01.2009 pârâta revocă procura de vânzare (față de soluția pronunțată, la data revocării nu mai era proprietar și nu mai putea transmite valabil dreptul real);
Asupra excepției prematurității instanța a reținut că obligația de a face cuprinsă în antecontract (obligația de a încheia actul de vânzare-cumpărare) nu mai poate fi adusă la îndeplinire astfel că, creditorul, în încercarea de a urmări "îndeplinirea exactă a obligației "în sensul arătat de art. 1073 Cod civil, nu mai poate urmări folosul practic (interesul) de a notifica debitorul pentru ca acesta să-și execute o obligație imposibil de îndeplinit față de soluția pronunțată în litigiul ce a avut ca obiect ieșire din indiviziune.
Instanța a reținut că pârâta și-a executat toate obligațiile asumate prin antecontract, neîncheierea contractului de vânzare-cumpărare nefiindu-i imputabilă sub nici un aspect, situația reclamată fiind consecința strategiei aplicate de reclamant ca reprezentant al pârâtei în cadrul procesului de ieșire din indiviziune.
Raportat considerentelor mai sus expuse instanța a respins cererea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel P.L., in baza dispozițiilor art. 2812 C.pr.civ., solicitând în baza dispozițiilor art. 296 c.pr.civ. admiterea apelului, schimbarea in parte a hotărârii atacate in sensul obligării reclamantului-intimat la plata integrala a cheltuielilor de judecata in cuantum total de 13.621 lei,astfel cum ele au fost solicitate si detaliate prin nota pentru cheltuielile de judecata depusa la instanța de fond.
Împotriva aceleiași sentințe a declarat apel și F.O.M., în calitate de reclamant.
Acesta susține că soluția instanței este in mod vădit data cu încălcarea art. 1021 c.civ
Apelantul reclamant a dat paratei 105.000 euro fără a primi nimic în schimb, astfel că este normal să-și recupereze banii dați. Pentru acest motiv elementar, soluția este data cu încălcarea vădita a art. 1021 c.civ.
Soluția este vădit netemeinica si data cu încălcarea art. 1091 c.civ. Instanța retine ca parata si-a exercitat toate obligațiile asumate din antecontract în condițiile în care nu a predat apelantului reclamant nimic pentru prețul încasat.
Instanța nu a cercetat cauza de rezolutiune invocata, adică neexecutarea antecontractului. Cauza rezolutiunii este neexecutarea antecontractului, in sensul ca parata nu a transmis bunul la care s-a obligat si aceasta situație reprezintă o culpa de neexecutare, ce naște dreptul de a cere rezoluțiunea antecontractului.
Instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecații si a încălcat legea părților (art. 969 c.civ) Instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecații, considerând ca părțile au încheiat un antecontract privind vânzarea unui bun litigios, care se putea vinde in timpul procesului de ieșire din indiviziune, înainte de a se stabili existenta și întinderea cotei de coproprietate, si înainte de exercitarea retractului litigios de către parata; In acest sens, obiectul antecontractului nu îl constituie cota indiviza din imobil, ce era un bun litigios si nedeterminat la momentul încheierii antecontractului ci îl constituie cota indiviză ce corespundea unei părți de imobil, ce urma sa fie atribuita paratei in procesul de ieșire din indiviziune.
Apelantul mai invocă nelegalitatea soluției pronunțată cu încălcarea art. 978 și art. 982 c.civ, care prevăd : art. 978: când o clauza este primitoare de doua înțelesuri, ea se interpretează in sensul ce poate avea un efect, iar nu in acela ce n-ar produce nici unul; art. 982: toate clauzele convențiilor se interpretează unele prin altele, dându-se fiecăreia înțelesul ce rezulta din actul întreg.
Si in cazul interpretării antecontractului, rezulta aceeași concluzie in sensul ca parata s-a obligat să vândă tot sau parte din acest imobil rezultat in urma procesului de partaj, deoarece orice alta interpretare lasă antecontractul fără nicio eficienta juridică.
Se mai invocă nelegalitatea soluției prin încălcarea principiului disponibilității si a art. 1021 c.civ.
