Restituiri.. Jurisprudență Restituiri
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BUCUREŞTI Decizie nr. 1637 din data de 08.10.2013
Restituiri.
Emiterea unei dispoziții de stabilire a măsurilor reparatorii. Exercitarea controlului de legalitate de către prefect. Emiterea unei dispoziții prin care se modifică dispoziția inițială, ca urmare a exercitării controlului de legalitate. Imposibilitatea repunerii în discuție a drepturilor stabilite prin dispoziția inițială, care nu a fost contestată.
art. 26 din Legea nr.10/2001
Prin Dispoziția nr. 10271/18.04.2008 a Primarului General al Municipiului București, s-a soluționat notificarea formulata în sensul ca s-a dispus acordarea de masuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul situat în București, sector 3, Calea Vitan nr.119, compus din teren în suprafața de 736 mp (nu de 830 mp cum se solicitase prin notificare) și diferența dintre despăgubirile incasate și valoarea de piața pentru construcția demolata în suprafață de 94 mp.
Ulterior, Instituția Prefectului, în cadrul efectuării controlului de legalitate, constatând că atât suprafața terenului cât și a construcției demolate, pentru care s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin această dispoziție, sunt mai mari, a solicitat, în termenul legal, modificarea acestei dispoziții, în sensul acordării de masuri reparatorii în echivalent pentru construcția în suprafața de 113,87 mp și teren în suprafața de 773 mp, nu pentru o construcție în suprafață de 94 mp și teren în suprafață de 736 mp, cum s-a dispus prin Dispoziția nr. /18.04.2008.
Prin dispoziția contestată nu au fost anulate sau diminuate măsurile reparatorii propuse pentru imobilul notificat prin Dispoziția nr. /18.04.2008 a Primarului General al Municipiului București, ci dimpotrivă, în urma exercitării controlului de legalitate de către Instituția Prefectului atât suprafața terenului cât și cea a construcției demolate, pentru care s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent în temeiul Legii nr. 10/2001 au fost majorate.
Este adevărat că recurentului reclamant nu i s-a recunoscut dreptul la măsuri reparatorii conform Legii nr. 10/2001 pentru întreaga suprafață ce a format obiect al notificării, însă diminuarea suprafeței de teren nu s-a produs prin dispoziția contestată, emisă în urma controlului de legalitate exercitat de Instituția Prefectului, ci chiar prin Dispoziția nr. /18.04.2008 a Primarului General al Municipiului București.
Or, această dispoziție nu a fost atacată cu o contestație formulată în temeiul art. 26 din Legea nr. 10/2001, recurentul reclamant fiind practic de acord cu măsurile reparatorii acordate și întinderea acestora.
(Curtea de Apel București-Secția a-IV-a Civilă, decizia civilă nr.1637/08.10.2013, în dosarul nr. 22168/3/2012)
Prin cererea înregistrată la data de 14.06.2012, pe rolul Tribunalului București Secția a III-a Civilă, sub nr. 22168/3/2012, reclamantul P.I. în contradictoriu cu pârâții Municipiul București prin Primarul General și Primarul General a formulat contestație împotriva Dispoziției acestuia din urmă, nr. /16.05.2012, solicitând:
- să fie obligați parații sa emită în favoarea sa dispoziție conținând propunere de acordare de masuri reparatorii și pentru diferența de teren în suprafața de 57,00 mp, situat în București, C V, sector 3;
- să fie obligați pârâții la plata daunelor cominatorii de 500 lei pe fiecare zi de întârziere de la introducerea cererii sau de la pronunțare până la îndeplinirea dispozitivului astfel cum va fi pronunțat.
- obligarea paraților la plata cheltuielilor de judecata efectuate cu acest litigiu.
