Principiul unicităţii căii de atac.. Jurisprudență Procedură civilă şi penală (căi de atac, competenţe etc.)
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BUCUREŞTI Decizie nr. 1841/R din data de 08.10.2013
Litigii cu profesioniștii. Inadmisibilitatea recursului. Principiul unicității căii de atac.
În conformitate cu principiul legalității, o hotărâre judecătorească este supusă căilor de atac prevăzute de lege. Dreptul de a folosi o cale de atac este unic, epuizându-se prin exercițiul său. Partea interesată nu poate folosi de mai multe ori aceeași cale de atac împotriva aceleiași hotărâri, întrucât s-ar încălca principiul securității raporturilor juridice. Principiul unicității căii de atac nu contravine nici jurisprudenței CEDO, recurentei fiindu-i asigurat dreptul de acces la o instanță prin promovarea primului recurs soluționat prin decizia Curții de Apel.
(CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1841/R/2013 din 08.10.2013)
I. Prin Sentința civilă nr. 22847/28.11.2011, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Civilă, a fost admisă cererea formulată de reclamantul ONRC prin ORCTB, în contradictoriu cu pârâta SC M & G I P SRL și s-a dispus radierea societății din registrul comerțului.
În motivarea sentinței s-a arătat în esență că societatea comercială pârâtă a fost dizolvată prin hotărâre judecătorească, rămasă irevocabilă cu mai mult de 6 luni anterior promovării cererii de radiere, nici societatea, nici o altă persoană interesată nesolicitând numirea unui lichidator.
II. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs recurenta DGFPMB în reprezentarea AFPS 3 solicitând modificarea sentinței, în sensul respingerii cererii de radiere.
În motivare, recurenta a arătat că societatea radiată datorează bugetului de stat consolidat suma de 28.793 lei, iar radierea societății ar duce la imposibilitatea recuperării debitelor și nu ar face altceva decât să prejudicieze bugetul statului.
Se arată de asemenea că instituției recurente nu i-a fost comunicată hotărârea judecătorească de dizolvare a societății, pentru a putea formula recurs și a solicita numirea unui lichidator conform art. 237 alin.3 din Legea nr. 31/1990.
Se arată de asemenea că orice radiere este nulă de drept dacă societatea are datorii la bugetul de stat, potrivit articolului unic pct. 2 din Legea nr. 428/2002.
III. Intimatul ONRC prin ORCTB a formulat întâmpinare, prin care a arătat că lasă la aprecierea instanței soluția ce urmează a se pronunța.
IV. Verificând admisibilitatea prezentului recurs, Curtea reține următoarele:
Împotriva Sentinței civile nr. 22847/28.11.2011 pronunțate de Tribunalul București - Secția a VI-a Civilă în dosarul nr. 67966/3/2011, DGFPMB în reprezentarea AFPS 3 a mai declarat un recurs la data de 01.03.2012, care a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel București Secția a V-a Civilă, prin Decizia civilă nr. 1170/29.05.2012.
În prezenta cauză, aceeași recurentă a formulat un al doilea recurs împotriva aceleiași sentințe, la data de 11.03.2013.
Curtea reamintește că, în conformitate cu principiul legalității, o hotărâre judecătorească este supusă căilor de atac prevăzute de lege.
Potrivit dispozițiilor art. 377 alin.2 C.pr.civ. 1865, sunt hotărâri irevocabile cele date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii. Hotărârile irevocabile nu sunt susceptibile de recurs. Hotărârea dată în recurs rămâne irevocabilă la data pronunțării sale.
În speță, Sentința civilă nr. 22847/28.11.2011 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Civilă în dosarul nr. 67966/3/2011 este o hotărâre irevocabilă prin respingerea recursului și nu mai poate fi atacată cu aceeași cale de atac, deja exercitată.
Dreptul de a folosi o cale de atac este unic, epuizându-se prin exercițiul său. Partea interesată nu poate folosi de mai multe ori aceeași cale de atac împotriva aceleiași hotărâri, întrucât s-ar încălca principiul securității raporturilor juridice.
De asemenea, nici în raport de dispozițiile art. 237 alin.5 din Legea nr. 31/1900 privind societățile comerciale, nu se poate reține că ar putea fi promovate mai multe recursuri împotriva aceleiași sentințe, de către aceeași parte, întrucât potrivit art. 291 din lege, prevederile acesteia se completează cu dispozițiile Codului civil și ale Codului de procedură civilă.
Principiul unicității căii de atac nu contravine nici jurisprudenței CEDO, recurentei fiindu-i asigurat dreptul de acces la o instanță prin promovarea primului recurs soluționat prin decizia Curții de apel.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 312 alin.1 C.pr.civ. 1865, Curtea a respins recursul ca inadmisibil.
| ← Vânzări- Cumpărări Valoare de circulaţie. Preţ actualizat. | Inaplicabilitatea rezoluţiunii antecontractului..... → |
|---|