Prin decizia civilă nr. 1125 A/27.11.2012 Tribunalul București- Secția a V-a Civilă a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanta - pârâtă P.L. împotriva sentinței civile nr. 3969/03.05.2012 pronunțată de Judecătoria sectorului 6 București, a admis apelurile formulate de apelantul - reclamant F.O.M. împotriva sentinței civile nr. 9445/02.12.2011 și împotriva sentinței civile nr. 3969/03.05.2012, a schimbat în tot hotărârile apelate în sensul că a admis acțiunea, a dispus rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 22.08.2006 între reclamant, în calitate de promitent-cumpărător, și pârâtă, în calitate promitent-vânzător. A dispus restabilirea situației anterioare în sensul obligării pârâtei la plata către reclamant a sumei de 105.000 euro, echivalent în lei la cursul BNR din ziua plății. A obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 8530 lei către reclamant și a obligat apelanta - pârâtă la plata cheltuielilor de judecată în apel în sumă de 4271,54 lei către apelantul - reclamant.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că între reclamantul recurent F.O.M. si pârâta recurentă P.L. a intervenit o înțelegere de vânzare-cumpărare pentru imobilul situat in P, str.P, jud. Prahova, imobil format din teren si construcții.
Voința juridică liber exprimată la încheierea unui act juridic este guvernata de doua mari principii: principiul libertății actelor juridice si principiul voinței interne, reale.
În art.1 din antecontractul de vânzare cumpărare se prevede ca promitenta vânzătoare se obligă să vândă promitentului compărător cota indiviză pe care promitenta vânzătoare o deține din imobilul format din 2859 mp si doua corpuri de construcție aflate pe acesta .
Promitentul comparator cunoaște ca pe rolul instanțelor judecătorești se afla litigiul de ieșire din indiviziune (dosarul nr.4236/2003 pe rolul Judecătoriei Ploiești) si consimte la încheierea contractului de vânzare-cumpărare in aceste condiții, înțelegând sa acționeze in numele promitentei vânzătoare ca mandatar al acesteia până la definitivarea litigiului.
Toate cheltuielile ocazionate de aceste intervenții sunt in sarcina promitentului cumpărător.
La capitolul 5. Prețul - art.3 se stipulează ca prețul de 105.000 euro - achitat la momentul încheierii antecontractului,… precum si restul sumelor achitate ca supliment… nu vor putea fi restituite promitentului comparator sub nici o forma, situație sau condiție.
La o prima vedere s-ar părea ca obiectul vânzării il constituie cota indiviza la care este îndreptățită parata, respectiv de 25% din masa succesorală, urmând ca pe baza antecontractului, cumpărătorul sa se subroge in dreptul reclamantei si sa urmărească dobândirea in natura a cotei din dreptul achiziționat.
Numai că, deși antecontractul este încheiat în termeni contradictorii, rezulta totuși că adevăratul obiect al contractului nu-l constituie cota indiviza din imobil, ci imobilul ca atare.
Astfel, promitentul comparator nu se subroga in dreptul promitentului vânzător, ca efect al cumpărării cotei indivize, ci, "înțelege sa acționeze in numele promitentei vânzătoare pentru definitivarea litigiului"; (Cap.1 Ob. Contract, art.2 teza a II-a)în calitate de mandatar, ceea ce înseamnă ca promitenta vânzătoare rămâne proprietara pe cota indiviza si sta in procesul de ieșire din indiviziune ca parte pana la finalizarea procesului când cota indiviza dispare si rămâne beneficiara unei sulte corespunzătoare dreptului său succesoral.
In acest sens este si procura judiciară autentificată sub nr. din 22.08.2006 la BNP L. Lese, R. I. Cocea, prin care reclamantul din prezenta cauza este împuternicit sa o reprezinte pe parata in litigiul ce formează obiectul dosarului 4236/2003 pe rolul Judecătoriei Ploiești.
Potrivit art. 2 din Cap.4, intitulat Transmiterea dreptului de proprietate si a posesiei "la data încheierii antecontractului, vânzătoarea promitenta transmite promitentului cumpărător posesia imobilului corespunzând cotei de coproprietate, ceea ce presupune preexistenta unui partaj de folosința asupra imobilului care creează promitentului comparator reprezentarea ca de fapt cumpăra imobilul si nu cota poate ideala din drept). In capitolul 5 ,,Prețul,, art.2 pct.3 se arata ca ,,in cazul măririi cotei promitentei vânzătoare, suma de 45 euro/mp va fi plătita promitentei vânzătoare pentru orice metru pătrat suplimentar fata de 708 mp, actuala cota a promitentei vânzătoare.