În motivarea contestației formulate, reclamantul arată că, în fapt, în anul 2002, impreuna cu sora sa, P.M. (decedata ulterior formulării notificării), prin notificarea nr., au solicitat P.M.B, sa emită dispoziție prin care sa le restituie în natura ori în echivalent, imobilul situat în București, sector 3, C.V nr., ce a fost expropriat în anul 1986, cu precizarea ca acesta era compus la momentul exproprierii din teren în suprafața de 830 mp și construcția edificata pe acesta, demolata, pentru care s-au primit despăgubiri în valoare de 80.000 lei.
In concluzie, au solicitat restituirea terenului (in natura ori echivalent) în suprafața de 830 mp și diferența dintre despăgubirile incasate și valoarea de piața a construcției demolate.
Prin Dispoziția nr. /18.04.2008 a Primarului General al Municipiului București, s-a soluționat notificarea formulata în sensul ca s-a dispus acordarea de masuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul situat în București, sector 3, C V nr., compus din teren în suprafața de 736 mp și diferența dintre despăgubirile incasate și valoarea de piața pentru construcția demolata.
Prin adresa nr.LV//P/22.07.2009 emisa de Guvernul României Cabinet Prefect, inregistrata la Primăria Municipiului Bucuresti - Directia Juridic, contencios și Legislație cu nr. /23.07.2009, s-a solicitat, în termenul legal, modificarea acestei dispoziții, în sensul clarificării neconcordantelor cuprinse în respectiva dispoziție, cu referire la suprafața de teren ce a făcut obiectul exproprierii.
Întrucât Primăria nu a dat curs adresei Prefecturii, aceasta a contestat în instanța Dispoziția Primarului General nr. /18.04.2008, formându-se dosarul civil nr. 43779/3/2009, soluționat cu respingerea acțiunii.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs Prefectul Municipiului București, soluționat la 14.03.2011 de Curtea de Apel București - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal, prin "admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei către Tribunalul București spre competenta soluționare".
Prin sentința civilă nr. 943 din 30.04.2013, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a respins acțiunea, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin Dispoziția nr. /2008 emisă de pârât se propune acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, constând în difererența dintre suma încasată și valoarea de piață actualizată, pentru construcția demolată în suprafață de 94,00 m.p. și pentru terenul în suprafață de 736,00 m.p., afectat de elemente de sistematizare, trotuar pietonal și spațiu verde aferent blocului V21B, alee de circulatie -A.B., trotuar pietonal precum și de rețele edilitare subterane, situat în București, C.V., sector 3, imposibil de restituit persoanei îndreptățite - P.I..
Prin Dispoziția nr. /2012 emisă de pârât (f. 11-12) se modifică articolul 1 al Dispoziției nr. /18.04.2008 a PGM B și va avea următorul conținut: "Se propune acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, pentru imobilul situat în București, C.V., sector 3, compus din teren în suprafață de 773,00 m.p. și construcție demolată, constând în diferența dintre despăgubirile încasate și valoarea de piață, în suprafață construită desfășurată de 113,87 m.p., imposibil de restituit în natură persoanei îndreptățite: Preda Ion, și se respinge notificarea formulată de privind acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, pentru diferența de teren în suprafață de 57,00 m.p situat în București, C.V nr., sector 3, ca nedovedită (nu se face dovada preluării abuzive)."
Potrivit adresa /2012 emisă de Primăria sector 3 București Direcția de impozite și taxe cu privire la istoricul de rol fiscal se reține că începând cu anul 1952, pe rolul fiscal al imobilului situat la adresa din București, Str.V, sector 3. au figurat impuși ca plătitori de impozit M și V N, pentru clădire și teren în suprafața totala de 774 mp, începând cu anul 1957, pe rolul fiscal al imobilului situat la adresa din București, Sos.V, sector 3. a figurat impusa ca plătitoare de impozit numita T.Jpentru construcție și teren în suprafața totala de 830 mp (impunerea fiind efectuata în baza referatului inspectorului fiscal, a cererii de impunere și a contractului de vânzare - cumpărare din data de 19.12.1957, prin care T.J. a cumpărat de la P.M.,S. E, N V, N A și N E imobilul mai sus menționat).