La termenul stabilit 15.09.2006, nu se încheie nici un contract , astfel că vânzătoarea rămâne proprietara cotei indivize.
La sfârșitul procesului nu mai există nici cotă indiviză spre vânzare și nici imobil,căci fusese atribuit altor coindivizari, iar sulta atribuită promitentei vânzătoare nu poate prezenta interes în executarea antecontractului, cu atât mai mult cu cât este mai mică decât prețul primit de vânzătoare pentru dreptul promis; în final ar fi absurd să se accepte ideea că obiect al vânzării cumpărării l-ar fi putut constitui sulta. Rezultă așadar care a fost intenția reală a părților la momentul încheierii promisiunii de vânzare.
Potrivit art. 1020 din vechiul Cod civil "condiția rezolutorie este subînțelesă întotdeauna în contracte sinalagmatice, în caz când una din părți nu îndeplinește angajamentul său. Potrivit art.1021, într-acest caz, contractul nu este desființat de drept.
Partea în privința căreia angajamentul nu s-a executat are alegerea sau să silească pe cealaltă a executa convenția, când este posibil sau să-i ceară desființarea cu daune interese.
Desființarea trebuie să se ceară înaintea justiției.
Cum în speță executarea convenției nu mai este posibilă, Tribunalul va admite acțiunea și va dispune rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare din 22.08.2006.
În ceea ce privește restituirea prețului și restabilirea situației anterioare, tribunalul a reținut că în cap.5, art.3, fila 4 dosar fond, părțile au stipulat că prețul de 105.000 euro… și restul eventualelor sume…. Nu vor putea fi restituite promitentului cumpărător sub nici o formă, în nici o situație sau condiție, nici în cazul anulării antecontractului…, nici în cazul unei eventuale desființări a dreptului de proprietate al promitentului vânzător…";
În raport de această clauză, Tribunalul a reținut că prin art. 968 din vechiul Cod civil se statua "cauza este nelicită când este prohibită de legi, când este contrară bunelor moravuri și ordinii publice";. În dreptul nostru o astfel de clauză urmărește o îmbogățire fără justă cauză, iar potrivit art.966 Cod civil "obligația… nelicită nu poate avea nici un efect";.
În raport de aceste dispoziții, având în vedere că plata unui preț ca echivalent al unei obligații contractuale neexecutate este ilicită și reprezintă o îmbogățire fără justă cauză, nu se va recunoaște eficiență juridică art.3 din Cap.5 al contractului.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs pârâta P.L..
În motivarea recursului, se arată că instanța a încălcat principiul disponibilității, al contradictorialității și al dreptului de apărare între-un proces echitabil, depășind limitele investirii sale.
Se precizează că în loc să analizeze apelul, raportat la cererea cu care a fost investită instanța, hotărârea din apel se pronunță asupra restabilirii situației anterioare, drept urmare a reținerii îmbogățirii fără just temei, dedusă din nerecunoașterea eficienței juridice a clauzei din pct. 3 din art. 5 al contractului pe care a constat-o nulă, deși nu a fost investită cu o astfel de cerere.
Criticile din primul motiv de recurs, pot fi încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9 Cod procedură civilă,.
În cel de-al doilea motiv de recurs, se arată că instanța a făcut o interpretare greșită a actului juridic dedus judecății, schimbând înțelesul acestuia și încălcând și dispozițiile art. 978, 979, 980 și 984 Cod civil, interpretând o convenție care avea termen clar și concis și nu era supusă interpretării față de aceste texte de lege.
Recurenta menționează că atunci când un act este neîndoielnic, ca declarație de voință, reflectă cu fidelitate intenția părților și drept consecință nu trebuie supus interpretării, ci doar trebuie aplicat întocmai.
Se mai precizează că deși instanța nu a făcut calificarea convenției, ea a făcut eforturi de interpretare a acesteia, ca și cum ar fi fost vorba despre un contract comutativ în care existența și întinderea prestațiilor sunt certe din chiar momentul perfectării.
Se arată de asemenea, că în stabilirea intenției adevărate a părților, instanța trebuia să se adreseze în primul rând declarației de voință a părților, ceea ce instanța nu a făcut, trecând astfel peste voința reală a părților, reținând că în urma ieșirii din indiviziune, cota pârâtei nu se putea mări, aceasta fiind fixă, deși din dosar rezultă contrariul.
Recurenta consideră că nu este nimic ";forțat"; în art. 3 pct. 1 pentru că părțile au dorit perfectarea contractului până la data de 15.09.2006, când era evident că procesul nu putea fi terminat și nu se știa nimic sigur referitor la cote și atribuire, arătând că părțile au dorit perfectarea unui contract de vânzare-cumpărare, ci nu doar a unui antecontract, însă notarul nu a acceptat vânzarea unei cote nedeterminate de bun, formalitățile de cadastru și carte funciară nu erau terminate, iar reclamantul Florea nu dorea un act public, existând pericolul ca ceilalți doi coproprietari să exercite retractul litigios și să devină proprietari pe tot imobilul.
Se mai arată că această poziție reiese atât din art. 2 pct. 4 din Convenție în care se arată că promisiunea își produce efectele independent de poziția numiților P.S.N. și S.D., care pretind drepturi asupra imobilului, cât și din art. 7 pct. 8 unde se face referire la ipoteza dobândirii unei cote mai mari prin retractul litigios, și de asemenea din procura de vânzare dată de d-na P avocatului d-nului Nicolae, unde se face referire la modul în care se va perfecta vânzarea dacă se acceptă retractul litigios.
Recurenta arată că, cu prețul convenit și achitat s-a cumpărat ceea ce se știa că avea sigur în proprietate recurenta la data perfectării convenției,adică acea cotă indiviză de 25%, stabilindu-se anumite suplimente de preț în cazul obținerii unor cote sau porțiuni suplimentare din teren.
Criticile din cel de-al doilea motiv de recurs pot fi încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În ședința publică din data de 03.10.2013, Curtea de Apel a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosar, în acest sens fiind atașate în dosarul Curții, încheierea din ședința publică de la data de 24.11.2006 din dosarul nr. 4236/2003 emisă de Judecătoria Ploiești, decizia nr. 103/2008 emisă de Tribunalul Prahova, decizia nr. 676/2008 emisă de către Curtea de Apel Ploiești, decizia nr. 918/2010 a Curții de Apel Ploiești, cât și procura judiciară prin care numitul F.O.M., în calitate de mandatar al numitei P.L., a împuternicit pe numita F.M.A ca în numele d-nei P.L. și pentru aceasta să o reprezinte în litigiul ce face obiectul litigiul dosarului nr. 4236 putând să exercite orice căi de atac ordinare sau extraordinare, inclusiv tranzacții, renunțări, până la soluționarea irevocabilă a litigiului, putând ridica sulta ce i se cuvine.
La dosar, s-a depus întâmpinare de către intimatul pârât care a invocat excepția nulității recursului și în subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat, luând în considerare dispozițiile antecontractului și raportul juridic dintre părți.
În ședința publică din data de 03.10.2013, Curtea de Apel a respins excepția nulității recursului pentru considerentele arătate prin încheierea pronunțată la această dată.
Prin decizia civilă nr.1657/10.10.2013 pronunțată de către Curtea de Apel București, a fost admis recursul declarat de recurenta-pârâtă P.L.împotriva deciziei civile nr.1125A/27.11.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul-reclamant F.O.M., a fost modificată decizia recurată, a fost respins, ca nefondat apelul declarat de către reclamant și s-a menținut dispoziția de respingere a apelului declarat de către pârâtă, ca nefondat.
Analizând recursul declarat, prin prisma criticilor formulate, Curtea a constatat că acesta este întemeiat și urmează a fi admis pentru considerentele care vor urma.
Numai atunci când termenii în contract nu sunt destul de clari, când sensul lor este îndoielnic și când înțelesul exact al clauzelor nu este suficient de determinat, judecătorii, în fața cărora părțile contractante aduc litigiul, trebuie să interpreteze contractul, adică să determine sensul său exact și efectele ce trebuie să decurgă din el, neputând modifica condițiile contractului. Pentru aceasta ei trebuie să caute a stabili care a fost intenția reală a părților, cercetând conținutul actului, cât și circumstanțele cauzei.
Conform art. 979 Cod civil, invocat de către recurentă în motivele de recurs, termenii susceptibili de două înțelesuri se interpretează în înțelesul ce se potrivește mai mult cu natura contractului.