In anul 1986, rolul fiscal al imobilului situat la adresa din C.V. sector 3, a fost încetată în baza cererii de radiere, a referatului inspectorului fiscal și a procesului-verbal de predare-primire din data de 17.03.1986, prin care ICRAL VITAN a predat pentru demolare imobilul mai sus menționat.
In prezent, la adresa din C.V nr.. este construit blocul V21B.
Conform actului de preluare - Decretul nr 111/07.04.1986, anexa 1, poziția 88 suprafața de teren expropriată a fost de 773 mp, suprafață menționată atât în Nota de reconstituire, cât și în Fișa tehnică a imobilului.
Față de dispozițiile art.23.1.din Normele Metodologice de aplicare a Legii 10/2001, art. 24 alin. 1 din Legea 10/2001 și față de situația de fapt rezultată din probatoriul administrat, tribunalul a constatat că în speță reclamantul nu a făcut dovada la data preluării și a suprafeței de 57 mp pe care o solicită, în actul normativ de preluare arătându-se că suprafața imobilului este de 773 mp, suprafață pentru care de altfel s-a și stabilit dreptul reclamantului la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent.
În termenul legal prevăzut de art. 301 C.proc.civ., împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul P.I., în temeiul art. 304 pct. 7 și 9 C.proc.civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat că, în considerentele sentinței recurate, instanța de fond se mărginește să copieze o serie de dispoziții legale prevăzute de Legea nr. 10/2001, în baza cărora argumentează că a aplicat soluția, raportat și la situația de fapt rezultată din probatoriul administrat în cauza, ceea ce echivalează cu nemotivarea soluției.
Recurentul-reclamant arată că a respectat întru-totul dispozițiile inserate în considerentele sentinței, prevăzute de art. 23.1 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, privitor la dovada dreptului de proprietate pentru suprafața de 830 mp teren.
În ceea ce privește dispozițiile prevăzute de art. 24 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, recurentul-reclamant arată că urmează să se constate faptul ca instanța de fond a dat pe de o parte o interpretare greșita normei menționate, întrucât întinderea dreptului de proprietate se prezuma a fi cea din actul de preluare doar în lipsa unor probe contrare, iar pe de altă parte, a ignorat actele depuse de el în dovedirea întinderii dreptului său de proprietate.
Prin decizia civilă nr.1637/08.10.2013, pronunțată de către Curtea de Apel București- Secția a IV a Civilă a respins, ca nefondat, recursul formulat de recurentul-reclamant P.I., împotriva sentinței civile nr. 943/30.04.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr. 22168/3/2012, în contradictoriu cu intimații-pârâți MBPGMBPG.
Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea urmează să respingă recursul pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește critica ce vizează nemotivarea hotărârii recurate, Curtea constată că instanța de fond a arătat în cuprinsul considerentelor acestei hotărâri argumentele care au stat la baza soluției pronunțate, făcând trimitere atât la dispozițiile legale, apreciate de tribunal ca fiind incidente în speță, cât și la probele avute în vedere pentru stabilirea situației de fapt.
Cu toate acestea, deși Curtea reține ca fiind corectă soluția de respingere a contestației formulată de recurent, apreciază că argumentele avute în vedere de instanța de fond nu sunt corecte, urmând a înlocui motivarea soluției.
Astfel, Curtea constată că prin notificarea nr.296/2002, recurentul reclamant, împreună cu sora sa, P.M., au solicitat P.M.B, sa emită dispoziție prin care sa le restituie în natura ori în echivalent, imobilul situat în București, sector 3, CV, ce a fost expropriat în anul 1986, cu precizarea ca acesta era compus la momentul exproprierii din teren în suprafața de 830 mp și construcția edificata pe acesta, demolata, pentru care s-au primit despăgubiri în valoare de 80.000 lei.