Soluția anulării clauzei prevăzute la art. 5 pct. 3 din convenție pe motivul că ar fi o clauză fondată pe o cauză nelicită conform art. 968 Cod civil, deoarece ar urmări o îmbogățire fără justă cauză este nelegală, cât timp instanța a făcut abstracție de caracterul aleatoriu al convenției părților.
Având în vedere obiectul litigiului ce se afla pe rol la data încheierii antecontractului, reiese că reclamantul cunoștea că există în derulare, procesul de ieșire din indiviziune, discutându-se atât cota indiviză a părților, cât și modul de ieșire din indiviziune, astfel că această parte și-a asumat riscul privind soluția ce se putea obține în final, soluție care putea fi de atribuire sau nu în natură a bunului imobil.
Fiind vorba de un proces de partaj, finalitatea acestuia putea să fie atât obținerea în natură a unui bun imobil, cât și neobținerea acestuia.
În mod clar, suntem în prezența unei convenții, având ca obiect un bun litigios, astfel că aceasta este aleatorie. Conform art. 947 alin. 2 Cod civil, întinderea sau existența prestațiilor părților sau numai ale uneia dintre ele, depinde de un eveniment incert, astfel că la încheierea contractului nu se poate calcula întinderea exactă a prestațiilor, neputându-se ști cuantumul câștigului sau al pierderii și nici nu se poate ști dacă va exista sau nu un câștig sau pierdere. Astfel, întinderea ambelor sau cel puțina a uneia dintre prestații,depinde de hazard.
Așadar, reiese că acesta a fost scopul determinant al convenției, astfel că în aceste condiții, reclamantul trebuia să-și asume demersurile întreprinse cu scopul evident de a obține un profit din achiziționarea unei cote nedeterminate dintr-un bun litigios. Pârâtei recurente nu poate să i se rețină nici o culpă în executare care să poată conduce la sancțiunea rezoluțiunii convenției, astfel cum în mod greșit a procedat instanța de apel.
Convenția încheiată de către părți este în mod cert una aleatorie, instanța neputând să treacă peste componenta obiectivă a cauzei acestui tip de convenție. Hotărâtor pentru definirea unui contract ca fiind aleatoriu sau comutativ este certitudinea sau incertitudine a prestațiilor la momentul încheierii contractului, ori în speță a reieșit caracterul aleatoriu al convenției părților, acestea necunoscând la momentul încheierii contractului nici întinderea exactă al cotei și nici modul de exprimare al acesteia și anume, ori într-o anumită suprafață de teren sau doar într-o sultă așadar în bani.
Părțile au convenit în mod clar că se vinde numai cota parte nedeterminată din bun pentru prețul de 105.000 euro, urmând a se plăti anumite suplimente de bani în cazul finalizării demersurilor legate de stabilirea întinderii cotei, dacă prin aceasta se realiza o anumită mărire a cotei.
Deși termenii convenției nu sunt obscuri, echivoci sau impreciși, instanța de apel a denaturat intenția părților, nesocotind voința reală a acestora, prin prisma demersului de interpretare.
Din cuprinsul hotărârilor date în procesul ieșirii din indiviziune, reiese că acest litigiu a avut drept obiect mărirea cotei de proprietate a recurentei Petrescu, încercându-se anularea unui certificat de moștenitor, ceea ce însă nu s-a izbutit
Din convenția părților reiese că încheierea acesteia nu a fost condiționată de atribuirea în natură către pârâtă a imobilului în litigiu, deși în mod clar soluția aceasta era preferată de către reclamant, pârâta sprijinindu-l în acest sens. Încheind convenția, reclamantul avea șansa unui câștig mult mai mare dacă s-ar fi obținut anularea certificatului de moștenitor, chiar dacă ar mai fi achitat vânzătoarei, în funcție de soluția finală din proces, anumite suplimente de preț.
În realitate, așadar s-a încheiat un contract de vânzare a unor drepturi litigioase, chiar dacă părțile nu l-au intitulat în mod expres astfel, aceasta reieșind din conținutul tuturor clauzelor contractate.
Având în vedere aceste considerente, Curtea de Apel conform art. 312 alin. 2 Cod procedură civilă, admițând recursul, va modifica decizia recurată, va respinge, ca nefondat apelul declarat de către reclamant și va menține dispoziția de respingere a apelului declarat de către pârâtă, ca nefondat.
| ← Principiul unicităţii căii de atac.. Jurisprudență... | Formularea unei cererii de ajutor public judiciar. Respingerea... → |
|---|