Prin Dispoziția nr. /18.04.2008 a PGMB s-a soluționat notificarea formulata în sensul ca s-a dispus acordarea de masuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul situat în București, sector 3, C.V, compus din teren în suprafața de 736 mp (nu de 830 mp cum se solicitase prin notificare) și diferența dintre despăgubirile incasate și valoarea de piața pentru construcția demolata în suprafață de 94 mp.
Ulterior, Instituția Prefectului, în cadrul efectuării controlului de legalitate, constatând că atât suprafața terenului cât și a construcției demolate, pentru care s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin această dispoziție, sunt mai mari, a solicitat, în termenul legal, modificarea acestei dispoziții, în sensul acordării de masuri reparatorii în echivalent pentru construcția în suprafața de 113,87 mp și teren în suprafața de 773 mp, nu pentru o construcție în suprafață de 94 mp și teren în suprafață de 736 mp, cum s-a dispus prin Dispoziția nr. /18.04.2008.
Astfel, la data de 16.05.2012, s-a emis Dispoziția nr., prin care a fost modificată Dispoziția nr. /18.04.2008 în sensul mai sus arătat.
Această ultimă dispoziție a fost contestată de recurentul reclamant în prezenta cauză, motivat de faptul că nu au fost acordate măsuri reparatorii (in natura ori echivalent) și pentru suprafața de 57 mp teren.
Sub acest aspect, Curtea constată însă că prin dispoziția contestată nu au fost anulate sau diminuate măsurile reparatorii propuse pentru imobilul notificat prin Dispoziția nr. /18.04.2008 a P.G.M.B, ci dimpotrivă, în urma exercitării controlului de legalitate de către Instituția Prefectului atât suprafața terenului cât și cea a construcției demolate, pentru care s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent în temeiul Legii nr. 10/2001 au fost majorate.
Este adevărat că recurentului reclamant nu i s-a recunoscut dreptul la măsuri reparatorii conform Legii nr. 10/2001 pentru întreaga suprafață ce a format obiect al notificării, însă diminuarea suprafeței de teren nu s-a produs prin dispoziția contestată, emisă în urma controlului de legalitate exercitat de Instituția Prefectului, ci chiar prin Dispoziția nr. /18.04.2008 a P.G.M.B.
Or, această dispoziție nu a fost atacată cu o contestație formulată în temeiul art. 26 din Legea nr. 10/2001, recurentul reclamant fiind practic de acord cu măsurile reparatorii acordate și întinderea acestora.
Măsurile reparatorii stabilite prin Dispoziția nr. /18.04.2008 a P.G.M.B, emisă în cadrul procedurii administrative, au dobândit un caracter definitiv, astfel că în prezent recurentul nu poate redobândi prin prezenta contestație, formulată împotriva dispoziției emisă în urma controlului de legalitate, prin care, de altfel s-a recunoscut o întindere mai mare a dreptului de proprietate pentru care se acordă măsuri reparatorii în condițiile Legii nr. 10/2001, dreptul la măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001 pentru o suprafață de teren pentru care nu s-au acordat astfel de măsuri nici prin Dispoziția nr. /18.04.2008 a P.G.M.B, însușită de recurent, în calitate de persoană îndreptățită.
Dacă s-ar accepta contrariul, s-ar ajunge la eludarea dispozitiilor imperative ale Legii nr. 10/2001, permițându-se repunerea în discuție a întinderii dreptului după împlinirea termenelor prevăzute de lege.
Față de cele reținute, Curtea apreciază că nu există motive prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, care să atragă modificarea sau casarea sentinței și nici motive prevăzute de art.306 Cod procedură civilă, astfel încât, în baza art.312 alin.1 din Codul de procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
| ← Suspendarea facultativă prevăzută de art. 1551 C.proc.civ. | Vânzări- Cumpărări Valoare de circulaţie. Preţ actualizat. → |
|---|
